www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Liturghie Arhierească la parohia Horoatul Crasnei

Duminică, 11 noiembrie 2012, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica parohiei Horoatul Crasnei, protopopiatul Şimleu Silvaniei, biserică păstorită de către Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Şimleului Silvaniei.

La slujbă a mai fost prezent şi Preacucernicul Părinte Mihai Puşcaş, care slujeşte în cea de-a doua biserică a localităţii Horoatul Crasnei, din zona numită Petenia.



Inaugurarea Centrului de boli paliative

Clădirea ridicată de Arhiepiscopia Clujului, pe strada Cernei a fost inaugurată vineri, 9 noiembrie 2012, în prezenţa Înaltpreasfințitului Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a Preasfințitului Petroniu, Episcopul Sălajului şi a Preasfinţitului Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului.

Programul liturgic a debutat dimineaţa la ora 7:30, când Preasfinţitul Vasile Someşanul a sfinţit capela din incinta Centrului iar apoi a săvârşit Sfânta Liturghie, alături de exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului, Arhim. Dumitru Cobzaru şi de ecleziarhul Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca, Arhim. Teofil Roman, după cum ne informează Radio Renaşterea.

Apoi, la ora 10:00 a fost oficiată slujba de sfințire a Așezământului de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Petroniu Sălăjanul şi Preasfinţitul Episcop vicar Vasile Someşanul. La final, Înaltpreasfinţitul Andrei a vorbit celor prezenţi despre importanţa acestui centru: „Pentru noi, astăzi e o zi mare pentru că, după trudă de ani de zile, Preasfinţitul Vasile cu cei ce l-au ajutat a reuşit să ridice acest Centru de Îngrijiri Paliative. Aşa că cei ce au inima mare încearcă să facă cât pot pentru alinarea suferinţei celorlalţi. Şi lucrul acesta se va întâmpla aici, sperăm, începând cu 1 ianuarie”.

La rândul sau, Preasfinţitul Vasile Someşanul, cel care s-a ocupat în mod direct de ridicarea Centrului, le-a mulţumit tuturor pentru sprijin şi ajutor: „Mulţumesc Bunului Dumnezeu, Sfântului Nectarie şi, nu mai puţin, vrednicului de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu şi Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, care au susţinut acest proiect care, cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi a ajuns la finalizarea construcţiei, urmând ca în scurt timp, nădăjduim, să înceapă şi activitatea propriu-zisă adresată celor care sunt în suferinţă. Vă mulţumesc din inimă tuturor celor care v-aţi implicat, celor care v-aţi rugat pentru ca acest proiect să poată prinde viaţă. Dumnezeu să ne ajute tuturor, să avem sănătate, pace şi bucuria unei conştiinţe liniştite”.

La inaugurarea Centrului Sfântul Nectarie al Arhiepiscopiei Clujului au luat parte: Consilierul Patriarhal din sectorul social, pr. prof. Constantin Pătuleanu, domnul Secretar de Stat la Ministerul Cultelor, domnul prof. dr. Adrian Lemeni, permanenţa Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Preşedintele Senatului Universităţii Babeş-Bolyai, pr. profesor Ioan Chirilă, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, pr. prof Vasile Stanciu şi profesori de la mai multe Facultăţi de Teologie din ţară. Totodată au fost prezente numeroase oficialităţi: prefectul judeţului Cluj, Ioan Vuşcan, preşedintele Consiliului Judeţean Horia Uioreanu, Viceprimarul oraşului, Gheorghe Șurubaru, parlamentari şi alte personalităţi marcante pe plan local şi judeţean.

La finalul ceremoniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei i-a oferit distincţia Crucea Transilvană, d-nei doctor Mirela Gherman Căprioară, pentru implicarea deosebită în proiectul Centrului de Îngrijiri Paliative. Totodată, dânsa urmează să coordoneze activitatea filantropică din acest Centru. De asemenea, le-au fost oferite diplome, plachete şi distincţii si altor persoane implicate în susţinerea acestui proiect.

Imediat după inaugurarea Centrului, cei prezenţi au avut posibilitatea de a intra în incinta Centrului pentru a se închina în altarul sfinţit al Capelei şi pentru a vizita încăperile şi dotările Aşezământului. Începând cu ora 11:30 au început în sala de conferinţe a Centrului lucrările Simpozionului ştiinţific „Diaconie şi Taumaturgie”, organizat de către Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, în colaborare cu Centrul Sf. Nectarie. În prima sesiune a lucrărilor au vorbit: IPS Andrei, apoi a transmis cuvântul de binecuvântare al Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pr. prof. Constantin Pătuleanu. A luat cuvântul apoi Preasfinţia Sa Petroniu Sălăjeanul şi apoi conf. dr. Radu Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj pe tema: „Implicarea socială a Bisericii sau limitele secularizării”. În sesiunea a doua, începând cu ora 12, au luat cuvântul: domnul prof. Adrian Lemeni, pe tema „Cauze şi remedii ale bolilor din societatea contemporană. Caracterul eclesial al actului terapeutic”, apoi pr. prof. Constantin Pătuleanu cu „Teze pentru o filantropie creştină” şi în final domnul prof. Pavel Chirilă de la Fundaţia „Sfânta Irina” din Bucureşti pe o temă cu titlu rezervat.

Cea de a doua parte a Simpozionului se desfăşoară la Facultatea de Teologie Ortodoxă din P-ţa Avram Iancu 18 în după-amiaza aceleiaşi zile şi sâmbătă, 10 noiembrie. Cadre didactice ale Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Cluj, Iaşi, Arad, Alba-Iulia, Sibiu şi Craiova susţin referate pe parcursul celor două zile pe tema Simpozionului.

Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie a fost construit în aproximativ 3 ani, piatra de temelie fiind pusă în 25 septembrie 2009. Așezământul social dispune de o unitate hospice cu mai multe saloane de internare, un centru de zi pentru adulţi şi un ambulatoriu de specialitate. Aici pacienții bolnavi de cancer în fază terminală vor primi sprijin atât medical, cât și spiritual.

Sursa. www.basilica.ro



Hramul bisericii din parohia Pericei

Joi, 8 noiembrie 2012, credincioşii parohiei Pericei, protopopiatul Şimleu Silvaniei, şi-au prăznuit ocrotitorii locaşului de cult din localitate, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Cu această ocazie au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfinţitul Părinte Petroniu. Alături de Preasfinţia sa au mai făcut parte din soborul ce a săvârşit Sfânta Liturghie Preacucernicul Părinte Dan Haiduc - protopopul Şimleului Silvaniei, Preacucernicul Părinte Silviu Moca - parohul acestei biserici şi Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean - slujitor la parohia "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" din Şimleu Silvaniei.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul bisericii "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" din Şimleu Silvaniei.



Liturghie Arhierească la parohia Ciumărna

În Duminica a 22 – a după Rusalii, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie în biserca de zid din Ciumărna, Protopopiatul Zalău, parohie păstorită de către Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci.

În cadrul Sfintei Liturghii Preasfinţia sa a hirotesit pe Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, care este şi secretar al protopopiatului Zalău, întru iconom stavrofor.

Un document vechi, scris de Petri Mor – act ce se află la Muzeul de Istorie al judeţului Sălaj, atestă că satul Ciumărna a luat fiinţă în jurul anului 1460,având denumirea de „Chebernye”. Mai târziu în zilele noastre,directorul Arhivelor Statului din Zalău,d-l Dănuţ Pop,în cartea sa „Biserică şi societate în Sălaj. Protopopiatul Ortodox Românaşi – caiete silvane” la pagina 34 arată date oficiale cu privire la date şi denumiri ale satului Ciumărna :1460 –Chebernye;
1733 – Csumorna; 1850-Csumerna; 1854-Csomorlo;1900-Ciumerna.

Satul pare a avea o denumire slavă – după denumirea slavă a unei plante numită cemerniţa – steregoaie,care prin modificări fonetice devine cemernea – CIUMĂRNA. Ca urmare credem că satul a luat fiinţă mult mai înainte de anul 1460, când figura în scriptele autorităţilor de la Dăbîca – vechi centru administrativ. Dacă slavii au ajuns la noi între secolele al VII-lea şi al VIII-lea, înseamnă că s-ar fi înfiinţat satul în secolele VIII-IX . Despre existenţa satului cu numele de CIUMERNEA,CIUMĂRNA vorbesc doar bătrânii satului. Din declaraţiile unor bătrâni reiese că satul a luat fiinţă spre Tălhăreasa - sub poalele muntelui Meseş - la vest de actualul sat, pe o mică pantă numită „Casie”,ce ar putea însemna case, dovadă fiind denivelările de teren şi pomii fructiferi menţinuţi generaţii de-a rândul aici până astăzi. Tot aici s-a găsit, pe marginea pârâului ce trece prin apropiere, o râşniţă de piatră cu diametrul de circa 25 cm.

O altă mărturie este clopotul care s-a găsit într-un păr bătrân, ce avea dublă semnificaţie:să cheme pe oameni la rugăciune şi atunci când erau atacaţi de tâlhari, semnal de alarmă. Nu se ştie de ce s-a numit acest loc „Tălhăreasa”, dar bănuim că aici s-ar fi retras iobagii asupriţi, iar nobilii i-au numit „tâlhari”, deoarece uneori le aţineau calea pentru a-i jefui de bunurile ce le aveau asupra lor pentru a putea supravieţui. În documentele lui Petri Mor se spune că „românii numesc satul Ciumărna”.

Satul era construit din case de lemn (chirpici ) şi erau acoperite cu paie, uliţele erau înguste şi noroioase.

În 1895 satul avea 142 de gospodării ( case ), cu o avere de 1817 holduri cadastrale – arător : 660, păduri – 617, râturi – 266.

Averea întregului sat era în 1900, de 6938 koroane şi 20 de fileri.

Din 1900 până la Marea Unire din 1918 ţăranii au dus lupta pentru cumpărarea şi primirea pământului. De la reforma agrară din 1921 mulţi ţărani au primit pământ din cele ale foştilor grofi. Aşa sunt porţiile de pământ de lângă drumul naţional Cluj-Zalău, spre Românaşi. A doua reformă din 22-25 martie 1945 a dat şi mai mult pământ ţăranilor care aveau puţin sau celor care luptaseră pe front în cele două războaie mondiale. În 1956 s-a făcut tovărăşia, iar între 1958 şi 1960 s-a făcut colectivizarea forţată de către organele de atunci.

Biserica de lemn, monument istoric şi arhitectural, a fost făcută în jurul anului 1700, dovezi certe neexistând, deoarece arhiva parohiei a fost împărţită sau distrusă. Ceea ce s-a păstrat este o inscripţie pe icoana „Iisus Hristos-lumina lumii”,care atestă anul 1710.

Biserica s-a făcut pe actualul loc datorită unei verosimile întâmplări: bătrânii spun că lemnele pentru construcţie au fost aduse din partea de răsărit a satului, iar tilejile (care cu boi şi cai ) ce aduceau lemnul au ajuns pe acest loc, unde uneia i s-a rupt osia, alteia jugul iar alteia hamurile cailor. În această situaţie s-a hotărât strămutarea satului de unde era (de la Casie) şi construirea bisericii aici.

Biserica de lemn din Ciumărna este construită din bârne cioplite aşezate în cununi orizontale, în sistemul constructiv „blockbau” şi sunt îmbinate la colţuri în cheutori simple. Pereţii sunt aşezaţi pe tălpi masive din lemn,care stau la rândul lor pe o fundaţie din piatră. Planul comun tuturor bisericilor de lemn din Transilvania e caracterizat prin dispunerea în lungime a celor trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Naosul şi altarul sunt despărţite de tâmplă, iar pronaosul şi naosul printr-o grindă de lemn. Biserica nu are abside laterale. Absida altarului este vizibil marcată prin retragerea pereţilor laterali în afara liniei naosului.

Planul absidei este hexagonal. Această frângere a altarului pe mai multe laturi, caracteristică bisericilor de lemn, exprimă tendinţa de apropiere spre planul circular caracteristic arhitecturii bisericilor de zid. Învelişul interior al pronaosului e un plafon orizontal din scândură, cel al naosului e o boltă cilindrică sprijinită pe arcuri-nervuri pornind de pe mici console interioare,iar altarul e acoperit de o cupolă formată din triunghiuri sferice. La biserica de lemn din Ciumărna cioplitorul şi-a îndreptat atenţia şi asupra înfrumuseţării bolţilor, decorând cu frânghii, rozete-denticuli şi profile arcele transversale precum şi bârnele de pe centrul bolţii.

Elementul principal este turnul. Cu o realizare tehnică deosebită, turnul bisericii e plasat la vestul construcţiei făcând corp comun cu biserica şi fiind sprijinit pe grinzile masive ale pronaosului. Biserica a fost pictată de cel mai cunoscut zugrav de biserici de lemn sălăjean, Pop Ioan din Românaşi. Mâna lui Ioan Pop se recunoaşte din iconografie, dar mai ales din distribuirea decorului floral, din tonalitatea coloristică şi din luminozitatea chipurilor. Pictura este astăzi ştearsă, pe alocuri lipsă şi afumată de mulţimea lumânărilor pe care credincioşii le-au adus de-a lungul timpului, ca jertfă lui Dumnezeu. În biserică se mai află un număr de nouă icoane pictate pe lemn reprezentând pe Iisus Hristos-lumina lumii, pe Fecioara Maria cu Pruncul, pe Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului. De asemenea mai sunt două cruci cu braţe şi una circulară. Tot aici se află o uşă masivă din stejar sculptată. Cartea veche a bisericii a fost predată la colecţia muzeală ce se află în incinta Complexului „Sfânta Vineri” din Zalău. Ultimele reparaţii capitale s-au făcut în anul 1971 din surse materiale proprii, iar în anul 2002 s-a făcut o reparaţie de către autorităţile competente prin firma „Taina Lemnului” din Maramureş. Actualmente biserica se află într-o stare bună de conservare, în ea slujindu-se la hram, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, pe 8 noiembrie.

Vitregiile timpului au lăsat răni adânci şi în această parohie. Din datele deţinute aflăm că la sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XX-lea populaţia satului Ciumărna era în totalitate ortodoxă: în 1857 – 209 persoane ortodoxe, în 1880 – 258 persoane ortodoxe, în 1900 – 292 iar în 1910 erau 297 ortodocşi. Trecutul nefast şi influenţa catolicismului şi-au pus amprenta asupra satului nostru, dezbinând Biserica şi obligându-i pe credincioşii ortodocşi să treacă la religia greco-catolică. Aceste lucruri nu au reuşit să influenţeze viaţa spirituală a creştinilor, aceştia trăind în continuare în acelaşi climat de pace şi înţelegere frăţească, rugându-se în aceeaşi biserică în care s-au rugat dintotdeauna moşii şi strămoşii lor. Împreună mergeau la Sfânta Liturghie, uniţi cu ortodocşii, indiferent ce preot liturghisea sau săvârşea Sfintele Taine.

Preotul local era greco-catolic, iar preotul ortodox venea aici din parohia vecină Stâna. În dumineca în care slujea preotul ortodox preotul unit mergea în filia Chichişa. Această stare de lucruri şi climat de bună convieţuire creştină au reţinut atenţia Majestăţii Sale Carol I regele României, care în toamna anului 1939, făcând o vizită trupelor din nord-vestul Ardealului, în oraşul Carei, a ajuns să treacă şi prin satul nostru. Înainte de a urca Meseşul s-a oprit la o fântână pentru a-şi astâmpăra setea. Fântâna se afla lângă drumul de acces la vechea biserică, pe care Majestatea Sa a şi vizitat-o. În momentul în care alaiul regal s-a oprit, sătenii care locuiau în apropiere s-au năpustit asupra maşinii regale spunându-şi fiecare necazul şi supărarea cu privire la schimbările ce au fost nevoiţi a le suporta. Cu această ocazie a fost informat şi despre buna convieţuire creştină ce exista între ortodocşi şi greco-catolici, ceea ce a dus la luarea de către Majestatea Sa a următoarei hotărâri:

-Localitatea aceasta care la vremea respectivă purta denumirea maghiară de Ciyumerloy (cu toate că era localitate pur românească ) să poarte denumirea de „POIANA MESEŞ”;

-În centrul satului să se facă o biserică ortodoxă mare, o catedrală;

-Toate drumurile din sat să fie lărgite şi aliniate pentru a avea o ţinută corespunzătoare unui sat model;

-În mijlocul satului să se facă o fântână arteziană;

-Pe muntele Meseş să se facă un sanatoriu pentru suferinzii de T.B.C.

Din nefericire doar primele două puncte s-au înfăptuit, celelalte rămânând doar înscrisuri în dosare ce s-au pierdut, dar vii în sufletele oamenilor care le-au transmis, ca o dorinţă vie, din generaţie în generaţie. Timp de un an, satul a purtat denumirea atât de frumoasă şi românească Poiana Meseş. Perioadă scurtă pentru că zilele de 17 şi 18 septembrie 1940 au adus nori negri asupra satului,din care s-a pornit ploaia de sânge a nevinovaţilor martiri din Treznea şi Ciumărna, care au căzut sub rafalele de gloanţe ce au ucis atâtea vieţi nevinovate. Au murit atunci în satul Treznea 86 de persoane iar în Ciumărna 12 persoane. Vârsta celor ucişi era între 2 şi 85 de ani. Aceste cruzimi rememorându-le şi astăzi cu diferite ocazii te înfioară şi vrând-nevrând trezesc în fiinţa umană sentimentul nefericitului act istoric. Şi astfel satul se reântoarce la vechea denumire de Ciyumerloy.

Multe date despre slujitorii sfântului altar ce s-au perindat în timp prin parohie nu avem deoarece arhiva este foarte puţină şi neconcludentă. Din puţinele înscrisuri de pe diferite cărţi bisericeşti aflăm însă numele unor preoţi slujitori din parohie:

Preotul greco-catolic Petrean Alexandru, care a păstorit peste cincizeci de ani, fiind şi fiu al satului;

Preotul ortodox din parohia Stâna, Farcău Ioan;

Preotul unit Ploscaru Teodor, unul din cei 38 de preoţi care în 1948 au semnat actul de revenire la Biserica-mamă, slujind în continuare ca preot ortodox;

Preotul Ferghete Ioan, care a slujit doar doi ani;

Preotul Pruteanu Gheorghe, moldovean de origine, care şi-a început misiunea pastorală în 1958-1960. De numele sfinţiei sale se leagă construcţia casei parohiale. După numai doi ani a fost transferat de către vrednicul de pomenire Prea Sfinţitul Părinte Episcop Valerian Zaharia, episcopul Oradiei, Bihorului şi Sălajului la Sfânta Episcopie pe post de secretar eparhial;

Preotul Filip Ioan;

Preotul Oraţiu Alexandru, preot suplinitor de la parohia vecină Românaşi, pentru o scurtă perioadă de timp,un an;

Preotul Petrean Alexandru – Ioan, care a păstorit parohia de la 1 august 1971 până la 12 februarie 2012 când a trecut la cele veşnice, fiind distins cu rangul de iconom – stavrofor după ce prin strădaniile Preacucerniciei sale şi ale vrednicilor credincioşi, s-a construit biserica nouă de zid, iar la înfiinţarea Episcopiei Sălajului a fost ales în demnitatea de preşedinte al Consistoriului de Disciplină al episcopiei.

Preotul Lucaci Cătălin – secretar al Protopopiatului Ortodox Zalău, din 7 martie 2012 până în prezent.

Biserica de lemn fiind veche, mică şi neîncăpătoare, obligând credincioşii să stea marea majoritate afară pe parcursul Sfintei Liturghii, suportând vitregiile vremii, ideea construirii unei noi biserici a venit ca o binecuvântare, izvorâtă mai ales din dorul fierbinte şi arzător al credincioşilor.

Demersurile pentru construirea unui nou locaş de cult au început după ce în 22 aprilie 1972, Consiliul Parohial întrunit în şedinţă administrativă a dezbătut problema care frământa de ani de zile inimile credincioşilor şi a hotărât în unanimitate edificarea unui nou locaş de rugăciune. Consiliul Parohial era compus din următorii membrii:-preşedinte: preot paroh Petrean Alexandru Ioan, -prim epitrop: Vîlcelean Crăciun, -consilieri: Petrean Flore, Ghiuruţan Isai, Boticaş Isaia, Pop Silviu, Pop Gavril, Ghiuruţan Gavril şi Perneş Grigoriu. La aceasta adunare s-a hotărât de asemenea ca de toate formalităţile necesare, întocmirea actelor şi documentaţiei tehnice să se ocupe preotul paroh ajutat îndeaproape de către membrii Consiliului Parohial. Hotărârea luată a fost adusă la cunoştinţa Adunării Parohiale în ziua de 29 aprilie 1972, membrii Adunării aflându-se în Sfânta Biserică şi în curtea acesteia, asistând la Sfânta Liturghie.

În calitate de preot paroh părintele Alexandru Ioan a arătat ce înseamnă să faci o biserică, ce neprevăzute se pot ivi, ce necesar de fonduri implică un asemenea edificiu şi nu în ultimul rând crearea unităţii în jurul preotului şi al consiliului parohial. Au luat cuvântul din rândul credincioşilor Pop Avram, Vâlcelean Crăciun, Pop Ioan, Pop Gavril, Pop Carolina, Perneş Victoria, Petrean Petru, Filip Ioan, Ghiuruţan Petru, Oprea Ioan, Blaga Paşcu, Labo Gavril, Pop Flore - cântăreţ bisericesc, Boticaş Isaia şi Pop Silviu, toţi exprimându-şi dorinţa de a purcede cât mai repede la întocmirea celor necesare şi începerea lucrărilor de construcţie.

Cu multă însufleţire şi entuziasm Adunarea Parohială a aprobat în unanimitate hotărârea Consiliului Parohial privind zidirea unei biserici monumentale cu o arhitectură şi pictură deosebite.

După toate acestea s-au procurat actele necesare, fiind depuse la Sfânta Episcopie spre aprobare cu raportul părintelui protopop Andreescu Marcel. În urma avizului favorabil primit de la Episcopie, documentaţia cu avizul acesteia s-a depus la împuternicitul Departamentului Cultelor care şi-a pus viza înaintând actele la judeţ pentru a se elibera autorizaţia de construcţie.

Durata eliberării autorizaţiei a fost de 4 ani. În şedinţa Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Sălaj s-a aprobat autorizaţia pentru executarea de lucrări numărul 25 din 1 octombrie 1976. În ziua de 25 octombrie 1976 s-a făcut de către reprezentantul judeţului domnul Fărcaş Petru, reprezentantul primăriei domnul secretar Deac Ioan, preotul paroh Petrean Alexandru Ioan şi membrii consiliului parohial amplasarea bisericii noi şi s-a pus piatra de temelie.

Lucrările la sfântul locaş au durat până în anul 1990, când la data de 30 septembrie biserica a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Ioan Mihălţan înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi mulţime multă de credincioşi.

Astăzi, după mai bine de 22 de ani, prin cercetarea şi purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Petroniu , credincioşii parohiei Ciumărna se bucură şi se împărtăşesc de frumuseţea şi solemnitatea unei liturghii arhiereşti.



Liturghie Arhierească la mănăstirea Bic

Vineri, 26 octombrie 2012, la prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Dumitru, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii Bic.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia sa a hirotonit întru preot pe seama parohiei Coşeiu pe părintele diacon Petru Brisc.



Resfinţirea bisericii din parohia Şoimuş

În data de 21 octombrie 2012 (Duminica a 23-a după Rusalii), Preasfinţitul Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, a săvârşit slujba de resfinţire a bisericii din parohia Şoimuş, Protopopiatul Jibou şi, apoi, Sfânta Liturghie Arhierească. Au fost prezenţi Preacucernicul Părinte Protopop Dan Dregan, un sobor de preoţi şi diaconi şi un mare număr de credincioşi. În cadrul Sfintei Liturghii, Petru Brisc a fost hirotonit diacon şi diaconul Teodor Csordaş a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Boian.
Satul Şoimuş face parte, pe cale administrativ-teritorială, din comuna Someş Odorhei, judeţul Sălaj. Se presupune că această localitate ar fi una dintre localităţile cele mai vechi de pe Valea Someşului. Localitatea este aşezată într-o zonă de deal în partea de sud-vest a comunei Someş Odorhei. Din relatările cetăţenilor vârstnici din localitate se spune că satul Şoimuş ar fi avut o altă aşezare pe locul numit ,,Via Onii” şi pe dealul numit ,,Deluţ”. Cele două aşezări erau străbătute de Valea Şoimuş, apă curgătoare ce se varsă în râul Someş. Aceste ţinuturi istorice erau invadate de către popoarele migratoare şi mai ales după 1241 când au fost atacate de tătari. În urma acestor atacuri, aşezarea s-a mutat într-un alt loc numit ,,Părău”, întrucât era un ţinut dosit, scutit de ochiul duşmanului migrator.Ţinutul era aşezat între dealurile ,,Buiaca” şi ,,Dealul Popii”, locuri acoperite cu păduri pentru a fi mai uşor de ascuns din calea cotropitorilor. După înaintarea în timp, localitatea s-a extins de-a lungul ,,Văii Şoimuş”, de-o parte şi de cealaltă. În anul 1780 a luat fiinţă Şcoala confesională care se afla unde este situată astăzi casa parohială. De-a lungul timpului, Şoimuşul a fost considerat ca o localitate de apărare şi refugiu pentru românii din preajmă, întrucât pădurile care se află în zonă erau ca o cortină în faţa celor ce râvneau la bunurile românilor de aici. După 1860, şcoala de pe lângă Biserică a trecut la învăţământul de stat, construindu-se o nouă clădire. De la trecerea la învăţământul de stat şi până în anul 1937 a fost învăţământ de şapte clase, iar odată cu trecerea Transilvaniei la Ungaria, s-a ajuns la şcoala elementară de patru ani. În perioada 1938-1943 învăţământul din localitatea Şoimuş s-a efectuat în limba maghiară, fiind aduşi învăţători maghiari care nu cunoşteau deloc limba română. Au fost cooptaţi doi dintre elevii şcolii, pe nume Crişan Vasile şi Şuteu Gheorghe (care cunoşteau limba maghiară datorită faptului că ei au crescut în jurul familiei Beldi, un mare moşier din raza oraşului Jibou şi care deţinea terenuri agricole şi silvice pe raza localităţii Şoimuş), care traduceau din limba maghiară în limba română colegilor de clasă pentru a-şi îmbogăti cunoştinţele de care aveau nevoie. După cel de-al Doilea Război Mondial, şcoala a revenit la vechea formă de învăţământ de stat cu predare în limba română. După terminarea cursurilor celor patru clase primare, elevii erau duşi pentru completarea cursurilor (V-VII) la Şcoala din Domnin (cei cu posibilităţi materiale mai bune mergeau la Jibou). Vechea clădire a şcolii a fost folosită drept lăcaş de cult de la distrugerea bisericii vechi, care a ars. În anul 1971, şcoala veche a fost dărâmată , iar cursurile s-au efectuat în incinta căminului cultural, care a fost construit în 1954 de către săteni, iar în 1972 s-a început construcţia noii şcoli cu un număr de cinci săli de clasă şi locuinţă pentru învăţător, fiind terminată în 1973, iar în folosinţă s-a dat la 1 septembrie 1974. În 1980 s-a organizat în incinta şcolii o întâlnire cu fiii satului, eveniment care a avut loc odată cu atestarea documentară a 200 de ani de la înfiinţarea şcolii confesionale în localitatea Şoimuş. Parohia Şoimuş aparţinea de Protopopiatul Zalău, Episcopia Oradiei, iar după înfiinţarea Protopopiatului Jibou, în anul 1991, s-a afiliat acestuia. În perioada 1964-1976, Şoimuşul era filie la Parohia Cuceu, iar din august-1976 a devenit parohie de sine stătătoare. Încă din timpurile îndepărtate, locuitorii satului erau un popor religios, având chiar şi în vechea vatră a satului biserică, aceasta fiind distrusă odată cu invazia migratorilor şi stabilirea localităţii pe actuala vatră a satului. Tot atunci şi-au construit o biserică din lemn, care era aşezată în partea de sud a actualului lăcaş de cult, în cimitirul vechi, fiind distrusă de foc în anul 1934. Se mai păstrează încă o bucată din ,,talpa” construcţiei pe vechiul loc al bisericii. Vechea casă parohială se afla pe locul unde este amplasat, actualmente, căminul cultural. După dărâmarea vechii case, terenul respectiv a fost dat în schimb pentru construcţia căminului de către biserică, obţinând terenul pentru construcţia actualei case parohiale. Până în 1976, când Şoimuşul a devenit parohie, casa a fost sediu CAP. În anul 1938 s-a început la construcţia actualului lăcaş de cult, care a fost terminat în anul 1942, preot fiind un fiu al satului pe nume Pop Ioan. Biserica a fost dată pentru exercitarea cultului în 1942, dar sfinţită prin aşezarea sfintelor moaşte în masa Sfântului Altar abia în 1959 de către P.S. Valerian Zaharia, Episcopul Oradiei. Finisajele interioare, padimentarea, construirea corului şi reacoperirea cu tablă zincată s-a făcut în 1956, păstor sufletesc fiind preotul Marcel Andreescu, protopop al Zalăului. Tencuiala exterioară s-a făcut în 1970. În timpul păstoririi Preacuviosului Arhimandrit Navcratie Ghindea, un zelos păstor şi iscutit gospodar, ajutat fiind îndeaproape de membrii Consiliului parohial şi înţeles fiind de toţi bunii credincioşi şoimuşeni, ce s-au dovedit pildă de jertfelnicie, în anul 1972 s-a confecţionat un iconostas nou, sculptat de meşterul Copos Gheorghe şi împodobit cu icoane noi. Între anii 1973-1974, biserica a fost împodobită cu o frumoasă pictură, executată de pictorul Nicolae Popa din Cepari-Argeş. Tot în această perioadă s-au reparat turlele, acoperişul şi s-a construit gardul ce împrejmuieşte biserica. Lucrările de înnoire fiind duse la bun sfârşit, slujba de binecuvântare a acestora, prin ungerea cu untdelemn sfinţit şi stropirea cu apă sfinţită s-a săvârşit în data de 5 octombrie 1975, de către P.S. Dr. Vasile Coman, Episcopul Oradiei, în cel de-al cincilea an de arhipăstorie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, de faţă fiind un număr mare de credincioşi din parohie şi împrejurimi. Mobilierul din biserică s-a confecţionat în 1977, în primul an de păstorie al preotului Petru Lucăcel, acesta fiind preot în Şoimuş până în anul 2005. În perioada 2005-2007 a fost preotul Paul Păuşan, iar în iulie 2007 a fost instalat preotul Marius-Ovidiu Ţura, care a început lucrările de renovare a casei parohiale. În 21 septembrie 2008 lucrările casei parohiale au fost sfinţite de către P.S. Petroniu, Episcopul Sălajului, după o liturghie arhierească. În urma alunecărilor de teren, biserica s-a deteriorat foarte mult, apărând numeroase crăpături ce necesitau reparații capitale de consolidare. În anul 2008, sub păstorirea preotului Marius-Ovidiu, s-a început renovarea capitală a lăcaşului de cult. S-au executat lucrări de consolidare a fundației, de legare a pereților exteriori și a celor două turnuri, înlocuirea geamurilor și ușilor vechi, pe profil termopan, recondiționarea și vopsirea tablei de pe biserică, înlocuirea burlanelor și jgheaburilor, s-a înlocuit instalația electrică veche cu material din cupru, s-a introdus încălzirea centrală pe material solid, construirea unui altar de vară, ridicarea unei anexe pentru depozitarea materialului lemnos, renovarea exteriorului bisericii cu material terasit şi recondiţionarea iconostasului. Toate acestea s-au realizat prin contribuţia celor 75 de familii din parohie şi a altor donatori. Suma totală a lucrărilor se ridică la 170.000 lei. Pentru întreaga activitate desfăşurată în parohie, Preacucernicul Părinte Marius a fost hirotesit iconom.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Petroniu i-a felicitat pe părintele paroh şi pe credincioşi pentru lucrările realizate şi, apoi, a relatat şi explicat Evanghelia Duminicii (Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor).
Preacucernicul Părinte Paroh a mulţumit Preasfinţitului pentru prezenţă şi pentru binecuvântarea adusă tuturor. Ziua de astăzi a fost o zi de însemnată sărbătoare şi trăire duhovnicească pentru credincioşii din Şoimuş.

Protopop Dan Dregan
Preot Paroh Marius-Ovidiu Ţura



Cinci ani de la înfiinţarea Episcopiei Sălajului

Joi, 18 octombrie 2012, începând cu orele 11.00, la catedrala episcopală „Înălţarea Domnului” din municipiul Zalău a avut loc conferinţa pastoral misionară de toamnă a preoţilor din Episcopia Sălajului.
Cu această ocazie, în prezenţa Înaltpreasfinţiei Sale Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a Înaltpreasfinţiei Sale Laurenţiu, mitropolitul Ardealului, a Preasfinţitului Părinte Petroniu, episcopul Sălajului şi a Preasfinţitei Sale Justin, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureşului, a fost aniversată împlinirea a 5 ani de la înfiinţarea Episcopiei Sălajului.
La data de 18 octombrie 2007, Adunarea Eparhială a Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului, întrunită în şedinţă extraordinară sub preşedenţia, vrednicului de momenire, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu, la acea vreme mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a hotărât cu unanimitate de voturi înfiinţarea Episcopiei Sălajului.
În 22 octombrie 2007 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a votat, tot în unanimitate, înfiinţarea Episcopiei Sălajului, aceasta fiind în acest moment penultima Eparhie creată în interiorul graniţelor ţării, doar Episcopia Devei şi Hunedoarei luând fiinţă în urma noastră.
În 19 decembrie 2007 au fost aleşi cei 30 de membri clerici şi mireni ai Adunării Eparhiale ai Episcopiei Sălajului, iar în 10 ianuarie 2008, în biserica „Sfânta Treime” din Zalău, a fost constituită în mod oficial Adunarea Eparhială.
În 12 februarie 2008 s-au desfăşurat la sediul Mitropoliei din Cluj Napoca lucrările Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi a avut loc consultarea acestuia cu membrii Adunării Eparhiale a Episcopiei Sălajului, fiind propuşi doi candidaţi pentru alegerea de episcop al Sălajului, în persoana Preasfinţitului Părinte Irineu Bistriţeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi a Preasfinţitului Părinte Petroniu Sălăjanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei.
În 5 martie 2008, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, a avut loc alegerea de episcop al Sălajului de către membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în urma căreia Preasfinţitul Părinte Petroniu a devenit cel dintâi episcop al Sălajului.
Ceremonia întronizării Preasfinţitului Părinte Petroniu ca episcop al Sălajului a fost oficiată în ziua de 13 aprilie 2008, în catedrala din Zalău, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu, într-un sobor de 17 ierarhi, în prezenţa unui mare număr de preoţi, a autorităţilor centrale, judeţene şi locale, de faţă fiind numeroşi credincioşi.
Împlinim, aşadar, 5 ani de existenţă, prilej cu care aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru binecuvântările revărsate asupra ierarhului, clericilor, monahilor şi credincioşilor din Episcopia Sălajului şi trecem în revistă împlinirile acestei perioade.
În acest cadru festiv a fost acordată distincţia „Crucea Sălajană” PC Pr. Cornel Avramescu din Anaheim, California, domnului Hermann Schoenauer, rectorul fundaţiei filantropice „Diakonia” din Neuendettelsau, Germania şi domnului Valentin Vălcăuan. De asemenea, pentru activitatea catehetică desfăşurată de PC pr. Claudiu Popiţ i-a fost acordată diploma „Sf. Chiril al Ierusalimului”.
În cuvântul rostit cu această ocazie Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului a mulţumit membrilor Permanenţei Consiliului Eparhial, protopopilor, preoţilor, vieţuitorilor mănăstirilor şi schiturilor, angajaţilor neclericali ai parohiilor şi tuturor credincioşilor care s-au implicat în activităţile care au asigurat bunul mers al vieţii Eparhiei în general şi în ridicarea sediului centrului eparhial.

În acest context, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, mitropolitul Ardealului a arătat faptul că activitatea desfăşurată în Episcopia Sălajului continuă activitatea începută de marele ierarh Andrei Şaguna.
Înaltpreasfinţitul Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a subliniat faptul că ce s-a făcut în aceşti cinci ani de la înfiinţarea Episcopiei s-a făcut pentru folosul duhovnicesc al credincioşilor de pe aceste meleaguri.
La finalul lucrărilor conferinţei preoţeşti solemne a avut loc slujba de binecuvântare şi inaugurarea parţială a sediului Episcopiei Sălajului.



Pr. Gabriel Viorel Gârdan
Consilier Cultural



Liturghie Arhierească la parohia Sălăjeni

Duminică, 14 octombrie 2012, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica parohiei Sălăjeni, protopopiatul Şimleu Silvaniei, parohie păstorită de către Preacucernicul Părinte Florin Hosu.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia sa a hirotonit întru diacon pe teologul Teodor Csordaş.



Resfinţirea bisericii din parohia Giurtelec

Glasul clopotelor bisericii parohiale din Giurtelecu Şimleului, i-a chemat azi, în Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea tânărului din Nain), la rugăciune, împreună cântare şi slujire, pe credincioşii din sat şi din împrejurimi, cu ocazia resfinţirii bisericii. Lăcaşul de cult a fost, pentru câteva ore, o adevărată “catedrală”, întrucât Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Din sobor a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Şimleului. Cu acest prilej a fost resfinţită biserica parohială, la finalizarea lucrărilor efectuate în ultimii ani, prin grija şi sârguinţa Preacucernicul Parinte Gheorghe Breazdău, care păstoreşte cu vrednicie în această parohie, de peste 13 ani.
Satul Giurtelecu Şimleului, din com. Măerişte, jud. Sălaj, este atestat încă din epoca fierului de săpăturile arheologice de pe Coasta lui Damian care împrejmuieşte o parte din sat în continuarea Măgurii Şimleului.
În ceea ce priveşte vechimea acestei aşezări, documente scrise avem încă din 1259, în cartea "Mihai Viteazul şi Sălăjenii" în care se menţionează satul Giurtelec, tradus din maghiară însemnând "Pământul lui Gheorghe". Acesta ar fi fost un mare proprietar de oi merinos "berci" după care s-a denumit cătunul Berc. După numele păstorului Gheorghe aşezarea a primit numele de Giurtelec.Tot în această lucrare este scris că satul avea 7 porţi. O poartă echivala cu 28 de familii (a câte 5 persoane fiecare). Astfel, s-a ajuns la concluzia că satul avea în acele timpuri 280 de familii ("Mihai Viteazul şi Sălăjenii", p. 386).
Din "Monografia" lui Petri Mor aflăm că satul aparţinea oraşului Şimleu Silvaniei, fiind menţionat în documente scrise din 1351. Se precizează ca satul ar fi fost donat de către familia Bathory soţiei principelui ca dotă de măritiş. În anul 1364 sunt stabilite hotarele acestui sat şi în anul 1429 se menţionează ca regele Sigismund al Ungariei îi întăreşte în posesiunea acestui sat pe Csaholi Ioan şi Vasile.
Locuitorii acestui sat din toate timpurile au fost în majoritate români şi aparţineau ca iobagi pe pământurile marilor feudali Bathory şi Banffy (care n-au locuit niciodată în satul Giurtelec). În anul 1733 numărul familiilor era de 120 şi au avut ca preot pe Gheorghe. În 1750 au fost 231 de familii, iar în 1847 existau 684 de suflete. În anul 1890 erau 1059 de suflete, iar în 1895 erau 1307 suflete. Suprafaţa satului era de 2139 de iugăre cadastrale.
Pe la 1470, existau în Giurtelec, manuscrise în limba slavonă, în custodia preotului Ilie. De asemenea este cunoscut faptul că popa Indreiu din Giurtelec era cel cel mai vechi legător de cărţi din Transilvania. Pe la 1871 preotul Gheorghe a realizat Penticostarul. Toate aceste lucruri atestă faptul că în localitate exista interesul pentru cultură.
În ceea ce priveşte biserica, din spusele oamenilor în vârstă, ştim că a existat în vechime, în mijlocul satului, o biserică de lemn care, datorită vremurilor vitrege, nu s-a mai păstrat. În sprijinul acestei idei stă mărturie distanţa foarte mică a cimitirului de locul respectiv şi de biserica actuală. În trecut, se ştie că mormintele erau amplasate în jurul bisericilor de lemn.
După Monografia lui Petri Mor şi şematismele vechi , prima biserică de zid a fost construită în anul 1819, cu fundamentul din piatră şi zidul din cărămidă. A fost acoperită cu ţiglă, iar turnul, cu tablă. Biserica a fost construită din contribuţia credincioşilor. În decursul anilor s-au făcut mai multe renovări, însă forma bisericii a rămas aceeaşi. Renovările s-au făcut mai mult la acoperiş şi la turn, după cum reiese din procesele-verbale ale consiliului parohial. Biserica nu a fost pictată niciodată, ci doar zugrăvită. Nu existau obiecte de valoare artistică în biserică, dar ca valoare istorică erau câteva cărţi cu litere chirilice, însă şi acelea erau într-o stare foarte precară. Toate aceste informaţii se găsesc în arhiva Parohiei Giurtelecu Şimleului, ca de altfel şi o fotografie a bisericii vechi.
Lucrările de construcţie la Biserica actuală au început în anul 1974, în timpul preotului Gheorghe Junjan. Biserica a fost ridicată cu ajutorul credincioşilor şi sub îndrumarea cooperativei Unirea din Şimleu unde lucrau fraţii Gheorghe şi Ioan Pop din Giurtelec.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica înclină spre stilul Renaşterii completat cu ornamente bizantine şi româneşti. Coloanele de la intrare, precum şi cele de susţinere a balconului sunt prevăzute cu capitolii în stil ionic. Lungimea bisericii este de 36 m, lăţimea la abside - 18 m, iar înălţimea este de 23 m. Iconostasul a fost realizat de Tinu Voie din Nadişul Românesc în 1980. Pictura a fost realizată de profesorul Petre Achitenie din Bucureşti în stil bizantin, tehnica frescă, finalizată în 1986.
Din 1 ianuarie 1999 parohia este păstorită de pr. Gheorghe Breazdău care, împreună cu credincioşii ( azi aprox. 972 de suflete - români ortodocşi) au realizat lucrări de renovare a bisericii. Cele mai importante lucrări s-au făcut între anii 2008-2012.
Astfel, în interior s-au realizat: revopsirea iconostasului, încălzirea centrală, un nou candelabru, icoane, Sf. Cruce pentru Altar, Sf. Vase şi cărţi de cult, pisanie din marmură albă, iar în exterior - automatizarea clopotelor, geamuri şi uşi termopan, recondiţionarea sculpturii uşii principale, vopsirea acoperişului, vopsirea cu lavabilă a pereţilor, pavaj cu dale în jurul bisericii.
Pentru rodnica activitate a Părintelui paroh, precum şi pentru strădania şi jertfelnicia celor 290 familii de credincioşi ortodocşi ai Parohiei Giurtelec, Preasfinţitul Părinte Petroniu a încununat eforturile tuturor, oferindu-le diplome de apreciere.

Pr. Dan Haiduc, protopop
Pr. Gheorghe Breazdău, paroh



Moment aniversar la Patriarhia Română

Duminică, 30 septembrie 2012, s-au împlinit cinci ani de când, prin voia lui Dumnezeu, Preafericitul Părinte Daniel a fost întronizat ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Cu această ocazie, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Alături de Preafericirea Sa au slujit mai mulţi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
După Sfânta Liturghie, în prezenţa Patriarhului României, a fost oficiată în Catedrala Patriarhală slujba de Te Deum ca mulţumire şi recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru împlinirile din viaţa Bisericii Ortodoxe Române în cel de-al cincilea an de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Ciprian, Episcop-vicar Patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La sfârşitul slujbei de Te Deum, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale a adresat un cuvânt celor prezenţi intitulat 5 Ani de Patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel al României în care a subliniat realizările Bisericii Ortodoxe Române în aceşti cinci ani de Arhipăstorire a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Înaltpreasfinţia Sa i-a oferit Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, în numele Sfântului Sinod, o icoană cu Maica Domnului. Totodată, din partea slujitorilor Catedralei patriarhale, Patriarhul României a primit o Sfântă Evanghelie, confecţionată în Atelierele Patriarhiei Române de la Popeşti Leordeni.

În continuare, în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei a avut loc un moment aniversar în cadrul căruia au fost citite mesaje oficiale de felicitare din partea autorităţilor statului. Astfel, mesajul Preşedintelui României, Excelenţa Sa, dl. Traian Băsescu, a fost transmis de către dl. Eugen Tomac, consilier de stat, mesajul de felicitare din partea Parlamentului României, a fost transmis de către Domnul Valeriu Zgonea, Preşedintele Camerei Deputaţilor, iar mesajul Premierului României, Domnul Victor Ponta, a fost transmis de către Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal.

La momentul aniversar au participat și reprezentanți ai Academiei Române și ai Universității București. Mesaje de felicitare au fost adresate şi din partea altor instituţii şi personalităţi.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit lui Dumnezeu pentru ajutorul dat, dar şi celor prezenţi pentru urările de bine.

La acest eveniment au participat ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Permanenţei Consiliul Naţional Bisericesc şi ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, clerici, autorităţi centrale, locale şi alţi invitaţi.

Sărbătoarea aniversării celor cinci ani de Patriarhat ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a continuat în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei din Bucureşti, unde a avut loc prezentarea filmului documentar Continuitate şi înnoire, realizat de Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române.

După vizionarea acestui material a fost prezentat albumul 5 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României apărut la Editura Basilica a Patriarhiei Române şi albumul 5 ani de slujire în Mitropolia Munteniei şi Dobrogei care a văzut lumina tiparului la Editura Cuvântul vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Cele două apariţii editoriale au fost prezentate de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru urări.

Sursa: www.basilica.ro




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro