www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu ca Arhiepiscop al Alba Iuliei

În Duminica după Înălţarea Domnului, Preasfinţitul Părinte Petroniu a participat la Alba Iulia alături de alţi ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, în frunte cu Preafericitul Părinte Daniel, la întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu ca Arhiepiscop al Alba Iuliei.



Hramul Catedralei Episcopale din Zalău

Joi, 2 iunie 2011, la praznicul Înălţării Domnului, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din municipiul Zalău. Acest monumental locaș de închinare are ca hram praznicul Înălţării Domnului.
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a hirotonit întru diacon pe seama Catedralei Episcopale pe tânărul Vlad Stânean.
La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită și o slujbă de pomenire pentru toți eroii neamului.
În cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu a subliniat importanța acestei triple sărbători: Înălțarea Domnului, hramul catedralei și ziua de pomenire a tuturor eroilor.
Referitor la praznicul Înălțării Domnului, Preasfinția Sa a reliefat că el reprezintă etapa care încheie activitatea Domnului Hristos pe pământ, la finalul celor patruzeci de zile în care S-a arătat înviat Sfinților Apostoli și ucenicilor Săi pentru a-i întări în credință. Domnul Hristos se înalță la cer nu numai cu firea divină, așa cum S-a pogorât semerindu-se din cer, ci cu firea sa umană, trup și suflet, Dumnezeu adevărat și om adevărat.
Cu privire la eroii români din toate timpurile și locurile, Preasfinția Sa a arătat că îi pomenim pentru că datorită jertfei lor ne putem ruga în această țară, ne putem manifesta liber credința, putem vorbi limba noastră frumoasă.



Resfinţirea bisericii din parohia Câmpia Sălaj

Duminică, 29 mai 2011, în Duminica a VI-a după Paşti, a Orbului din naştere, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Câmpia Sălaj, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, unde, de 13 ani, păstoreşte cu vrednicie Preacucernicul Părinte paroh Ovidiu-Cristian Toma.

Bucuria celor 57 familii de buni credincioşi a fost deplină în această minunată zi de mai, întrucât Preasfinţitul Petroniu a resfinţit biserica parohială, la finalizarea lucrărilor care s-au efectuat în ultimii ani, înconjurat fiind de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu protopopul locului, Preacucernicul Părinte Vasile Boşca.

PREMISE ISTORICE
Satul Câmpia Sălaj a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1427, sub numele de Hozzymezew. Alte atestări documentare ulterioare au fost în anii 1441 (Hewzymezew), 1459 (Hazywmezew), 1461( Hozymezew), 1475 (Hozyu Mezeu), 1492 (Hozyw Mezew), 1510( Hozzymezeo), 1519 (Hozzumezeo), 1550 (Hozzumezeo), 1553 (Hozzumezew), 1596 (Hozzwmezew), 1753 (Hoszu Mezo), 1760-1762 (Hosszumezo), 1850 (Hoszumezeu), 1854 (Hosszumezo), 1913 (Solyommezo), 1930 (Câmpia).

Din datele culese de la credincioşi, dar şi din unele date oficiale, în Câmpia Sălaj a existat o biserică de lemn, în anul 1744. După aproape două secole, în anul 1924, aceasta a fost demolată, iar materialul lemons a fost folosit la construcţia actualului locaş de cult. Astfel, biserica nouă a fost construită între anii 1925-1927, fiind zidită din piatră şi cărămidă, iar acoperişul locaşului de cult fiind confecţionat din tablă.

Ca obiect de valoare, care a aparţinut bisericii din Câmpia Sălaj, este consemnată existenţa unei Psaltiri Slavone din sec. al XVI-lea, păstrată în Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca.

BISERICA PAROHIALĂ
Actuala biserică a fost construită sub pastoraţia preotului Sima Valentin, iar principalul donator a fost credinciosul Hendea Nicolae. Lucrarea de construire a bisericii a fost făcută sub îndrumarea maistrului Kovacs Francisc, iar iconostasul a fost lucrat de pictorul Templar Keresteş, din localitatea Tăşnad.
În anul 1967 a fost zugrăvită biserica în exterior, iar în anul 1976 sau făcut lucrări de reparare şi vopsire a acoperişului. În anul 1986 s-a renovat biserica în întregime (acoperiş şi pereţi) şi s-a construit un acoperiş în faţa intrării principale a bisericii. Între anii 1997-1999, biserica a fost pictată de către pictorul Pascariu Mihai, din Giurtelecul Hododului, în tehnica „tempera”.

Între anii 2009-2010 s-au efectuat ample lucrări de renovare a întregii biserici, atât în interior cât şi în exterior. La interior s-a restaurat pictura, deteriorată în urma unui incendiu, provocat de un trăznet în anul 2009, s-a împodobit iconostasul cu foiţă de aur, s-a pus mochetă în toată biserica, s-au montat geamuri noi, termopan şi s-a înnoit mobilierul (veşmântar, proscomidiar, strană).

În exterior s-au consolidat şi vopsit acoperişul şi pereţii, s-au turnat trotuare în jurul bisericii, s-a montat pavaj şi s-a construit o clădire anexă pentru centrală. Tot în această perioadă s-a vopsit gardul înprejmuitor al bisericii şi s-au plantat arbuşti ornamentali în curte.

Până în anul 1998 a fost filia parohiei Sălăjeni, iar din iunie 1998 Câmpia Sălaj devine parohie de sine stătătoare. De atunci şi până în prezent locaşul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe: două seturi de vase liturgice (unul aurit şi altul argintat), veşminte preoţeşti, prapori, candelabre şi aplice, evanghelie aurită, cruci cu postament, suport pentru evanghelie, suport de carte, covoare etc.

În anul 2005 s-a început şi construcţia casei parohiale, care , în prezent, se află la stadiul de finisaje, atât la interior cât şi la exterior, Preacucernicul Părinte Ovidiu-Cristian Toma îngrijindu-se îndeaproape atât de colectarea fondurilor necesare cât şi de buna executare a lucrărilor.

În final, pentru rodnica activitate a Preacucerniciei Sale, precum şi pentru strădania şi jertfelnicia celor 57 de familii de credincioşi ortodocşi ai parohiei Câmpia Sălaj, Preasfinţitul Părinte Petroniu a încununat eforturile tuturor depuse până acum, oferind preotului paroh distincţia de iconom.


Arhid. CIPRIAN BOŞCA



Moment aniversar la Baia Mare - Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian, la 90 de ani

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului a împlinit astăzi, 28 mai, 90 de ani. Sute de credincioşi maramureşeni, preoţi şi diaconi din eparhie, şi nu numai, au venit la Catedrala episcopală din Baia Mare pentru a participa la Sfânta Liturghie şi a-l felicita pe chiriarhul lor. Slujba a fost oficiată de toţi ierarhii Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, informează TRINITAS TV.

După Sfânta Liturghie a fost oficiată şi o slujbă de Te Deum, în semn de mulţumire pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu de-a lungul vremii.

În continuare, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului a dat citire mesajului de felicitare al Patriarhului României, intitulat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian - la 90 de ani de frumoasă şi rodnică vieţuire.

„Mulţumesc şi vă rog pe toţi să primiţi din partea mea toată îmbrăţişarea plină de iubire. Vă acord vouă tuturor toate binecuvântările pe care le-am dat de 70 de ani de când sunt slujitor al lui Dumnezeu. Sunt zeci de mii de binecuvântări; prin mâna aceasta bolnavă am sfinţit preoţi, am dezlegat păcate, am mângâiat bolnavi. Toate binecuvântările îmi doresc să fie pentru mântuirea voastră a tuturor”, a spus cu acest prilej Înaltpreasfinţia Sa.

Cu prilejul împlinirii celor 9 decenii de viaţă, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşelor Satu Mare şi Carei.

„Dorim ca Dumnezeu să-l ţină sănătos şi în pace pentru că un întreg ţinut a fost luminat, păstorit şi a fost îndrumat de către Înaltpreasfinţia Sa, şi în vremuri grele şi în vremuri bune”, a spus cu această ocazie Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului.

La festivitate au participat şi oficialităţi locale şi de stat, dintre care amintim pe dl. Vasile Timiş, Secretar de stat - Ministerul Culturii, şi dl. Stelian Gomboş, consilier - Secretariatul de stat pentru Culte.

Cu acelaşi prilej, la Biblioteca Judeţeană din Baia Mare a fost lansat volumul „ÎPS Justinian Chira 90”, un documentar biografic aniversar din seria „Personalităţi Maramureşene - Aniversări”.

Sursa: www.basilica.ro



Târnosirea bisericii de lemn din localitatea Sânpetru

Duminică, 22 mai 2011, în Duminica a V-a după Paşti, Preasfinţitul Părinte Petroniu a târnosit biserica de lemn - monument istoric, din localitatea Sânpetru, protopopiatul Zalău, parohie păstorită de către Preacucernicul Părinte Stelian Pop.

În continuare Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghbie în biserica de zid a parohiei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui mare număr de credincioşi.

La fel ca în multe parohii din cuprinsul Episcopiei Sălajului, aici, la Sânpetru găsim alături de biserica de zid o biserică de lemn o capodoperă de artă ce dăinuie şi stă de veacuri să dea mărturie tuturor despre credinţa vie şi lucrătoare a oamenilor de pe Valea Almaşului, de la cetatea lui Gelu şi până la locul în care se întâlneşte şi se împleteşte cu Someşul.

Biserica de lemn "Sf. Apostoli Petru şi Pavel" a fost construită la începutul secolului al XVII-lea din cinci bârne masive de stejar, înlocuind vechiul lăcaş de cult ce avea săpat în lemnul tălpii anul 1494. Planul este dreptunghiular, cu absida altarului decroşată, de formă pătrată. În cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea s-a adăugat o prispă pe latura intrării şi s-a schimbat forma acoperişului. Peste pronaos a apărut o clopotniţă potrivită, cu foişor deschis pe o singură arcadă şi fleşă sveltă, de secţiune poligonală. Un brâu în "frânghie", puternic profilat, încinge mijlocul lăcaşului, întâlnind la est luminatorul, format din patru orificii circulare, cuprinse într-un cerc cu decor dinţat şi ancorat de brâu prin şnururi. La îmbinarea pereţilor sunt console mărunt cioplite cu rozete. Un chenar în "franghie" străbate ancadramentul intrării de pe latura de sud şi trecerea din pronaos în naos, însoţind deasupra şi o bârnă a peretelui. O deosebita grijă a acordat meşterul decorării bolţii semicilindrice a naosului. De o parte şi de alta a grinzii centrale sunt câte şase rozete, iar cheia de boltă sugerează un ciorchine de struguri. Pictura aparţine zugravului Ioan Pop din Românaşi.

Azi, Preasfinţitul Părinte Petroniu vine în aceste locuri încărcate de credinţă şi de istorie, în mijlocul acestor credincioşi pentru a le oferi arhiereasca binecuvântare precum şi îndemnuri menite să-i întărească în credinţă şi să le sporească dragostea faţă de Biserica Lui Hristos.

Preot Catalin Lucaci



Liturghie Arhierească la parohia Recea Mică

Sâmbătă, 21 mai 2011, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena,Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi a săvârşit Sfânta Liturghie în parohia Recea Mică, Protopopiatul Zalău, parohie păstorită de către preacucernicul părinte Dobocan Mihai.

Parohia Ortodoxă Romană Recea-Mică, a fost înfiinţată in data de 19.05.2006 alcătuită fiind din 36 familii şi 24 văduvi.
Satul Recea-Mică datează din anul 1326 sub denumirea Reche.
În fiecare duminică şi sărbatoare credincioşii mergeau pe jos 3 km în Recea-Mare neavând biserică in satul lor.
Prima slujba arhiereasca in aceasta parohie a avut loc in data de 11.11.2007, apoi a doua slujba arhiereasca la trei ani de la infiintarea parohiei in 21.05.2009 pe o scena amenajata in fata bisericii sfintindu-se si crucile de pe turnuri.
De la numirea părintelui Dobocan Mihai in această parohie, s-au efectuat următoarele lucrări: amenajarea, în şcoala satului, a unei capele pentru săvârşirea Sfintelor Slujbe;s-a renovat şcoala, interior, exterior, fiind părasită; s-a confecţionat un iconostas de pânza, împodobit cu icoane; mobilier pentru Sfântul Altar (Prostcomediar, Sfânta Masă, dulap); vase liturgice (potir, disc, cădelniţă, candele, Sf. Chivot- toate noi); cărţi liturgice (Sfânta Evanghelie, Apostol, Liturghier, Molitfelnic etc.); prapori, Sfânta Cruce; acesorii pentru înmormantare; veşminte preoţeşti; clopot(achizitionat din Grecia), s-a confecţionat o clopotniţă în curte; s-a făcut drum şi pod la capelă; s-au schimbat geamurile(fiind inlocuite cu termopan);
s-au realizat împrejmuirea cimitirului parohial şi a Capelei şi s-au confecţionat porţi; s-au făcut 4 răstigniri;anexe gospodăreşti
S-a obţinut 1,26 ha de pamant, in centrul satului pentru construirea Bisericii, a casei parohiale si anexelor gospodăreşti; s-a făcut drum de 100 m până la noua biserică; lucrările de edificare a noii Biserici au început la data de 04.10.2006;
în perioada 04.10.2006 – 15.11.2006 s-a realizat fundaţia Bisericii.
În anul 2007:- s-a turnat placa pe fundaţie, s-a început zidăria; s-au turnat 2 centuri şi placa de beton pe cor şi pridvor;s-a realizat pridvorul din faţa bisericii.
În anul 2008: s-a înălţat biserica până la streşină; s-au realizat turnurile octogonale în partea din faţa a bisericii; s-a acoperit altarul şi absidele în beton armat; s-a introdus currentul trifazat la biserica; s-a făcut drum pietruit la cimitir.
În anul 2009: s-a cofrat şi s-a armat bolta bisericii; s-a realizat cupola exterioară (beton, fier beton şi cărămidă); s-au confecţionat 3 cruci din tablă de inox oglindă(import Olanda)pentru turnurile bisericii;
În anul 2010: s-a realizat acoperisul pe cele doua turnuri si pe cupola exterioara din tabla lindab; instalatia electrica si fonica; instalatia de incalzire; s-au turnat sapele; s-a tencuit interioar biserica; s-au montat geamurile tip termopan si usile bisericii; s-a confectionat iconostasul bisericii din lemn de tei; clopotele bisericii turnate la Baia Mare;
În anul 2011: icoanele pe iconostas in lucru; cele doua turnuri si cupola centrala tencuite si date in terasit; material lemnos si tabla lindab pentru fuste si acoperis.
În 04.07.2010 s-au sfintit clopotele bisericii, savarsindu-se prima sfanta liturghie in biserica. La exact 4 ani de la inceperea fundatiei bisericii, din 04.10.2010 se slujeste in noua biserica.
Biserica, cu hramul Sfinţilor Împărati Constantin şi Elena are următoarele dimensiuni : 23 m lungime, 8m lăţime, 14 m în abside şi este în formă de Cruce, formată din : 2 turnuri în faţă şi o cupolă exterioară iar la intrare un pridvor brâncovenesc.
Lângă Biserică s-a făcut o fântână pentru nevoile construcţiei şi a credincioşilor.
Costul tuturor lucrărilor se ridică la peste 5 miliarde (ROL).
Viaţa religioasă din Parohie se desfăşoară in concordanţă cu tradiţia dogmatică, liturgică si canonică a Bisericii Române.
Tot ce s-a realizat în decursul celor 5 ani de păstorire a fost cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, a bunilor credincioşi, a fiilor satului, a zecilor de sponsori ce se pomenesc la Sfintele Slujbe iar numele lor vor fi scrise în Ceruri.
Ca o recunoaştere a hărniciei părintelui şi a credincioşilor săi şi ca o încununare a lucrărilor ce s+au efectuat până acum, Preasfinţitul Părinte Petroniu conferă părintelui Dobocan Mihai distincţia de iconom.

Preot Cătălin Lucaci



Resfinţirea bisericii din localitatea Fălcuşa

În Duminica a 4-a după Paşti, Preasfinţitul Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, a resfinţit biserica din filia Fălcuşa, Parohia Gostila, Protopopiatul Jibou. Preasfinţia Sa a săvârşit apoi Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, fiind prezenţi, alături de puţinii credincioşi din sat, şi un mare număr de credincioşi din satele învecinate.
Istoricul satului Fălcuşa. Satul face parte din comuna Poiana Blenchii şi este situat la distanţă de patru kilometri de aceasta. Este aşezat într-o vale strâmtă, între două dealuri înalte numite ,,Faţă” şi ,,Dos”. Singurul drum accesibil este de la sat spre nord, pe lângă pârâul ce poartă numele ,,Valea Fălcuşii”. În toate celelalte părţi nu este ieşire decât pe poteci, cu piciorul. De la întemeierea sa, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, satul s-a numit Fălcuşa, iar în documentele maghiare ale vremii se găseşte scris, cu ortografia respectivă, la 1590-Folkosan, la 1648-Falkusa, în Conscriptia Aron, la 1750-Falkuche. După Dr. Kadar Ioszef, în ,, Monografia comitatului Solnoc-Dobîca”, vol. III, pag. 431, numele Fălcuşa ar deveni din slavonescul ,,falca”, însemnând „coasă”(cosalău, fânaţ) sau dintr-un nume de persoană Falkus (cosaşul), care a defrişat pădurea şi s-a aşezat primul în această localitate. De fapt, întemeierea satului Fălcuşa se poate rezuma în următoarele: la începutul secolului al XVI-lea, satul Poiana era pe Valea Porcului. Atunci, cneazul Blenche Ioan voieşte să iasă de acolo la un loc mai larg şi mai accesibil şi el întemeiază noul sat Poiana Blenchii, pe locul actual, care-i poartă şi numele. Tot în timpul acela, un membru al familiei Blenche, pe nume Blenche Savul, îşi construieşte casa pe locul numit ,,Faţă”. Aici era fânaţ mult, iar el, fiind mare cosaş, a fost poreclit ,,Falkus”, care în limba slavonă înseamnă ,,cosaşul”. Cu timpul, lui i s-au mai adăugat şi alţi locuitori, care, acolo, în ,,Vârful Feţii”, au constituit un nucleu, din care s-a format satul Fălcuşa. La 1591, principele Ardealului, Sigismund Bathory, dăruieşte satele Poiana Blenchii (din care făcea parte şi Fălcuşa), Gâlgăul, Măgura şi Bogăţile, ca feudă, nobilului român Raţ Petru de Teiuş, ,, pentru vitejie în luptele contra turcilor şi pentru credincioşia sa şi a strămoşilor faţă de Domnitor”( vezi Ştefan Meteş-Istoria Bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Ardeal şi Ungaria). Deci Raţ Petru este numit al doilea întemeietor al satului Fălcuşa. Cu timpul, înmulţindu-se populaţia, şi, acolo unde era satul ,,În Vârful Feţii”, fiind mare lipsă de apă, locuitorii s-au mutat în vale şi s-au aşezat de-a lungul pârâului, unde este şi astăzi satul. De la început, toţi locuitorii satului Fălcuşa au fost români de credinţă ortodoxă. Iată şi câteva date statistice: în anul 1831 erau 117 suflete, în 1857-168 suflete, în 1886-251 suflete, în 1891-293 suflete. Între 1880 şi 1920 au fost în sat şi două familii de evrei, care, însă, au fost asimilaţi în masa populaţiei româneşti, trecând la credinţa ortodoxă, ceea ce foarte rar se întâmpla. Din punct de vedere economic, au fost întotdeauna un sat mic şi sărac, din cauza pământului foarte puţin productiv. Bani nu aveau decât din vânzarea unor animale. Din cauza lipsei de bani, fiind şi un sat izolat, viaţa le era foarte simplă, atât în hrană cât şi în mobilier şi îmbrăcăminte, care, aproape toate, erau produse şi făcute în casă şi gospodărie. Toate casele erau din lemn şi acoperite cu paie. Aveau o tindă şi o cameră, în care locuiau toţi ai casei. Rar, cei mai bogaţi, aveau două camere. În timp, însă, satul s-a dezvoltat.
Biserica. La început n-au avut biserică, ci mergeau la biserica din Poiana. Apoi, înmulţindu-se familiile, mergea preotul la ei, din când în când, şi le făcea slujbe afară, sub un păr mare, în care era atârnat şi clopotul care-i chema la rugăciune, iar ulterior, într-o casă, unde se adunau toţi. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea şi-au construit o biserică din lemn, care a dăinuit până în anul 1880. În 1883 s-a construit, pe acelaşi loc, actuala biserică din piatră, dar n-a fost sfinţită de arhiereu. Ea s-a renovat în două rânduri, în anii 1908 şi 1970, şi a fost târnosită abia în anul 1977, la data de 15 mai, de vrednicul de pomenire episcopul Vasile Coman al Oradiei, când a fost instalat şi preotul Gavril Chirilă. Fălcuşa a fost afiliată la satele vecine, Poiana Blenchii, Muncel sau Gostila. Amintim şi câteva nume de preoţi care au slujit aici în decursul timpului: Măierean (1648), Pavel (1648-1682), Gheorghe (1720-1752), Teodor Greble (1752-1800), Petru Vartolomei Greble (1800-1805), Ioan Toader Greble (1805-1815), Ioan Greblea (1823-1852), Ioan Foltiş (1927-1933 şi 1936-1941), Gheorghe Munteanu (1933-1936 şi 1974-1977)- autorul unei monografii a satului, Gavril Nichita (1942-1948), Gavril Micu (1949-1960) şi Samuil Ţura (1960-1974). În anul 2000, din motive întemeiate şi pentru scurt timp, Fălcuşa a devenit parohie de sine stătătoare, avându-l ca paroh pe Părintele Gavril Chirilă, ca apoi să devină filie la Parohia Căpâlna, iar, din anul 2010, revenind la Gostila.
Cât priveşte şcoala, dacă în Fălcuşa n-a fost preot în sat, şi şcoala a fost foarte slab organizată. Satul fiind mic şi cu modestă putere materială, nu-şi putea plăti învăţător, ci-l aveau împreună cu satele învecinate, amintite mai sus. Învăţătorul venea, la început, şi-i învăţa pe copii în diferite case particulare, apoi, într-o şcoală anume. În anul 1930 s-a construit o şcoală, pe locul vechii şcoli. Aici s-a învăţat până în 1952, când s-a construit şcoala actuală. Din păcate, însă, din toamna anului 2010, prin reducerea posturilor cadrelor didactice, şcoala s-a desfiinţat, iar copiii sunt nevoiţi să naveteze la şcoala din Poiana Blenchii.
Ziua de 15 mai 2011 a fost, pentru cele 50 de suflete, care formează comunitatea creştină din Fălcuşa, o zi de înălţare sufletească şi binecuvântare, prin săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti de către Preasfinţitul Petroniu, unii dintre credincioşi amintindu-şi de o altă duminică, tot în aceeaşi dată-15 mai, a anului 1977, când a avut loc, cum s-a mai amintit, târnosirea bisericii lor. Acum, Preasfinţia Sa a resfinţit locaşul, încununând astfel jertfa credincioşilor din Fălcuşa şi a Preacucernicului Părinte Gavril Chirilă, care este un adevărat ctitor. De altfel, Părintele Gavril a zidit din temelie două biserici: la Gostila, târnosită de Preasfinţitul Petroniu în anul 2001, şi la Căpâlna (unde părintele păstoreşte în momentul de faţă), târnosită de Preasfinţia Sa în anul 2010. La Fălcuşa s-a realizat reparaţie capitală: pictura în tehnica ,,fresco”, iconostas şi mobilier din stejar sculptat, geamuri, lambriuri, pardoseală, terasit exterior, trotuare, garduri etc., valoarea lucrărilor ridicându-se la suma de 270.000 lei. În toţi aceşti ani, Părintele Gavril Chirilă a pus mult suflet şi a depus mult efort la ridicarea acestor locaşuri sfinte. Pentru vrednicia Preacucerniciei sale, Preasfinţitul Părinte Petroniu l-a distins cu "Crucea sălăjană”.
Tânărul părinte Marius-Tiberiu Sabău, parohul Parohiei Gostila şi al filiei Fălcuşa, care a realizat, la rându-i, lucrări la această biserică: vopsirea tablei acoperişului şi a gardului, ridicarea a două troiţe, montarea jgheaburilor şi a burlanelor, dotarea cu obiecte bisericeşti şi cu mochetă etc., precum şi la biserica şi casa parohială din Gostila (fără a aminti realizările duhovniceşti), a fost hirotesit sachelar, cu drept de a purta brâu albastru.
În cuvântul de învăţătură Preasfinţitul Petroniu a subliniat importanţa bisericii care a fost resfinţită,mărturie a spiritualităţii ortodoxe în această comunitate şi a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor celor care au jertfit pentru această biserică.


Preot Dan Dregan
Protopopul Jiboului



Resfinţirea bisericii din parohia Criştelec

Duminică, 8 mai 2011, în Duminica a III-a după Paşti, a Mironosiţelor, Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească în parohia Criştelec, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, unde, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu protopopul locului, Preacucernicul Părinte Vasile Boşca, a resfinţit locaşul de cult după lucrările efectuate.

Alături de Preacucernicul Părinte Ştefan Boldea, parohul acestei parohii, la slujbă au participat membrii comunităţii parohiale, dar şi credincioşi din parohiile învecinate, alături de oficialităţi locale.

Premise istorice

Satul Criştelec este atestat documentar din sec. al XIII-lea, cu denumirea de Keresteleke. Actuala denumire o primeşte în anul 1919, nume care se crede că vine de la cetatea Kiris, menţionată în unele monografii ale acestor locuri.

Un loc semnificativ în istoria satului îl constituie existenţa, chiar şi în prezent, a locului numit „Fântâna Feciorilor”, unde, odinioară, feciorii satului îşi găseau loc de refugiu când urmau să fie luaţi la oaste.

Ca figuri importante de preoţi care au păstorit în satul Criştelec, vrednice de pomenire, amintim pe preotul Popa Florea, care la anul 1669 a scris un Ceaslov. Într-un manuscris, care, în prezent, se găseşte la Academia Română, sunt scrise următoarele: „scris-am eu, Popa Florea, locuitoru în Criştelec, această carte anume Ceasoslovăţ, la bătrâneţele mele, în 1669”, având el vârsta, pe-atunci, de 70 de ani.

În sec. al XIX-lea este amintit preotul dascăl Vasile Vaida, iar înspre anii 1900, bătrânii vorbeau de preotul Ungur Ioan. Începutul sec. al XX-lea îl găseşte ca paroh pe preotul Dragoş, care, în anul 1900, zideşte actuala casă parohială, care este cel mai vechi edificiu din sat.

Din anul 1919 până în 1933 păstoreşte preotul Ioan Olteanu, iar din 1933 preotul Gheorghe Şinca, cel care a ridicat şi actuala biserică. Remarcăm că Parohia Criştelec, în ultimii 120 de ani, a fost păstorită de doar 4 preoţi.

Parohienii satului Criştelec au avut o biserică veche, din lemn, construită în sec. al XVII-lea, aşezată pe un deal, unde în prezent se află cimitirul. Pe locul unde era Sfântul Altar a fost aşezată o cruce.

Biserica din Criştelec

Actuala biserică s-a construit între anii 1950-1953, sub păstorirea preotului Gheorghe Şinca şi a fost târnosită la 18 noiembrie 1973, de către vrednicul de pomenire Preasfinţitul Părinte Vasile Coman, Episcopul Oradiei. Planul actualei bisericii este în formă dreptunghiulară, având o lungime de 25 m / 10 m lăţime, cu un turn înalt de 30 m, care adăposteşte 4 clopote şi un ceas mecanic.

Întrucât perioada în care s-a construit biserica a fost una foarte grea din punct de vedere economic şi politic, lucrările de finisare şi înfrumuseţare s-au desfăşurat mai greu, reuşindu-se, doar, să se tencuiască în interior şi exterior până în anul 1970. Pictarea bisericii şi alte lucrări de înfrumuseţare s-au făcut după anul 1980, sub păstorirea actualului preot Ştefan Boldea, care şi-a început activitatea în anul 1975.

Împreună cu bunii credincioşi ai parohiei, Preacucernicia Sa a reuşit să realizeze importante lucrări pe plan administrativ-gospodăresc. Astfel, lucrările de pictură s-au desfăşurat în perioada 1986-1987 şi au fost executate de către pictorul băimărean Valentin Muste.

Toată lemnăria (uşi, geamuri, padiment, bănci, etc.) a fost confecţionată din lemnul provenit din demolarea bisericii vechi şi lucrată destul de rudimentar, după posibilităţile vremii. Prin urmare, toate acestea trebuiau înlocuite cu unele noi.
În anul 1988 s-a înlocuit padimentul cu duşumea din brad, s-au confecţionat uşi noi şi lambriuri din stejar. În 1998 s-au înlocuit geamurile cu ferestre termopan pe suport de stejar.
După multe încercări eşuate de încălzire a locaşului de cult, în anul 1997 s-a realizat un sistem de încălzire cu aerotermă, iar în anul 2008 s-a trecut la încălzirea cu centrală termică pe combustibil solid.

În anul 2009 au avut loc lucrări de subzidire şi revopsire în exterior, pereţii bisericii fiind mult degradaţi în urma mai multor inundaţii, petrecute de-a lungul timpului.
Toate aceste lucrări au fost posibile prin jertfelnicia bunilor credincioşi şi a preoţilor slujitori, precum şi a unor oameni cu multă dragoste şi dăruire faţă de Biserică.

De asemenea, sfântul locaş a fost înzestrat cu odăjdii, obiecte de cult, icoane, cărţi de cult şi de cântări religioase, precum şi cu toate cele de trebuinţă săvârşirii sfintelor slujbe.

La finele atâtor ani de muncă şi sacrificii, prezenţa Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea în parohia Criştelec a fost un prilej de mare bucurie pentru întreaga comunitate parohială, fiind sfinţită truda multor generaţii de buni credincioşi, care au vieţuit după legea creştinească, cu credinţă, în frică de Dumnezeu.

Arhid. CIPRIAN BOŞCA



Resfinţirea bisericii din parohia Sighetul Silvaniei

Duminică, 1 mai, în Duminica a Doua după Învierea Domnului, a Sfântului Apostol Toma, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia Sighetu Silvaniei, protopopiatul Şimleu Silvaniei, unde, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu protopopul locului, Preacucernicul Părinte Vasile Boşca, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhiereasă, precedată de slujba de Binecuvântare a lucrărilor de renovare ce s-au efectuat, preot paroh în această parohie fiind Preacucernicul Părinte Dorel Tulbure.

La slujbă au fost prezenţi atât membrii comunităţii cât şi credincioşi din parohiile învecinate, alături de oficialităţi locale.

Premise istorice

Aşezat la 3 km de centrul de comună Chieşd şi la circa 8 km de şoseaua care leagă oraşul Şimleul Silvaniei de Carei, satul Sighetul Silvaniei este pomenit documentar destul de timpuriu, la anul 1466.

Primul locaşul de cult, din lemn, este monument istoric şi dăinuie până astăzi. În exterior, bârna de sus a încadramentului de la portal are o inscripţie fragmentar păstrată: „ făcut Simon ... mi ani...". După cum se vede, transformarea portalului a dus şi la mutilarea pisaniei, ceea ce face ca anul construirii acestei biserici de lemn să-l cunoaştem doar din bibliografie. Conform tradiţiei păstrate în sat, acest lăcaş a fost construit, iniţial, în satul Sălăjeni, de unde a fost adus la Sighetul Silvaniei în veacul trecut, deoarece în acel sat se construise o biserică mai mare. După Petri Mor, actuala biserică de lemn din Sighetul Silvaniei s-a construit în anul 1632. Cu această dată sunt de acord şi alţi autori, fiind a treia biserică din zonă, ca şi vechime. Starea de conservare a materialului lemnos, fixarea destul de rudimentară a bârnelor în cheotori vin ca şi argumente în plus spre a considera data de mai sus ca fiind reală.

Între anii 1950-1952 biserica de lemn din acest sat se renovează. Din nefericire, însă, cu această ocazie înfăţişarea ei iniţială a fost mult modificată. Tencuiala, atât în interior cât şi exterior, nu a făcut altceva decât să diminueze valoarea acestui monument de arhitectură populară. Învelitoarea din tablă, evident mai trainică, are dezavantajul de a nu se încadra, sub aspect tradiţional şi stilistic, arhitecturii monumentale în lemn, specifică poporului nostru. Ca plan, biserica s-a păstrat intactă - o navă dreptunghiulară continuată, spre est, cu o absidă pătrată, uşor decroşată. Într-un studiu asupra bisericilor de lemn din Sălaj se precizează că tipul de plan pătrat al absidei, de altfel întâlnit în întreaga ţară, odinioară „a fost dominant” în părţile sălăjene şi în podişul someşan.

Biserica nouă

Actuala biserică parohială a fost construită între anii 1990-1995, prin strădania bunilor credincioşi şi a preotului slujitor de la acea vreme, Lucian Breje.

După o bogată activitate administrativ-gospodărească în parohia anterioară, unde a restaurat capital locaşul de cult (pictură, iconostas, mobilier, etc.) şi a construit o casă parohială din temelie, din luna octombrie a anului 2007, de la instalarea ca preot paroh a Preacucernicului Părinte Dorel Tulbure în Sighetu Silvaniei, au avut loc numeroase lucrări de reabilitare şi renovare a bisericii şi casei parohiale din noua parohie, investiţia totală depăşind suma de 300.000 lei. Amintim aici doar câteva din lucrările ce s-au efectuat: în interiorul bisericii s-a înlocuit instalaţia electrică, s-au placat cu gresie cele două sacristii laterale şi scara de acces la cafas, s-a confecţionat mobilier bisericesc nou (veşmântar, tetrapoduri, jilţ arhieresc, bănci pentru cafas, etc.) şi s-a dotat locaşul de cult cu toate obiectele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

La exterior au fost retencuiţi şi finisaţi pereţii, a fost refăcut în întregime acoperişul bisericii, inclusiv ale celor trei turnuri, au fost turnate trotuare noi, s-a făcut drenajul împrejurul bisericii şi s-au construit două terase la intrările în biserică.

Pentru toate acestea, dar şi pentru lucrările efectuate la casa parohială, în final, Preasfinţitul Părinte Petroniu a încununat rodnica activitate a părintelui paroh Dorel Tulbure, oferindu-i distincţia de iconom şi sfinţind toate lucrările ce s-au efectuat, făcând, astfel, ca ziua de 1 mai 2011 să fie una de mare bucurie în viaţa comunităţii şi a tuturor celor prezenţi la eveniment.

Arhid. CIPRIAN BOŞCA



Doi ierarhi la hramul Mănăstirii Rus din Episcopia Sălajului

Vineri, 29 aprilie 2011, cu prilejul praznicului Izvorului Tămăduirii, obştea Sfintei Mănăstiri Rus şi numeroşii credincioşi prezenţi au avut bucuria participării la Sfânta Liturghie oficiată în altarul de vară al aşezământului monahal de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, înconjuraţi de un ales sobor de preoţi şi diaconi.

Mănăstirea Rus şi-a prăznuit în această aleasă zi cel de-al doilea hram, primul fiind închinat Adormirii Maicii Domnului, prelungind prin prezenţa celor doi ierarhi, starea de bucurie pricinuită de Învierea Domnului, sărbătoarea sărbătorilor.

Mănăstirea Rus a luat fiinţă în urmă cu peste 10 ani la iniţiativa Preacuviosului Părinte Neofit Manu, pe atunci paroh în satul Rus, pe locul unei vechi mănăstiri distrusă în veacul al XVIII-lea. Astăzi, mănăstirea aflată la confluenţa a trei judeţe, este frecventată de foarte mulţi credincioşi acesta fiind şi motivul pentru care aici s-a ridicat în ultimii ani o biserică maestuoasă aflată acum în curs de finisare.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de către Preasfinţitul Părinte Siluan care a vorbit despre bucuria Învierii care se prelungeşte prin sărbătoarea de astăzi. De asemenea, Preasfinţia Sa a vorbit despre roadele Învierii Mântuitorului prezente în viaţa credincioşilor, arătând că Hristos, prin biruinţa Sa asupra morţii, a împrăştiat singurătatea şi a oferit siguranţa învierii tuturor.

În încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Petroniu a mulţumit în mod deosebit Preasfinţitului Siluan pentru prezenţa Sa în mijlocul credincioşilor sălăjeni, numindu-l un prieten al Eparhiei Sălajului, dat fiind faptul că a fost prezent aici şi cu alte ocazii.

Încărcaţi duhovniceşte, pelerinii prezenţi la Mănăstirea Rus, au părăsit această oază duhovnicească de pe valea Someşului cu dorinţa sfântă de a reveni cât mai curând în acest loc binecuvântat.
Protos. Antonie Pinţa




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro