www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Resfinţirea bisericii din parohia Porţi

În Duminica a 7-a după Paşti (a Sinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic), Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioşilor din Parohia Porţi, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, unde, de peste 12 ani, păstoreşte cu vrednicie Preacucernicul Părinte Petre Călin. Bucuria celor 65 de familii de buni credincioşi a fost deplină în această frumoasă zi, întrucât Preasfinţitul Părinte Petroniu a resfinţit biserica parohială, la finalizarea lucrărilor efectuate în ultimii ani, înconjurat fiind de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, şi în prezenţa a câteva sute de credincioşi din localitatea Porţi şi satele învecinate.
Satul Porţi este situat la extremitatea vestică a judeţului Sălaj şi aparţine administrativ de comuna Marca. Prima atestare documentară datează din anul 1477, când apare amintit sub numele de Olah Porczallya. Actuala denumire este din anul 1960 şi provine de la cuvântul poartă (plural Porţii), aşezarea fiind amplasată în teren în aşa fel încât constituia o poartă naturală prin care trebuia să se treacă dinspre vest spre est, pentru a intra în Transilvania.
Urmele de locuire pe teritoriul localităţii sunt însă mult mai vechi decât atestările dcumentare ale satului. Aici a existat o comunitate încă din epoca neolitică (4.800 - 4.500 î. Hr.) specializată în confecţionarea dălţilor de piatră. S-au descoperit în această localitate peste 1.200 dălţi de piatră, număr ce depăşea cu mult necesităţile comunităţii locale.
Tot de pe raza satului Porţi provine o descoperire unică în România în felul ei. Este vorba de o construcţie care avea o planimetrie circulară, realizată în sec. VIII - IX d. Hr., având un diametru de 12 metri, ceea ce însemna mult pentru acea epocă.
Biserica parohială a fost zidită din cărămidă, începând cu anul 1941, preot fiind Gherman Mihai, şi a fost terminată în anul 1952. Are lungimea de 27 m şi lăţimea de 8 m, turnul fiind prevăzut cu 4 clopote.
Între anii 1990-1996 a fost renovată complet: s-au făcut tencuieli interioare, s-a pictat în stil bizantin, tehnica frescă, s-au executat tencuieli exterioare. A fost resfinţită de către Preasfinţia Sa Dr. Ioan Mihălţan, Episcopul Oradiei, în anul 1996.
După numirea în Parohie a Părintelui Petre Călin, în anul 2000, s-a realizat încălzirea centrală, s-au înălţat două troiţe noi din mozaic, iar biserica şi casa parohială au fost împrejmuite cu gard nou din beton şi profil din ţeavă pătrată, pe o lungime de 82 m. Din cauza igrasiei care a început să macine fundaţia şi pereţii bisericii, între anii 2006-2010 s-au făcut lucrări de consolidare a exteriorului bisericii şi s-a refăcut tencuiala interioară şi pictura afectate de igrasie.
În anul 2011 a fost renovat complet acoperişul bisericii, învelitoarea veche din tablă zincată fiind înlocuită cu o învelitoare modernă (ţiglă metalică Lindab). Anul acesta s-a înnoit şi interiorul bisericii, fiind confecţionat şi montat un superb iconostas, trei tetrapoduri, biserica fiind înzestrată cu toate cele necesare desfăşurării cultului divin.
De remarcat este faptul că în această străveche parohie ortodoxă şi vatră românească, se păstrează cărţi de mare valoare, dovadă a credincioşiei fiilor acestei Parohii, ce s-au folosit în vechime la Altarul şi strana bisericii, dintre care amintim: Chiriacodromion, Buc. 1732; Antologhion, Râmnic 1745; Triod, Râmnic 1761; Liturghier, Râmnic 1767.
În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, pentru rodnica activitate a Preacucernicului Părinte Petre Călin, precum şi pentru strădania şi jertfelnicia celor 65 familii de credincioşi ortodocşi ai Parohiei Porţi, Preasfinţitul Părinte Petroniu a încununat eforturile tuturor, oferind părintelui paroh distincţia de iconom stavrofor, iar mirenilor care s-au evidenţiat în sprijinirea lucrărilor parohiale, le-au fost oferite diplome de apreciere.

Pr. Dan Haiduc,
Protopop al Şimleului



Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu - senator de onoare al Universității „Vasile Goldiș”

Vineri, 25 mai 2012, în cadrul solemn oferit de festivitatea de absolvire a studenților de la Universitatea „Vasile Goldiș”, extensia Zalău, promoția 2012, Preasfințitului Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea i-a fost conferit titlul de „Senator de onoare” al Universității „Vasile Goldiș” din Arad.
Cu această ocazie Preasfinția Sa a susținut o prelegere în cadrul căreia a subliniat contribuția Bisericii Ortodoxe Române la dezvoltarea culturii noastre și la păstrarea identității naționale.



Înălţarea Domnului la Catedrala Episcopală din Zalău

La sărbătoarea Înălţării Domnului, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Zalău, cu prilejul hramului acestui locaş de cult.

În continuarea Sfintei Liturghii a fost săvârşită slujba parastasului pentru ostaşii eroi români căzuţi pe toate câmpurile de luptă de-a lungul veacurilor.



Liturghie Arhierească la schitul Marca

La părznuirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în paraclisul Schitului "Naşterea Maicii Domnului" din Comuna Marca.



Resfinţirea bisericii din parohia Buzaş

În data de 20 mai 2012, Duminica a 6-a după Paşti (a Orbului din naştere), Preasfinţitul Părinte Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, a resfinţit biserica din Buzaş, Protopopiatul Jibou şi a săvârşit Sfânta Liturghie. Preasfinţia Sa a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Din sobor a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Dr. Gabriel – Viorel Gârdan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului. A fost prezent un mare număr de credincioşi din parohie, din filiile aparţinătoare şi din satele dimprejur.
Satul. Pentru prima dată apare în documente în anul 1554, sub denumirea de “Buzamezo”, în româneşte Buzaşiu, care înseamnă cultura socului (bodza = soc; mezo = câmp) sau a grâului (buza = grâu). Satul Buzaş este aşezat pe malul stâng al Someşului, la o depărtare de 0,5 km de acesta, pe partea stângă a unui pârâu ce izvorăşte din hotarul unei văi înguste. Este situat la o distanţă de 35 km de municipiul Dej. În anul 1578, posesiunea Buzaş aparţinea de Gârbou (Csaki – Gorbo), posesor fiind principele. Se aflau acolo doi iobagi, Roman şi Both. În anul 1595, Sigismund Bathory donează lui Bocskay Istvan partea din această posesiune, iar în anul 1600, voievodul Mihai Viteazul donează lui Csaki Istvan partea din această posesiune a lui Bocskay Istvan, aceasta dovedindu-se a fi infidel faţă de el. În anul 1694, stăpânul posesiunii Buzaş este Kornis Zsigmond. După 2 ani, satul este sub ocupaţie turcească. În anul 1724, contele Kornis Zsigmond este posesorul întregului sat, iar în anul 1739, satul era în posesia lui Kornis Ferencz. Potrivit tradiţiei, acolo s-a aşezat prima dată familia Şandor, de origine maghiară, dar când satul s-a românizat şi când a început arondarea fiscală, în sat locuiau deja numai români. În anul 1706 locuiau aici şase iobagi împreună cu fiii lor, în două case, şase case erau ruinate. În 1713 locuiau în sat un iobag şi trei jeleri în trei case. În 1750, satul avea 27 de fumuri, dintre care un iobag, 23 jeleri cu teren, şase jeleri fără teren şi cinci pribegi. În 1843 satul avea trei locuitori nobili. În anul 1866 erau 60 de case cu 277 locuitori români. Hotarul se întindea pe o suprafaţă de 1593 iugăre. În anul 1891 satul avea 312 locuitori. În această perioadă, mai precis în 24 mai 1855, s-a născut, în satul Buzaş, Dadaj Jeno, doctor în filosofie, conservator adjunct al Muzeului Naţional Maghiar şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Maghiare. A studiat la Cluj, a călătorit în străinătate. Are scrieri în domeniul ştiinţelor naturii, îndeosebi zoologie. Cercetător cu râvnă, a fost unul din primii oameni de ştiinţă de acest fel al patriei de atunci. O altă personalitate a satului a fost Andrei Frâncu. Acesta a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Drept, terminând cu media maximă. A fost numit judecător în Ileanda, urmând ca, după puţin timp, în urma unor examene luate cu succes, datorită şi corectitudinii de care a dat dovadă, a urcat treptele ierarhiei juridice, ajungând, încă de tânăr, consilier la Curtea de Apel Cluj, apoi consilier la Curtea de Casaţie şi în cele din urmă preşedinte a acestei instituţii, cel mai mare post juridic din Regatul Maghiar. A fost căsătorit cu baroneasa Elena Pop de Băseşti, din familia protopop Pop de Băseşti. Urmaşi n-a avut. A decedat în anul 1911, în satul natal, unde este înmormântat în cimitirul familial, având la cap un obelisc din material preţios. La deschiderea testamentului său, neavând urmaşi direcţi, întreaga sa moşie a constituit “Fundaţia Culturală Andrei Frâncu, Blaj”, cu menţiunea ca din veniturile realizate să se susţină şcoli profesionale româneşti, iar urmaşilor colaterali care vor urma şcoli superioare să li se acorde burse anuale. În anul 1913, în satul Buzaş au existat 66 de case cu 298 de locuitori, între care zece evrei. Până în 1918, locuitorii satului se ocupau exclusiv cu agricultura, respectiv creşterea animalelor, neavând acces la studii superioare, cu excepţia nobilului român amintit – Andrei Frâncu, precum şi Valeriu Pocol, fiul preotului din sat. Nefrecventarea cursurilor superioare ne explică, în primul rând, starea materială redusă a unora, precum şi tendinţele stăpânirii de atunci, a cărui scop era rămânerea în urmă a populaţiei din toate punctele de vedere, îndeosebi din punct de vedere cultural. Casele lor aveau o singură cameră şi o bucătărie, fiind separate de dependinţe. Erau construite din lemn şi acoperite cu paie. Solul era alb, uscat şi nisipos. Inundaţiile pricinuiau mari pagube în roade. Raportate la numărul vitelor, păşunile erau suficiente. Semănăturile de toamnă erau puţine. Satul avea însă fâneţe bogate. După Dictatul de la Viena, când o parte din Ardeal a fost cedată Ungariei, populaţia satului a rămas dezorientată, o parte plecând în România, o altă parte a fost mobilizată în război, dintre care opt au căzut pe câmpul de luptă. După retrocedarea Ardealului, populaţia satului s-a orientat spre culturalizarea copiilor, mulţi urmând studii superioare. Datorită situaţiei materiale îmbunătăţită, activitatea, în ceea ce priveşte lucrările edilitar – gospodăreşti, s-a schimbat radical, îndeosebi după anul 1950. Aducţiunea de apă în sat s-a făcut între anii 1974 – 1976, iar telefonul s-a introdus în 1977.
Biserica. Potrivit unei statistici a românilor transilvăneni din anii 1760 – 1762, în satul Buzaş au existat, în acei ani, 40 de familii de ortodocşi, o biserică ortodoxă de lemn, având ca patroni pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi un preot ortodox şi nici un locuitor de religie unită. Din tabelele de impunere pe anii militari 1818 – 1848 reiese că toţi locuitorii erau de religie ortodoxă. Biserica are matricole parohiale începând din anul 1821. În 1898 preot era Pocol Ioan. Actuala biserică cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constatin şi Elena” a fost ridicată între anii 1938 – 1939. În ultimii cinci ani, sub păstorirea Preacucernicului Părinte Critian Oancea, au fost realizate următoarele lucrări: în interior a fost schimbată instalaţia electrică şi s-au achiziţionat corpuri de iluminat, iar policandrul a fost recondiţionat, s-au montat uşile şi geamurile din tâmplărie PVC şi sticlă termopan, pereţii au fost retencuiţi şi pictaţi în tehnica “fresco”, au fost ridicate două sobe, pardoseala a fost placată cu parchet laminat, au fost confecţionate băncile, iar iconostasul a fost restaurat şi înnoit; în exterior, tabla de pe acoperiş a fost refăcută şi vopsită, au fost schimbate jgheaburile şi burlanele, pereţii au fost tencuiţi în terasit, a fost ridicat un pridvor care a fost pictat, au fost montate corpuri exterioare de iluminat, s-a turnat o alee de acces spre biserică, gardul a fost reabilitat şi prelungit şi a fost confecţionat un lumânărar. De asemenea, sfântul locaş a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Valoarea totală a lucrărilor este estimată la suma de 170.000 lei, obţinută de la unele instituţii şi din donaţiile celor 35 de familii de vrednici şi jertfelnici credincioşi. Pentru toate aceste realizări, Preasfinţitul Părinte Petroniu l-a hirotesit pe Preacucernicul Părinte Cristian întru iconom, cu drept de a purta brâu roşu. Actualul paroh al parohiei Buzaş este, de la 1 februarie a.c., Preacucernicul Părinte Ionuţ - Silviu Bocşiţan.
Şcoala. A luat fiinţă după anul 1866 având unul şi acelaşi învăţător pentru cele trei sate (Buzaş, Podişu şi Rogna), sub îngrijirea Inspectoratului Şcolar. Învăţătorii erau plătiţi de către toate trei localităţile, din care pricină erau disensiuni între ele. În anul 1890, plata învăţătorului a ajuns la suma de 300 florini. Primul învăţător, amintit în anul 1878, este Lung Alexe. După el au urmat: Suse Pavel, Pop Alexandru, Demian Ilie, Casian Valer ş.a.. Vechea şcoală – confesională - a fost construită în jurul anilor 1909 – 1910, din lemn şi acoperită cu ţiglă. Pe locul unde s-a construit şcoala era o altă şcoală veche, tot construcţie de lemn, care a fost demolată. Noul local de şcoală, din cărămidă, se construieşte între anii 1952 – 1954, din iniţiativa şi cu sprijinul permanent al învăţătorului Nicolae Mureşan. Astăzi, şcoala din Buzaş este desfiinţată din lipsă de copii.


Protopop Dan Dregan
Preot Cristian Oancea



Instalarea noului protopop al Șimleului Silvaniei

Marți, 15 mai, Preasfințitul Părinte Episcop Dr. Petroniu Florea a hirotesit întru iconom stavrofor și protoiereu și a instalat în funcția de Protopop al Șimleului pe PC Pr. Dan Haiduc.
Părintele Dan Haiduc, în conformitate cu prevederile art. 70 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române a fost numit protopop, pentru o perioadă de patru ani, de Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu, în ședința Permanenței Consiliului Eparhial din 19 aprilie 2012.
Părintele Protopop Dan Haiduc s-a născut la 27 septembrie 1971, este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca (1992), licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă din Oradea (1996) și a urmat cursurile programului de studii aprofundate în cadrul aceleiași Facultăți (1997).
A fost hirotonit preot la 18 august 1997 pe seama parohiei Horoatul Crasnei, unde păstorește și în prezent. În anul 2003 a primit distincția de iconom, iar în anul 2010 a obținut gradul I în preoție în cadrul Centrului de Perfecționare Cluj-Napoca.



Duminica a V-a după Paşti

Duminica samarinencei a fost o zi de sărbătoare pentru credincioşii parohiei Treznea. Preasfinţitul Părinte Petroniu a slujit Sfânta Liturghie arhierească în această parohie însoţit de un sobor de preoţi, ocazie cu care a sfinţit noul iconostas donat de o familie de buni credincioşi ai parohiei. Preotul paroh Ionuţ Ştirb a fost hirotesit cu această ocazie iconom.

În cuvântul de învăţătură Preasfinţia sa a evidenţiat faptul că îndemnul pe care l-a făcut femeii samarinence de a se ruga în duh şi adevăr ne este foarte folositor şi nouă, cu alte cuvinte nu trebuie să fim credincioşi de formă legând viaţa noastră spirituală de nişte forme de manifestare strict exterioare uitând practic esenţialul legătura interioară şi personală cu Dumnezeu.

A fost lăudată statornicia credincioşilor care au trăit pe meleagurile treznene, zona fiind o veche vatră ortodoxă care şi-a pastrat credinţa strabună trecând peste toate obstacolele religioase etnice şi politice culminând cu masacrul hortist din toamna anului 1940.

Atestată documentar încă de la anul 1440 localitatea a avut o istorie zbuciumată fiind o bună parte a timpului sub stăpânire maghiară.Se cunosc ca victime ale primului război mondial 35 de bărbăţi care au luptat pentru unirea poporului român.
Evenimentul de referinţă în istoria localităţii Treznea este momentul sângeros septembrie 1940,când 86 de persoane de toate vârstele au fost ucise de trupele hortiste printre care şi preotul ortodox Traian Costea care a fost împuşcat apoi a fost aprins odată cu casa parohială.

De trecutul parohiei Treznea se leagă şi existenţa a două manastiri.Despre una nu se stie foarte multe lucruri dar exista şi azi o poiana in hotarul localităţii care poartă denumirea de „Poiana Manastirii”. Despre cealaltă aflăm că a fost distrusă de trupele generalului Bukov fiind mistuită de flăcări. Până sa fie distrusă mănastirea adăpostea şi o şcoală cu învăţători călugari.
Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită în anul 1872 pe locul alteia mai vechi de lemn. De-a lungul timpului biserica a fost renovată de mai multe ori, ultima renovare majoră având loc în anul 2008.

Preot Ionuţ Ştirb



„COPILUL ÎNVAŢĂ IUBIREA LUI HRISTOS”, LA FINAL ÎN EPISCOPIA SĂLAJULUI

Cu binecuvântarea şi prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu, vineri 4 mai 2012, s-a finalizat etapa pe eparhie a concursului naţional de miniproiecte de educaţie social-filantropică „Copilul învaţă iubirea lui Hristos”.
Miniproiectele catehetico-filantropice au fost evaluate, în conformitate cu metodologia concursului, la această etapă, de o comisie formată din: Preacucernicul Părinte Consilier Social, Alexandru Horvat, Preacucernicul Părinte Inspector pentru catehizare parohială Silviu Boha și Inspector școlar de specialitate Prof. Claudia Boha.
Punctajul pentru fiecare dintre miniproiectele înscrise în concurs, s-a acordat astfel: 30 p. – conceperea miniproiectului (creativitate – 10 p., complexitate – 10 p., prezentare – 10 p.); 20 p. – stângere de fonduri (creativitate – 10 p., diversitatea factorilor implicați – 10 p.); 40 p. – aplicarea miniproiectului (atingerea obiectivelor – 10 p., promovare – 10 p., mărturii ale beneficiarilor – 10 p., eficiență și continuuitate – 10 p.); 10 p. – oficiu.
În urma jurizării s-au obținut următoarele rezultate:
4. Premiul I: „Îngerii șterg lacrimi”, Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” – coordonator proiect pr. lect. dr. Gabriel Gârdan, 100 puncte.
5. Premiul II: „Trăind la umbra Bisericii, învățăm iubirea lui Hristos”, Parohia Iaz – coordonator proiect pr. Alexandru Coste, 89,66 puncte.
6. Premiul III: „Iară și iară cu pace”... să-i cecetăm și să-i bucurăm pe semenii noștrii... bolnavi..., Parohia Jibou II – coordonator proiect pr. Longodor Gheorghe, 76,33 puncte.
Câștigătorii locului I, vor reprezenta Episcopia Sălajului la Patriarhie la ceremonia de premiere din 21 mai 2012.

Pr. Silviu Boha



Hramul bisericii "Sf. Mc. Gheorghe" din Jibou

Luni, 23 aprilie 2012, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruinţă, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica din oraşul Jibou care poartă hramul acestui sfânt. Preasfinţia Sa a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi din care a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Dan Dregan, Protopopul locului. Demisolul acestei biserici a fost târnosit, canonic, de către Preasfinţia Sa, în urmă cu zece ani. De atunci şi până astăzi au continuat lucrările de construire a acestei măreţe biserici, astfel încât aceste lucrări se apropie de finalizare. Se preconizează ca în anul următor să aibă loc târnosirea bisericii. La sărbătoarea de astăzi au participat un impresionant număr de credincioşi din oraş.



Duminica a II-a după Învierea Domnului

În Duminica a II-a după Învierea Domnului Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioşilor parohiei Sfântul Nicolae din Zalău.

Cu această ocazie, Preasfinţia Sa a binecuvântat lucrările săvârşite la locaşul de cult, lucrări demarate în urmă cu abia doi ani.

În continuare, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie şi a hirotonit pe tânărul Constantin Ţăndărică întru preot pe seama parohiei Sângeorgiu de Meseş.




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro