www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Târnosirea bisericii monument istoric din Măgura

În Duminica a 8-a după Rusalii, Preasfinţitul Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, a târnosit biserica monument istoric din filia Măgura, Parohia Poiana Blenchii, Protopopiatul Jibou. Preasfinţia Sa a săvârşit apoi Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, fiind prezenţi, alături de cei doar cinci credincioşi care mai locuiesc în sat, şi un mare număr de credincioşi din satele învecinate.
Istoricul satului Măgura. Satul face parte din comuna Poiana Blenchii și este situat pe un deal între Poiana Blenchii și Gâlgău, spre nord-vest, la o distanță de 3 km de comuna de reședință. Are o așezare spre sud cu o foarte frumoasă priveliște spre Valea Someșului, care se vede până spre Dej și o alta, spre răsărit, văzându-se toată regiunea până spre Munții Țibleșului. Este înconjurat de satele: Poiana Blenchii la sud-est, Gâlgău la sud, Bârsău și Glod la sud-vest, Frânceni la vest, Bârsăuța la nord și Baba la nord-est. Fiind așezat pe deal, nu are nicio apă curgătoare, iar pentru nevoia de apă, se folosesc numai fântâni, care în verile secetoase, seacă aproape cu desăvârșire, fiind foarte mare lipsă de apă. La fel, drumurile spre sat sunt foarte greu accesibile. Cele mai bune sunt spre Poiana Blenchii și Frânceni-Glod, dar și acestea, în unele anotimpuri, în special primăvara și toamna, sunt inaccesibile pentru vehicule, putându-se merge numai pe jos. Din aceste cauze, satul nu s-a dezvoltat ci a rămas, întotdeauna, un sat mic. În toată existența sa, satul nu a depășit numărul de 60 de case, când a fost cea mai mare înflorire a sa.
După ocuparea Daciei de către romani, teritoriul satului era la periferia ținutului “dacilor liberi” și a celui ocupat de romani, pe Valea Someșului. Data întemeierii s-ar presupune a fi între anii 1571 – 1590 (după Dr. Kadar Ioszef în ,,Monografia comitatului Solnoc-Dobîca”). Într-adevăr, în conscripția satelor aparținând Cetății Ciceului la 1553, Măgura nu este scrisă, ceea ce denotă că satul nu era întemeiat la acea dată. La fel, nu apare în evidența apartenențelor Cetății Chioarului la 1567. La 1571, teritoriul acesta s-a anexat la Cetatea Chioarului, deci aici se dă ca dată a întemeierii satului mai sigură între 1571 – 1590, căci, la 1591, satul Măgura, împreună cu alte sate ca Poiana Blenchii, Gâlgăul și Bogățile este dat ca feudă de către principele Ardealului Sigismund Bathory nobilului român Raț Petru de Teiuș. Deci, la această dată, satul exista. În monografia sa, Dr. Kadar spune că la 1602, cu ocazia incursiunilor lui Basta, satul a fost distrus complet, locuitorii au fost uciși, iar casele le-au fost aprinse. După căderea lui Mihai Viteazul, nu se mai vorbește nimic de locuitorii iobagi care formau populația satului ci numai despre stăpânii de pământ, până după Revoluția din 1848, când, la 1866, sunt amintiți proprietarii români cu drept nobiliar din familiile Bohățel, Bogdan și Roman, familii care s-au menținut până în vremurile noastre.
Biserica. Întemeierea bisericii se pierde și ea, în negura veacurilor trecute, odată cu întemeierea satului. Tradiția satului spune că și satul și biserica au fost la început în “Măgurice”. Acolo se găsesc și acum niște pietre mari despre care se spune că au fost temelia bisericii. Tradiția spune că, din “Măgurice”, biserica a fost mutată pe “Poduri”(“Măgura mică”), iar de acolo a fost adusă pe locul actual. Este vorba de aceeași biserică existentă și astăzi, construită din bârne groase de stejar, la colțuri încheiată măiestrit în “coadă de rândunică”. Această biserică este mică, de 10 m lungime și 6 m lățime, cu numai două uși la altar. Ușa împărătească este sculptată în lemn, în figuri de ciorchin de struguri – simbol al vinului din care se face Sfânta Împărtășanie “Sângele Domnului”. La fel, în jurul ușii de la intrarea în biserică există sculpturi în figuri geometrice. Ușa de intrare în biserică este făcută din stejar masiv, cioplită numai din bardă și se închide după vechiul sistem, cu cheie și închizătoare de lemn. În ușa de la biserică se pot vedea trei lovituri de secure, despre care, tradiția satului spune că, pe vremea unei năvăliri tătare, toți locuitorii s-au ascuns și s-au închis în biserică. Tătarii, aflându-i acolo, au lovit de trei ori cu securea în ușă, și au mers mai departe. Acele lovituri se văd și astăzi și sunt foarte bine deslușite. Pe o bârnă din dreapta intrării în biserică este încrustată o inscripție cu litere chirilice, de mână, care acum, fiind tocită de vremi, nu se poate descifra. Se poate însă desluși bine anul 1707. Se spune că acesta ar fi anul când biserica a fost dusă pe locul actual. Biserica a fost zugrăvită în anul 1826 de către zugravul Petre Bode din Vima. Pictura este aplicată pe lemn, iar printre bârne, este lipită pânză de in și cânepă. Pictura este făcută și aranjată după toată rânduiala Bisericii Ortodoxe. Este acoperită cu șindrilă, așa cum a fost de la început. La 1826, când a fost pictată, probabil că a fost acoperită din nou, iar la 1878 a fost iarăși acoperită cu șindrilă. Pe o scândură din turnul bisericii a rămas scris de atunci “la 1878 a fost acoperită a doua oară”. Din cauză că nu a fost niciodată acoperită la timp, ci la intervale prea mari, a plouat în biserică și s-a deteriorat pictura, în special pe boltă, unde au putrezit și scândurile, care au trebuit înlocuite. În altar s-a păstrat pictura foarte bine. La 1968, la străduința preotului Gheorghe Munteanu, s-a reușit să se repare din nou biserica.
Ca toate satele românești din Transilvania, Măgura, de la început, a fost de religie ortodoxă română și, o dovadă grăitoare în acest sens, este faptul că, în această biserică, s-au păstrat cărți de cult vechi, din secolul al XVIII-lea, tipărite în Ardeal, Moldova și Țara Românească. Unirea cu Roma de la 1700 n-a avut accepțiune.
Cel mai vechi preot despre care se găsesc documente a fost Roman Teodor, după 1800. Acestuia i se păstrează singhelia de hirotonie, datată la 2 ianuarie 1801, în Arad, scrisă cu literele chirilice, de mână, pe hârtie pergament de un caligraf special și semnată de Episcopul Pavel Avacimovici, care atunci administra și Episcopia Sibiului, care era vacantă. Urmașul preotului Roman Teodor a fost fiul sau fratele său Roman Tănasie, care, la 1826, pictează biserica pe cheltuiala sa. Lui i-au urmat: Roman Iosif, Avram Tecar, Ghiran Grigore, Nemeș Anton, Filipan Valer, Filipan Emil, Ioan Mureșan, Gheorghe Munteanu, Mircea Both, Marius Sturz și Ciprian Câmpean.
Școala. Ca și în celelalte sate românești din Transilvania, școala a fost sub îngrijirea bisericii. Satul, însă, fiind mic și condițiile grele, și școala se făcea foarte dificil și cu mari întreruperi în învățământ, din cauza lipsei de învățători. Cei ce voiau să învețe carte mergeau în satele vecine: Poiana Blenchii, Gâlgău, Glod etc. De o școală puțin mai organizată se poate vorbi doar la sfârșitul secolului al XX-lea și atunci aveau școală împreună cu Frâncenii, plăteau un învățător comun, care făcea trei zile pe săptămână în Măgura și trei zile în Frânceni. Cel mai vechi învățător amintit este Onuț Ioan, până la 1899. De la înființarea școlii de stat în anul 1923 până în 1930, școala din Măgura a funcționat cu patru clase. Din 1930 până în 1948 a funcționat cu șapte clase, numindu-se școala primară de stat. Din 1948 funcționează, iarăși, cu patru clase. Astăzi, nu mai există niciun copil în sat.
Ziua de astăzi a fost, pentru cei cinci credincioși ai filiei Măgura, o zi memorabilă, Preasfințitul Părinte Petroniu încununând, prin slujba de târnosire a bisericii, lucrările efectuate aici în ultimul timp, sub păstorirea Preacucernicului Părinte Andrei Constatin Coste. Amintim unele din aceste lucrări: s-a padimentat biserica, s-au refăcut și schimbat piesele de lemn degradate, s-a refăcut bolta, s-a îndreptat Sfânta Masă, s-au confecționat tetrapoade pentru icoane etc. – la interior, iar la exterior s-a turnat fundație de beton armat până la nivelul solului pentru toată biserica, s-a făcut soclu din piatră zidită, s-au înlocuit tălpile și grinzile degradate din pereți, s-a schimbat structura de lemn pentru acoperiș și turn, s-a înlocuit șindrila, s-a refăcut tâmplăria de lemn degradată de la structura turnului, s-a montat paratrăsnet, etc. Valoarea lucrărilor este de 400.000 lei.
Preasfințitul Părinte Petroniu l-a hirotesit, cu aceastaă ocazie, pe părintele paroh Andrei-Constantin Coste întru iconom, cu drept de a purta brâu roșu.

Preot Dan Dregan
Protopopul Jiboului



Hramul Mănăstirii Voivodeni

În data de 6 august, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Voivodeni, cu prilejul hramului acestui aşezământ monahal, înconjurat fiind de un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi şi în prezenţa a numeroşi credincioşi.
Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a satului pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat aici s-ar fi stabilit vatra satului.
Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, s-a pornit, în urmă cu 10 ani, iniţiativa ridicării unei mănăstiri. Dorinţa de a reînvia o veche vatră monahală, rămasă în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, a devenit realitate prin aprobarea acestui deziderat de către Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului în 27 noiembrie 2000.
Lucrările efective au debutat în anul 2002, imediat după punerea pietrei de temelie la biserica schitului de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Până acum au fost construite un altar de vară, corpul de chilii, bucătăria, trapeza, anexele gospodăreşti şi un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” care este acum la faza de pictură.
Astăzi obştea sfintei mănăstiri numără 4 vieţuitori, stareţ al acestui aşezământ monahal fiind Preacuviosul Părinte Protosinghel Ghelasie Spătăcean. În duminici şi sărbători mulţime de credincioşi sălăjeni şi nu numai îşi găsesc odihna şi liniştea duhovnicească în acest colţ de Tabor.
Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, cu prilejul hramului, când au poposit la rugăciune sute de credincioşi. În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Petroniu şi-a exprimat bucuria pentru numărul mare de creştini prezenţi şi le-a transmis binecuvântarea şi preţuirea Sa, arătându-se în acelaşi timp bucuros pentru tot ceea ce s-a realizat la această mănăstire.

Protos. Antonie Pinţa



Târnosirea bisericii din localitatea Brusturi

Duminică, 31 iulie, Preasfinţitul Părinte Petroniu a târnosit biserica din localitatea Brusturi, filie a parohiei Jac.

A fost un popas duhovnicesc memorabil, un eveniment deosebit, deoarece prin slujba de târnosire săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, bunul Dumnezeu încununează truda harnicului părinte Alexandru şi a vrednicilor săi credincioşi. Aceştia puţini la număr, dar jertfelnici şi bine păstoriţi de către părintele lor au ridicat un nou locaş de închinăciune spre slava lui Dumnezeu, întrucât cel vechi biserica de lemn monument istoric trebuia protejată şi s-a dovedit a fi prea prea mică pentru desfăşurarea în bune condiţii a serviciilor religioase.

După Sfânta Liturghie, Preasfinţia Sa a hirotesit pe Preacucernicul Părinte paroh Alexandru Creţ cu rangul de iconom stavrofor şi a acordat persoanelor care s-au implicat în construcţia bisericii diplome de apreciere.

Pr. Cătălin Lucaci



Târnosirea bisericii Unităţii Militare din Şimleu Silvaniei

Duminică, 3 iulie 2011, în Duminica a III-a după Rusalii, Presfinţitul Părinte Episcop Petroniu a săvârşit slujba de târnosire a bisericii de lemn, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, din Garnizoana Şimleu Silvaniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu protopopul Şimleului, Preacucernicul Părinte Vasile Boşca.

După reintroducerea clerului militar în rândurile armatei, a fost infiinţat şi în unităţile din Şimleu Silvaniei un post de preot militar, care să deservească şi să acorde asistenţă religioasă personalului din cadrul garnizoanei.

Încă de la înfiinţarea postului de preot militar, în anul 2004, acesta a fost ocupat de către Preacucernicul Părinte Ioan-Adrian Crâşmaru, sub grija căruia a fost amenajată, în primă fază, o capelă militară, iar în anul 2009, cu sprijinul conducerii unităţii militare din aceea vreme, s-au pus bazele construirii unei biserici, adunându-se şi fondurile necesare pentru acest scop.

Cel mai important suport material l-au oferit cadrele militare şi personalul civil, ajutaţi fiind şi de către bunii credincioşi din cele două cartiere din apropierea garnizoanei şi din oraş. Acest deziderat s-a împlinit în iunie 2011.

După obţinerea aprobărilor necesare au pornit lucrările de construcţie. Frumoasa biserică din lemn este construită de către vestiţii meşteri maramureşeni în spiritul tradiţiilor noastre din Ardeal.

Interiorul este împodobit cu frumoase icoane, reprezentative cultului ortodox şi cu un iconostas de mare frumuseţe, din punct de vedere artistic, sculptat în lemn de tei.
Biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe, iar construcţia acesteia a fost primită cu multă bucurie şi de credincioşii care locuiesc în aceea zonă a oraşului.

La slujba de târnosire au fost prezente cadre militare şi personal civil din unităţile militare, credincioşi din cele două cartiere din apropierea garnizoanei şi din oraş, alături de oficialităţi judeţene şi locale.

Pentru activitatea rodnică de dăruire în slujba bisericii Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu a acordat distincţia de iconom stavrofor preotului militar Ioan-Adrian Crâşmaru, iar militarilor le-au fost acordate diplome de apreciere pentru strădania lor.

Arhid. CIPRIAN BOŞCA



Liturghie Arhierească la parohia Borza

Ziua de 29 iunie, zi de praznuire a Sf. Apostoli Petru şi Pavel, are o importanţă deosebită pentru comunitatea credincioşilor Parohiei Ortodoxe Borza, cei doi corifei ai Bisericii Primare fiind patronii spirituali ai bisericii de zid din această parohie. Sărbătoarea bisericii- sărbătoarea satului- a fost încununată de prezenţa P.S. Sale, Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului care, a revenit în mijlocul credincioşilor acestei parohii, în biserica târnosită, în urma cu patru ani, la 1 iulie 2007. Amplasată într-un loc deosebit, pe un perete de stânca de gresie ce flanchează satul înspre răsărit, sub streaşina bisericii de lemn, aceasta biserica a fost zidită la propriu pe piatră, fapt ce a condus la alegerea ca patroni spirituali ai Sf Ap. Petru şi Pavel.

Preasfinţitul Părinte Petroniu, a rostit un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi, prezentând, printre altele, viaţa celor doi apostoli, sfârşitul lor mucenicesc, importanţa acestora în Istoria Bisericii Universale şi a îndemnat la evlavie pentru Sf. Apostoli Petru şi Pavel, evlavie ce se poate concretiza şi prin folosirea la botez a numelor acestora şi alegerea lor ca patroni spirituali personali sau ai familiilor creştine de azi.



Resfinţirea bisericii din parohia Poniţa

Duminică, 26 iunie 2011, în Duminica a II-a după Rusalii, a Sfinţilor Români, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Poniţa, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, unde, de peste 10 ani, păstoreşte cu vrednicie Preacucernicul Părinte paroh Dan Mureşan.

Bucuria celor 58 familii de buni credincioşi a fost deplină în această frumoasă zi de iunie, întrucât Preasfinţitul Petroniu a resfinţit biserica parohială, la finalizarea lucrărilor care s-au efectuat în ultimii ani, înconjurat fiind de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu protopopul locului, Preacucernicul Părinte Vasile Boşca.

Un moment special în cadrul Sfintei Liturghii l-a constituit şi hirotonia întru preot a diaconului Mihai Văran, pe seama Parohiei Mierţa, Protopopiatul Zalău.



Hram la schitul Bobota

Vineri, 24 iunie 2011, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară a schitului Bobota.



Resfinţirea bisericii de lemn din parohia Fodora

În 19 iunie 2011, Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților), Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului, a resfințit biserica monument istoric din satul Fodora, Protopopiatul Jibou, slujind, apoi, Sfânta Liturghie în biserica nouă, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, format din Preacucernicul părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului, Preacucernicul părinte paroh Iacob – Mircea Both și alți preoți din parohiile vecine, prezenți fiind un mare număr de credincioși.
Satul. Prima atestare documentară datează din anul 1508 pe numele Fodora, primit după numele întemeietorului satului (conform Dr. Kadar Ioszef, în “Monografia comitatului Solnoc-Dobîca”, vol. III). Se menționează o avertizare scrisă dată de Bathory Istvan lui Banfy Ioan pentru neplata dijmei. La acea vreme, Fodora aparținea proprietății sale din Bonțida. Este așezat pe malul stâng al Someșului, la poalele dealului Sturzului, traversat de Valea Caselor, aflându-se la o distanță de 28 km de municipiul Dej. În anul 1597 apare cu denumirea de Fodora Valahă, nume dat de locuitorii satului. În perioada 1511 – 1571, teritoriul a aparținut, prin moștenire și vânzare, membrilor familiei Banfy. Printre locuitorii atestați ai satului sunt amintite numele iobagilor Bogdan și Banda. Conform unui document emis la 8 iunie 1631, la Alba Iulia, a fost înnobilat Banda Gavril de Fodora și Apșa. În anul 1696, Fodora a fost ocupată de turci. De la început, teritoriul a fost locuit de români, dar au existat un număr destul de mare de unguri, care au părăsit localitatea după ce a fost cucerită de turci, revenind pe la jumătatea secolului al XIX-lea.
Biserica. După unele date, se confirmă existența, pe Valea Caselor, a unei biserici, urmele păstrându-se până în zilele noastre, pe locul numit “Dâmbu bisericii”, înconjurată fiind de mai multe case de locuit, a căror distrugere este pusă pe seama invaziei tătarilor. Pe dealul “Călmănescu” și “Fața Brudeasca” au fost găsite fragmente de vase de lut și inele sub formă de brățări din bronz, care dovedesc că aceste ținuturi au fost locuite din timpuri străvechi. În conscripția anilor 1760 – 1762, o atestă cu 61 de familii ortodoxe. Biserica este în plan dreptunghiular, cu absidă decroșată poligonală, cu cinci laturi, construcția prezintă, în elevația interioară, un tavan drept peste pronaos și câte o boltă semicilindrică în celelalte încăperi, cea din altar retrasă de la pereți, sfârșindu-se la est într-un timpan. Sporindu-se mult lungimea pereților (13,5 m) față de cea cunoscută în epoca trecută, dar menținându-se o lățime redusă, s-a realizat un edificiu de o remarcabilă zveltețe, la a cărui monumentalitate contribuie, din plin, și turnul – clopotniță cu foișor în console și fleșă, flancată de patru turnulețe. În lucrul lor, meșterii au folosit barda, fapt ce se vădește în executarea consolelor cu cioplituri mari, dar mai ales în decorul prispei, desfășurate pe laturile de sud și vest. În pictura bisericii, de bună calitate, din păcate supusă factorilor distructivi, se resimte influența artei apusene. Menționăm redarea în limbile română, latină, maghiară și germană a textelor ce explică imaginile. În pronaos, pe peretele de vest, este înfățișată “Pilda celor zece fecioare”. Pe balustrada corului, decorată cu monumente din ciclul hristologic, este consemnată, în limbile latină și română, istoria locașului: “Această biserică s-au zidit în anul 1817 fiind parohul locului popa David, ficurator Blăjan Lupuț, cantor Tecariu Cozma, clopotariu Căpîlne Constantin. S-au zugrăvit cu cheltuiala a tot satul împreună în anul 1822 prin umiliții zugravi anume Lazăr Tocaci și Biro Lajos de la Orghiz” (localitate neidentificată). Din moment ce există pe placa comemorativă anul 1811, se presupune că piatra de temelie sau poate sfințirea locului pentru noul locaș de cult să fi fost anul 1811. Și iată, după 200 de ani, această biserică este restaurată și resfințită. Recent, s-au schimbat cornii și șindrila de la acoperiș, precum și tălpile, la exterior, iar la interior s-a executat padimentul, lucrările ridicându-se la suma de 400.000 lei.
Cât privește biserica nouă, aceasta s-a ridicat din temelie între anii 1996 – 2005, fiind târnosită de Preasfințitul Petroniu la data de 9 octombrie 2005. Astăzi, Preasfinția Sa a adus bucurie și binecuvântare credincioșilor din Fodora, prin resfințirea bisericii vechi și săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica nouă.

Protopop Dan Dregan
Preot Iacob – Mircea Both



Hramul bisericii "Sfânta Treime" din Zalău

Luni, 13 iunie 2011, parohia "Sfânta Treime" de pe strada Andrei Şaguna din Municipiul Zalău, s-a aflat în haină de sărbătoare cu prilejul hramului bisericii. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi.

După rostirea cuvântului de învăţătură au fost sfinţite în curtea bisericii o icoană a Maicii Domnului şi două troiţe.

După terminarea primului război mondial şi realizarea unirii Ardealului cu România la 1 Decembrie 1918, s-a dorit în Zalău construirea unei bisericii ortodoxe, deziderat realizat între anii 1925 – 1927, prin zidirea actualei bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, aceasta fiind prima biserică românească din cărămidă ridicată în oraş. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială. Construcţia data din 1870 şi, după multe modificări, a fost folosită ca şi casă parohială, până în anul 2008.

Biserica a fost construită după planurile realizate de arhitectul Alexandru Floriansics, prin grija deosebită a preotului paroh de atunci Remus Roşca şi a epitropului Pompiliu Ţolca, preşedintele unei bănci româneşti din oraş, ultimul lăsând şi un caiet cu însemnări cu greutăţile prin care a trecut în acei ani grei de după război, când în Zalău se aflau foarte puţini credincioşi ortodocşi români, circa 54 de familii Clădirea are plan în cruce, lungimea de 24 m. şi lăţimea de 8 m. La zidirea Bisericii au participat puţinii, dar mărinimoşii credincioşi din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din garnizoana Zalău. Prin grija epitropului, Pompiliu Ţolca s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600 000 lei, care datorită dobânzii va ajunge în 1932 la suma de 920 000 lei, şi care a reuşit să fie achitat prin donaţiile credincioşilor.

Biserica a fost păstorită de preotul Remus Roşca până în 1940, când, odată cu ocuparea Ardealului de nord de armatele hortisto- fasciste, acesta a fost expulzat în România, împreună cu epitropul şi profesorul Pompiliu Ţolca. Preotul Remus Roşca nu s-a mai întors în Zalău după război, ci s-a retras la Dej, unde a decedat revenind numai epitropul cu familia lui. În timpul ocupaţiei şi războiului, Parohia a rămas vacantă, Biserica ajungând într-o avansată stare de degradare. Din 1945 până în 1952 a fost condusă de mărinimosul preot Iacob Panga, care a reuşit să adune suma de 320 000 lei, cu care a reamenajat biserica, a confecţionat cu multă trudă mobilierul din lemn de stejar, adică 2 strane şi 51 de scaune în jurul pereţilor din naos, a repus sticla în geamuri, etc. Datorită acţiunilor anticomuniste acesta a fost arestat în 1952 de Siguranţa statului şi închis timp de 6 ani , ajungând şi la canalul Dunăre – Marea Neagră. Între 1952 – 1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat la un an după numire.

Din 1953 până în 1997, Parohia a fost păstorită de preotul Traian Opriş, însă din 1958 a fost afiliată la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraş, până în 1984, când a fost reînfiinţată ca parohie de sine stătătoare. În această perioadă serviciile religioase s-au oficiat alternativ de preoţii de la Catedrală: Traian Opriş, Ioan Gâlgău şi Ioan Ghiurco. Serviciile alternative au continuat până în 1994, mai oficiind protopopii Ioan Andreescu şi Ioan Pop şi preoţii Ştefan Lucaciu şi Ioan Pop. Din 1997 a fost numit preotul Iosif Ferenţ, iar din 1999 şi preotul Alexandru Horvat, însărcinat de P.S. Dr. Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei cu construirea Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” în cartierul Porolissum.

La Biserică s-au efectuat mai multe lucrări. Astfel, între anii 1985 – 1990 s-a introdus încălzirea centrală, s-a tencuit Biserica în interior şi exterior, s-au confecţionat, din tei sculptat, un iconostas şi un candelabru, s-a pictat Biserica în tehnica „fresco”, de pictorul Tudor Costică, ajutat de Virgil Palade şi s-au făcut unele lucrări de împrejmuire.

Între anii 1997 şi 2005 s-a renovat casa parohială, s-a tencuit Biserica în exterior în terasit cu scene biblice creionate, s-a construit un spaţiu pentru lumânări, s-a schimbat pardoseala cu parchet stratificat, s-au montat geamuri termopan, s-au schimbat scaunele, s-au achiziţionat din Grecia: un un chivot, două icoane, o cruce şi două chipuri de heruvimi, necesare pentru Sfânta Masă, un candelabru şi mai multe candele. S-a refăcut instalaţia electrică şi instalaţia de termoficare, s-au refăcut gardul şi poarta, s-a construit o magazie şi un grup sanitar, s-a dotat Biserica cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase. Toate aceste lucrări s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor. Parohia şi credincioşii au contribuit de asemenea prin donaţii la achiziţionarea terenului şi construirea noului locaş de cult cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul Porolissum, ajutându-l pe preotul Alexandru Horvat în eforturile depuse pentru înălţarea unui măreţ edificiu. În anul 2008 s-a construit o nouă casă parohială, iar în 2010 s-a amenajat curtea Bisericii. Actualmente biserica este păstorită de preoţii Iosif Ferenţ, din 1997 şi Ioan Fărcaş, din 2004.

PR. CATALIN LUCACI



Slujire arhierească de hramul bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul Porolissum, Zalău

Duminică 12 iunie, la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica parohiei Zalău – Porolissum, biserică ce poartă hramul sfintei sărbători pe care o prăznuim.

Parohia este păstorită de către Preacucernicul Părinte Horvat Alexandru – consilier pe probleme de asistenţă socială în cadrul Episcopiei Sălajului, care este şi ctitor al acesui sfânt locaş şi de către Preacucernicul Părinte Pop Ioan.

Necesitatea construirii unei biserici s-a materializat în anul 2000, primind binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Dr. Ioan. Mihălţan - Episcopul Oradiei, Bihorului şi Sălajului, care prin părinteasca purtare de grijă, din motive de sănătate a delegat pe P.S.Sa Justin Sigheteanul- episcop vicar al Episcopiei Maramureşului în Duminica Rusaliilor din anul 2000, să savârșasca slujba punerii pietrei de temelie a bisericii.
Locul ales- Au fost mai multe variante, s-a solicitat primăriei locul din faţa Autogării, apoi lângă şcoala generală nr. 4 din Porolissum, în faţa Spitalului vechi, dar nu au fost de acord şi neprimind nici o ofertă din partea primăriei, au fost nevoiţi să căute o suprafaţă de pământ de vânzare potrivită pentru a construi o biserică, să fie mai în centrul cartierului. Locul care s-a părut a fi cel mai potrivit pentru a înălţa o biserică nu a fost de vânzare dar la rugămintea părintelui şi ţinând cont de obiectivul pentru care s-a solicitat acest pământ de la Familia Terheş loan şi Măria, aceştia au fost de acord să vândă 600 mp, iar ulerior au donat aproape 400mp să fie suficient pentru amplasament şi să se poată înconjura biserica.

În prima duminică din luna aprilie 2000 s-a anunţat locul pentru construcţia bisericii din Porolissum şi convocarea primei şedinţe cu credincioşii din cartier la Șc. gen. Nr. 4 .
Au fost prezenţi un număr mare de credincioşi şi cei doi preoţi slujitori la biserica Sf. Treime. P.C. Părinte Dr. Ferent Aurel Iosif a luat cuvântul prezentând necesitatea ridicării unei biserici în această zonă iar P.C. Părinte Horvat Alexandru a împărtăşit dorinţa de a se îngriji de construcţia noii biserici, punctând demersurile şi paşii care urmează.

Pentru început tot la aceea dată s-a ales Comitetul de construcţie, din care mai târziu s-a ales primul Consiliu Parohial.

Hramul bisericii - La şedinţa din luna iunie 2000 s-a discutat hramul bisericii, s-au propus mai multe variante - „ Pogorârea Sfântului Duh”, „Sfinții Ap. Petru şi Pavel”, și „Sf. Nicolae".
S-a hotărât de comun acord, întrucât urma să se pună piatra de temelie în ziua de Rusalii şi părintele Alexandru a fost fost hirotonit preot tot în ziua de Rusalii, noua biserică să poarte hramul ,, Pogorârea Sfântului Duh"

Arhitectul şi proiectantul.

La recomandarea P. C. Părinte Ferent losif s-a hotărât ca proiectul bisericii să fie realizat de arhitect. Mocanu loan iar executantul lucrărilor de construcţie, după analiza mai multor oferte s-a hotărât să fie firma CONSINIT SA.

Date de referinţă
- 2000 - 10 ianuarie - s-a cumpărat şi întăbulat pământul pentru biserică
- 18 iunie - În ziua de Rusalii, s-a pus piatra de temelie a bisericii
-13 noiembrie - Autorizaţia de construcţie
- 2001 -s-a turnat fundaţia, iar în ziua de Rusalii s-a săvârşii prima vecer-
nie pe fundaţia bisericii la cota 0. Biserica este ridicată pe 46 de piloni de beton la o adâncime de 5-7 m.
-2002 - s-au continuat lucrările la zidărie până la şarpantă, în ziua de Rusalii s-a săvârşit prima Sf. Liturghie, iar până în decembrie s-a executat acoperişul cu învelitoare - folie nailon-, continuând slujirea alternativă cu P.C. Părinte Ferent losif şi pe timp de iarnă.
-2003 - s-a terminat cupola centrală, acoperită provizoriu până la turnuri, s-au confecţionat geamurile şi uşile, s-au efectuat lucrările la instalațiile de - apă, curent electric, încălzire, s-a tencuit interiorul, s-a confecţionat iconostasul şi cele 3 uşi de la intrare de către sculptorul Mircea Vasile din Sighetul Marmaţiei, s-a cumpărat clopotul mare.
-1 noiembrie - s-a înfiinţat Parohia Ort. Rom. Zalău Porolissum
- 2004 - 22 februarie - slujba de binecuvântare, săvârșită de P.S. Pertoniu, actualul Episcop al Sălajului, atunci arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului și Sălajului.
- s-au ridicat turnurile din faţă, au început lucrările la finisări exterioare si învelitoare acoperiş din tablă de cupru, s-a stins varul pentru pictură, și s-au procurat câlţi.
- 2005 - au început lucrările de pictură cu pictorul Mihai Pârăia din Craiova, la l octombrie 2004.
s-au terminat lucrările la cele 2 turnuri, s-au confecţionat 5 cruci pentru turnuri, s-au continuat lucrările la finisări exterioare, s-a început acoperirea bisericii cu învelitoare din cupru, s-a montat paratrăznetul, s-a pictat turla centrală.

S-au primit donaţie 150 scaune din stejar de la OVI PROD ZALĂU.
S-au primit donaţie 8 ari de pământ pentru casă parohială.
2006 - s-au terminat lucrările la finisări exterioare, s-a continuat acoperirea bisericii cu învelitoare din cupru, s-a tencuit interiorul în pod şi turnuri, s-au început lucrările la zidurile de sprijin, s-a pictat altarul, s-au ridicat cele 2 răstigniri, s-a primit donaţie candelabrul mare de la Fam. Chitu Florin şi Gabriela.
s-a primit sponsorizare cărămida pentru casa parohială.
s-a primit concesiunea de pământ 200mp pentru parcări.
-2007 - s-au terminat lucrările la acoperiş cu învelitoare de cupru, s-a
finisat faţada bisericii cu capiteluri și coloane de marmură, s-a placat fundaţia bisericii, s-a terminat zidul de sprijin şi gardurile din faţă şi lateral
s-a primit donaţie un candelabru în faţa balconului
s-au confecţionat din termopan lumânărar pentru vânzări lumânări şi obiecte de cult, respectiv aprins lumânări.
s-au pictat sacristiile, s-a terminat altarul, si cei patru evanghelisti
s-a întocmit documentaţia pentru casa parohială şi s-a turnat fundaţia.
- 2008 - s-a terminat de zidit casa parohială, s-a finisat şi dotat biroul parohial cu mobilier - sponsorizat.
- s-a confecţionat icoana mozaic dintre turnuri cu hramul PogorâreaSfântului Duh.
- s-au construit şi finisat grupurile sanitare din zidul de sprijin din spatele Bisericii.
s-au finisat scările din turnuri şi treptele din faţa bisericii cu marmură şi granit, respectiv balustradele.
s-a primit donaţie candelabru din altar de la fam Lascău Cristian şi Anca
s-a pictat absida din partea dreaptă a bisericii.
s-a izolat şi turnat şapa pentru parchet,
s-au placat pereții din interiorul bisericii cu travertin până la nivelul geamurilor
cu ocazia hramului bisericii de Sf. Rusalii, s-a organizat prima agapă în casa parohială
- 2009 - s-au terminat lucrările de la casa parohială şi s-a facut sfeștania cu ocazia hramului bisericii
- s-a pictat absida stânga a bisericii.
s-a montat parchet de stejar în altar, abside şi în mijlocul bise-
ricii.
sonorizarea şi clopote la curent.
S-a continuat ridicarea zidului de sprijin până la casa parohială.
Pe lângă lucrările efectuate la biserică şi casa parohială, parohia a primit donaţii şi sponsorizări de obiecte de inventar şi obiecte de cult - veşminte, prapuri, icoane, cărţi de cult, vase sfinte, sfeşnice, candele şi cruci de binecuvântare.

Pr. Cătălin Lucaci




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro