www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Sinaxa stareților și starețelor din mănăstirile Episcopiei Sălajului

Marți, 14 martie 2017, la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, sub președinția Preasfințitului Părinte Petroniu, a avut loc Sinaxa stareților și starețelor mănăstirilor din Episcopia Sălajului. La această întâlnire au participat toți superiorii așezămintelor monahale din Eparhie.

În cuvântul rostit, Preasfinția Sa și-a exprimat bucuria întrunirii în acest cadru și a îndemnat pe monahii și monahiile prezenți la această adunare să continue cu râvnă împlinirea chemării asumate, felicitându-i pentru toate realizările. De asemenea, Preasfințitul Părinte Petroniu a prezentat, pe scurt, noutățile legate de viața monahală, apărute în Eparhie. Astfel, Preasfinția Sa a menționat înființarea Mănăstirii Tuturor Sfinților din Municipiul Zalău, care în prezent funcționează doar în acte, în continuare făcându-se demersuri în vederea procurării unui teren viabil pentru o asemenea lucrare și a Schitului „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Stârciu.

Preacuviosul Părinte Arhim. Antonie Pința, Exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, a precizat că în cadrul inspecțiilor administrative, realizate în cursul anului, s-a observat faptul că în așezămintele monahale există o bună rânduială administrativă și gospodărească, precum și multă râvnă în cele spirituale. Pe lângă aceasta, Preacuvioșia Sa, care este și starețul nou înființatei Mănăstiri a Tuturor Sfinților din Zalău, a prezentat și situația în care se află în momentul de față așezământul monahal.

În continuare, au luat cuvântul toți cei prezenți, aducând în discuție dificultățile și încercările întâmpinate în activitatea duhovnicească și administrativ-gospodărească, dar și împlinirile și bucuriile din cadrul obștilor monahale în care aceștia viețuiesc.

Sinaxa s-a încheiat cu rostirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat” și cu o agapă frățească oferită celor de față de către Preasfințitul Părinte Petroniu.




Precizări privind prezența orelor de religie în școli

Referitor la critica relansată în spațiul media cu privire la prezența orelor de religie în școli, Patriarhia Română reafirmă următoarele:

Constituția României garantează libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult, Curtea Constituțională a României interpretând în mod constant că predarea religiei în școli are ca temei articolul 32 alineatul 7 din Constituție.

Religia predată confesional reprezintă regula în majoritatea statelor europene. Astfel, în argumentarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învățământ sau educație informații sau cunoștințe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic (paragraful 84).

De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul confesional al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învățământul religios este profund legat de învățământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în școlile publice (Franța, Albania și Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opțională (conform celor reținute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasanși EylemZengin contra Turciei”, paragraful 30); iar în majoritatea statelor predarea religiei are caracter confesional (paragraful 31).

Majoritatea elevilor europeni au în programa școlară o oră de religie pe săptămână, însă în țări precum Germania, Austria, Irlanda, Cipru, Grecia, Italia și Croația au câte două ore, iar în Belgia au trei ore pe săptămână. În Germania, spre exemplu materia religie nu este doar parte din trunchiul comun, ci este chiar obligatorie, organizată de către culte și finanțată de către stat. Predarea este confesională. Situația este similară în Austria, Belgia, Cipru, Spania și Grecia.

Pe de altă parte, nu trebuie așezate în opoziție orele de religie cu cele de istoria religiilor. Dimpotrivă, ele trebuie să rămână distincte, pentru că sunt deopotrivă importante. Cunoașterea propriei culturi religioase este o etapă absolut necesară pentru înțelegerea celorlalte religii. Pentru a cunoaște specificul altor culturi este nevoie întâi de educarea în propria cultură și tradiție, altfel învățământul devine doar o sursă de relativism sincretist și confuzie. Este ca și cum în școlile românești s-ar învăța literatură universală sau istorie universală, fără studiul prealabil al literaturii și istoriei României. Elevii înscriși la ora de religie au posibilitatea de a se înscrie, în liceu, și la cursul opțional de istoria religiei.

Manifestarea unui comportament moral în acord cu valorile religioase, unul dintre obiectivele predării religiei, este contestată în câteva articole recente de presă prin care se respinge, de fapt, ideea de morală publică, noțiune considerată în teoria generală a dreptului a fi unul dintre fundamentele dreptului.

De asemenea, este incorectă şi injustă jignirea generalizată a unei categorii didactice profesionale, şi anume totalitatea profesoarelor şi profesorilor de religie. Aceste persoane realizează educarea religioasă a copiilor în școli din încredințarea a peste 2.000.000 de părinți care și-au înscris copiii la ora de religie (peste 90% dintre copii).

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



9 martie – Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici, Patriarhia Română a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârşi în această zi slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român.

Momentul liturgic va cuprinde ectenia pentru pomenirea eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români, din Liturghier (ed. 2012) şi din Slujba Parastasului pentru eroi (ed. 2016).

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!


Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase,

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în prima duminică din Postul Mare, numită și Duminica Ortodoxiei, sărbătorim biruința asupra tuturor rătăcirilor doctrinare de la dreapta credință și de la dreapta vedere a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în lume.

Potrivit Sfintei Tradiții a Bisericii, icoana Domnului Iisus Hristos este chipul liturgic văzut al Dumnezeului celui viu și nevăzut, care S-a făcut om (cf. Coloseni 1, 15).

Fundamentul dogmatic al cultului sfintelor icoane este Întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Părinții Bisericii care au teologhisit despre venerarea sau cinstirea sfintelor icoane, fiind purtați și luminați de Duhul Sfânt, au fost încredințați adeseori prin minuni și experiențe duhovnicești neîndoielnice de adevărul și puterea harică a sfintelor icoane.

Dealtfel, potrivit Sfintei Tradiții, prima icoană a Mântuitorului Hristos este Sfânta Mahramă sau Icoana nefăcută de mână omenească a Domnului, care a fost trimisă regelui Avgar al Edesei.

Prin venirea lui Mesia – Hristos pe pământ, „la înfățișare aflându-Se ca un om” (Filipeni 2, 7), a fost dezlegată opreliștea dată lui Moise de a nu face „nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus și din câte sunt pe pământ, jos” (Ieșirea 20, 4). Interdicția din Vechiul Testament era una pedagogică și temporară pentru a nu se cădea în idolatrie, deoarece Dumnezeu Cel nevăzut din ceruri nu luase chip de om pe pământ. Însă, pentru noi, creștinii, icoana Domnului Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este mărturie și mărturisire a Întrupării Sale, după cum zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Învățătura ortodoxă despre cinstirea sfintelor icoane a fost formulată, în mod deplin, la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, de la care se împlinesc anul acesta 1230 de ani. Această învățătură este în deplin acord cu Sfânta Scriptură și cu Sfânta Tradiție, întrucât se fundamentează pe dogma hristologică a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Sinodul afirmă că Sfânta Scriptură și sfânta icoană se „arată” și „se explică” reciproc. Imaginea vizuală are aceeași valoare cu imaginea verbală. Așa cum Sfânta Scriptură este o imagine în cuvinte, tot astfel și icoana pictată este un cuvânt în culori. Prin icoană, conținutul Sfintei Scripturi nu este transmis sub forma unei doctrine abstracte, ci în chip liturgic, adică într-un mod integral și concentrat, care se adresează „față către față” persoanelor din biserică aflate în stare de comuniune – rugăciune cu Preasfânta Treime și cu toți sfinţii.

Citând cuvintele Sfântului Vasile cel Mare, Sinodul al VII-lea ecumenic afirmă că „cinstea arătată icoanei trece asupra prototipului, iar cel care venerează icoana venerează persoana pe care aceasta o înfățișează”. Astfel, sfintele icoane fac posibilă comuniunea harică între persoanele reprezentate și credincioșii care le cinstesc și se roagă în fața lor.

Un alt eveniment important în care s-a confirmat și reafirmat rolul, sensul și importanța artei sacre sau liturgice în viața Bisericii a fost Sinodul de la Constantinopol, din anul 843. Făcând trimitere directă la imaginea reprezentată în icoană, Synodicon-ul acestui Sinod proclamă pomenirea veșnică a celor care cred, dovedindu-și spusele prin scrieri și acțiunile prin reprezentări, pentru răspândirea și afirmarea adevărului prin cuvinte și prin icoane.

Tot în acest document sinodal se subliniază faptul că icoana participă la sfințenia și harul prototipului ei și, de aceea, icoana sfințește ochii celor credincioși și tămăduiește bolile sufletești și trupești ale celor care le cinstesc. La rândul său, Sfântul Ioan Damaschin spune că „harul lui Dumnezeu se odihnește deasupra icoanei”, pentru că „în timpul vieții lor sfinții erau plini de Duh Sfânt. La fel și după moarte harul Sfântului Duh rămâne pururea în sufletele lor, în trăsăturile și sfintele lor chipuri, iar aceasta nu prin fire, ci ca urmare a harului și a lucrării divine”. Iar pentru a face posibilă întâlnirea prin rugăciune și prin harul Duhului Sfânt, reprezentarea lui Hristos, a sfinților și a evenimentelor Istoriei Sfinte trebuie să exprime cu fidelitate realitatea istorică.

Rostul de a fi al icoanei este acela de a-i arăta pe moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu, pe cei care o caută, o pregustă și o prefigurează încă din timpul vieții lor pe pământ. Și cu toate că sfinții pictați pe icoane sunt deosebiți între ei la chip, au totuși ceva comun și anume aureola sau nimbul de lumină. Aureola este semnul văzut al slavei dumnezeiești din Împărăția cerurilor, care nu se poate vedea cu ochii trupești, dar care se află tainic prezentă în sufletul și trupul sfinţilor.

De aceea, icoana este și o vedere prin credință a Împărăției lui Dumnezeu, iar nu doar un simplu element estetic și didactic în Biserică.

Iubiţi fii duhovnicești,

Sfânta Scriptură ne învață că omul este icoana vie făcută de Dumnezeu după chipul Fiului Său.
Așa cum icoana exprimă într-un mod văzut slava nevăzută a prototipului său ceresc, tot astfel și omul, „icoana” văzută a lui Dumnezeu, a fost făcut de Creator „după chipul Său” (Facere 1, 27) ca să se reflecte, în om și prin el, lumina cea necreată și neapusă a Dumnezeirii sau frumusețea preaslăvită și negrăită a Celui nevăzut. Întrucât Ortodoxia este atât mărturisirea adevărului unirii dumnezeirii și a omenității în Persoana Domnului Iisus Hristos, cât și mod de cunoaștere și de trăire în arvună a slavei Împărăției cerurilor, noi, creștinii, suntem datori să mărturisim dreapta credință și să căutăm „sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14). Totodată, trebuie să armonizăm dreapta mărturisire și preamărire a lui Dumnezeu cu iubirea milostivă față de aproapele nostru, care este chipul lui Hristos îndreptat spre noi (cf. Mt. 25, 40).

Întrucât fiecare om este făcut „după chipul lui Dumnezeu”, iubind pe aproapele nostru, iubim și pe Dumnezeu. Astfel, sfânta icoană ne arată „calea” iubirii milostive față de toți oamenii, pe care a mers Fiul lui Dumnezeu când S-a făcut Om și pe care au mers apoi oamenii credincioși și sfinți care s-au îndumnezeit, urmându-L. Cine ajută pe cel ce are nevoie de ajutor, acela iubește pe Hristos Care Se identifică cu toți oamenii aflați în suferință, zicând: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Întrucât în 2017 se împlinesc 1230 de ani de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Anul omagial al sfintelor icoane, al icona- rilor și al pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

Întrucât sfintele icoane sunt reprezentări vizibile ale unor realități tainice, nevăzute și cerești, rostul sfintelor icoane este să ne înalțe sufletul spre pacea, bucuria și slava Împărăției cerurilor. De aici marea responsabilitate ce-i revine pictorului iconar. Potrivit Sinodului al VII-lea ecumenic „pictorului îi aparține doar natura tehnică”, în timp ce diataxis, compoziția sau forma artistică, depinde, în mod evident, de ce au hotărât Sfinții Părinți.

Dumnezeu a descoperit Sfinților Părinți prin experiențe duhovnicești ceea ce trebuie să redea icoana prin culori. Ei contemplau prototipul și apoi exprimau, în limbajul picturii, modelul sau chipul. Iar acele prototipuri care au fost descoperite Sfinților Părinți sunt rememorate în icoana ortodoxă, trezind în conștiința privitorilor stări spirituale sfinte. La rândul lor, pictorii iconari primeau și pictau icoanele după îndrumările venite de la Duhul Sfânt prin Sfinții Părinți, încât ei, ca martori și mărturisitori iconografi, nu se reprezentau și nu se mărturiseau pe ei înșiși, ci erau mărturisitorii lui Dumnezeu Cel Întrupat și ai sfinților Săi.

Așadar, scopul vieții duhovnicești creștine este să devenim și noi sfinți, icoane vii ale lui Iisus Hristos, înnoiți și transformați sau transfigurați de El prin harul Duhului Sfânt, pregustând slava dumnezeiescă, având ca înaintemergători pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe toți Sfinții Săi.

Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe Române statornicite în timpul Patriarhului Justinian (1948-1977), cu ocazia sărbătorii numită Duminica Ortodoxiei, se realizează colecta pentru Fondul Central Misionar. Așa cum în Biserica primară, prisosul unora plinea lipsa altora și „nimeni nu era între ei lipsit” (Fapte 4, 34), tot astfel și acum Biserica Ortodoxă Română îndeamnă la dărnicie și întrajutorare frățească pentru a susține multiple activități spre binele și folosul credincioșilor ei din țară și din diaspora.

La nivel național, bisericesc, social, liturgic, pastoral, misionar și cultural, aceste activități sunt de o importanță majoră. Darul în bani care va fi colectat acum, în Duminica Ortodoxiei și în următoarele trei duminici, până la 26 martie, va fi folosit pentru construirea de lăcașuri de cult din parohiile mici și sărace, pentru întreținerea așezămintelor social-filantropice din țară și de peste hotare, pentru sprijinirea și inițierea unor activități spirituale și culturale pentru apărarea și promovarea dreptei credințe, dar și pentru păstrarea identității etnice a românilor de pretutindeni și pentru ajutorarea parohiilor și a familiilor sărace ş.a.

Dorindu-vă să folosiți cu mult spor duhovnicesc vremea Marelui Post ca pregătire pentru sfânta sărbătoare a Învierii Domnului, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi şi să vă dăruiască sănătate și mântuire, pace și bucurie.

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).

Cu părintești binecuvântări și doriri de tot binele,

Preşedintele Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

alături de toți Ierarhii, membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române



Diplomatul și scriitorul român Teodor Baconschi la Zalău

În seara zilei de marți, 28 februarie 2017, în sala „Dialoguri Europene” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău, a avut loc o nouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”. Cu ocazia acestui eveniment deosebit, auditoriul a avut privilegiul de a-l avea ca invitat de seamă pe domnul Teodor Baconschi, ambasador, diplomat și scriitor român. Domnia sa a susținut conferința cu tema „Ortodoxie şi Occident: o convieţuire dificilă?”, la care au participat clerici din Episcopia Sălajului, precum și persoane cărora acest subiect le-a stârnit interesul, între care s-a numărat și doamna Dana Gîrbovan, Judecător la Curtea de Apel Cluj şi Preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România.

În prima parte a conferinței, domnul ambasador a făcut o distincție punctuală între Ortodoxie și Occident, explicând mai întâi termenul de „Occident” din perspectivă geografică, istorică, geopolitică, civilizațională și arătând, apoi, în formă sintetică, că acesta reprezintă de fapt, potrivit lui Nick Bostrom, un model filantropic rațional, orientat spre creșterea nivelului de înțelepciune colectivă și ameliorarea randamentului tehnologic pentru reducerea riscurilor existențiale majore, la adresa umanității. Practic, Occidentul este suportul fizic al oricărui aranjament socio-politic, juridic și moral, îndreptat spre demnitatea și libertatea persoanei umane creatoare.

În continuare, în paralel cu prezentarea conceptului de „Occident”, domnul Baconschi a adus în prim plan un al doilea termen, respectiv cel de „Ortodoxie”, încercând să demonstreze în ce măsură aceasta este sau nu occidentală și arătând, formal, că Ortodoxia este ramura creștinismului răsăritean, de matrice bizantină, în contextul căreia ia naștere teologia politică a simfoniei, adică a conglăsuirii Stat - Biserică, accentuând faptul că este necesar și util ca cele două instituții să conlucreze pentru binele comun. De asemenea, Domnia sa a făcut o digresiune, prezentând această legătură și în conjunctura în care statul ar deveni neutru în raport cu Biserica, continuând, apoi, cu descrierea raportului stării de fapt, dintre cele două instituții, atât în Răsărit, cât și în Apus.

Scriitorul român Teodor Baconschi a adus în discuție și problema aliaților Bisericii, arătând că, în primă instanță, aceștia sunt umanismul și democrația, context în care a relatat și despre influența Bisericii și a Statului asupra poporului. Diplomatul român a ilustrat, în continuare, câteva caracterisitici pozitive și negative sub aspect etic și moral, ale Occidentului, atenționând asupra relativizării valorilor morale fundamentale, întrucât se produce o apostazie factuală, caracterizată de apartenența formală la viața liturgică, de prezența bianuală la biserică, îndeosebi la Paști și la Crăciun și de conservarea superficială a tradițiilor creștine, astfel încât, autonomia omului adult în raport cu Biserica devine tot mai vizibilă, uitându-se că aceasta are la bază o structură teocratică, motiv pentru care nu se poate amesteca întru totul cu democrația.

În încheiere, Domnia sa a vorbit despre deschiderea clerului spre discuții și dezbateri pe diverse teme, cu diferite categorii de persoane, care activează în domenii diversificate de activitate, în ideea de a le înțelege cât mai bine mentalitatea, oferind explicații plauzibile și pertinente la dilemele acestora și prezentând, totodată, soluții favorabile, care să le rezolve problemele, ținând cont de faptul că lumea în care trăim a ajuns până la paroxism din punct de vedere al progresului științific, evoluție tehnologică, care nu este dublată de o dezvoltare similară și în plan moral sau spiritual.

La finalul conferinței, domnul ambasador a răspuns cu obiectivitate întrebărilor venite din sală, captivând auditoriul și a oferit autografe celor prezenți.

Domnul Teodor Baconschi s-a născut în anul 1963, la București. După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995-1996), apoi redactor în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomație, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997-2000), Director General în Ministerul Afacerilor Externe (2001-2002), ambasador al României în Republica Portugheză (2002-2004), secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004-2006), consilier prezidențial (2006-2007), ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007-2009) și Ministru al Afacerilor Externe (2009-2012).

De asemenea, Domnia sa a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România). În prezent, domnul Teodor Baconschi este scriitor, sub semnătura sa fiind publicate o serie de lucrări dintre care amintim: „Iacob și îngerul”, „Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței”, „Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică”, „Bisericile de lemn din Maramureș” și „Creștinism și democrație, Legătura de chei. Mărturii diplomatice”.





Liturghie Arhierească la Parohia Subcetate

Duminică, 26 februarie 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Parohia Subcetate, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Alături de Preasfinția Sa au slujit Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei și Preacucernicul Părinte paroh Cătălin Lazar.

Satul Subcetate este situat pe valea Barcăului şi aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Valcău de Jos. Aici se păstrează ruinele unei cetăţi medievale, despre a cărei existență avem prima menţiune istorică începând cu anul 1319. Prima atestare documentară a localității Subcetate provine din anul 1481, când satul apare sub numele de Warallya, denumirea actuală, de Subcetate, fiind menționată abia din anul 1733.

Biserica actuală a fost construită în anii 1939-1940, prin stăruinţa preotului Pavel Pordea, a epitropului Florian Fiţ şi a bunilor credincioşi. Este zidită din cărămidă mică, pe un fundament de piatră, în interior, distingându-se cele trei despărţituri caracteristice stilului răsăritean: altar, naos şi pronaos. Iconostasul este confecţionat din lemn de brad strunjit, iar icoanele de pe el sunt pictate pe placaj. Alăturat Sfântului Altar se află sacristia pentru spovedanie. Pereţii interiori, în cea mai mare parte, sunt zugrăviţi, având pictate doar câteva pasaje biblice şi pe Sfinţii Apostoli, toate acestea fiind lucrate în anul 1973.

După instalarea Preacucernicului Părinte Cătălin Lazar, ca preot paroh, în anul 2011, au fost efectuate ample lucrări de reparaţii la locaşul de cult. Astfel, acoperişul bisericii a fost reparat şi vopsit, au fost înlocuite jgheaburile şi burlanele, pereţii au fost zugrăviţi, gardurile au fost curăţate şi vopsite, au fost înlocuite porţile, fiind efectuate şi alte lucrări de înfrumuseţare şi întreţinere. De asemenea, sfântul locaș a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

În data de 12 octombrie 2014, în urma lucrărilor de reînnoire efectuate asupra bisericii, Preasfințitul Părinte Petroniu a resfințit biserica. Tot atunci, Preasfinția Sa i-a acordat părintelui paroh distincția de sachelar.

În paralel cu lucrările executate la biserică, au fost efectuate şi lucrările la casa parohială, al cărei interior a fost refăcut în totalitate, acestea fiind binecuvântate de Preasfințitul Părinte Petroniu în data de 21 februarie 2016.






Liturghie Arhierească la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Zalău

Duminică, 12 februarie 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Vasile Rus, parohul bisericii.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe Preacucernicul Părinte Vasile Rus pentru întreaga activitate desfășurată, urându-i ani îndelungați, întrucât în această zi Preacucernicia Sa și-a sărbătorit ziua de naștere.

Locașul de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construit între anii 1930-1934, fiind o adevărată bijuterie arhitecturală a Zalăului. În perioada regimului comunist, dar și după aceea, biserica era cunoscută drept „catedrala” din Zalău sau „mănăstirea”, iar cu prilejul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, aici se adunau credincioși din tot Sălajul, pentru slujba de priveghere, în acele vremuri județul Sălaj neavând o mănăstire la care aceștia să meargă pentru rugăciune.

În urma unor ample lucrări de consolidare și repictare a locașului de cult, în data de 5 septembrie 2010, Preasfințitul Părinte Petroniu a resfințit biserica, acesta fiind un moment de vie emoție pentru credincioșii parohiei. Cu această ocazie, Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Vasile Rus distincția Crucea Sălăjană, cea mai înaltă distincție bisericească a Episcopiei Sălajului.






Hramul paraclisului Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău

Luni, 30 ianuarie 2017, paraclisul Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău și-a prăznuit ocrotitorii, pe Sfinții Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur. Cu acest prilej, elevii și cadrele didactice din cadrul acestei școli au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Petroniu, care a săvârșit Sfânta Liturghie în capela liceului, înconjurat de părinții profesori ostenitori la această școală.

La slujbă au participat elevii din clasele de liceu și cei din clasele primare și gimnaziale, alături de profesorii și învățătorii lor, precum și persoane care în fiecare duminică și sărbătoare sunt prezente la Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în capela acestui așezământ teologic.

Clasa cu profil teologic, înființată în anul 1994 în cadrul Școlii Normale Gheorghe Șincai, a devenit instituție de sine stătătoare începând cu anul 1998, sub denumirea de Seminarul Teologic Liceal Ortodox Zalău. Până în prezent, au absolvit această școală 18 generații de tineri, peste 60 dintre aceștia devenind slujitori ai altarului ca preoți sau diaconi. Începând cu anul școlar 2008-2009, Seminarul Teologic Liceal Ortodox și-a schimbat denumirea în Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae”.

Liceul dispune de o bază materială bună, corespunzătoare pentru desfăşurarea unui proces instructiv–educativ eficient: săli de clasă moderne, două săli multimedia, cabinete de limbi clasice şi limbi moderne, un laborator de informatică, un laborator de ştiinţe, dotat în anul 2008 cu mijloace moderne specifice disciplinelor în cauză, un cabinet metodic – punct de documentare pentru orientarea în carieră, care oferă cadrelor didactice şi elevilor responsabili cu revista şcolii acces la internet și bibliografie psiho-pedagogică, precum și o bibliotecă cu peste 3.000 de volume.

Începând cu anul şcolar 2011-2012, în cadrul Liceului Ortodox funcționează și clase de învățământ primar, având în momentul de față ciclul primar complet, începând de la clasa pregătitoare, dar având formate și clasele a V-a și a VI-a, la nivelul ciclului gimnazial.

Capela cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” a fost amenajată la etajul al II-lea al liceului, fiind târnosită în anul 2003, de către Preasfințitul Părinte Petroniu. Cu timpul, datorită necesităților de ordin practic, paraclisul a fost extins ca spațiu, noile lucrări fiind sfințite în ziua de 30 ianuarie 2008.






Zi de bilanț în Episcopia Sălajului

Duminică, 29 ianuarie 2017, în sala de ședințe de la demisolul Catedralei Episcopale „Înălțarea Domnului” din Zalău s-au desfășurat ședințele Consiliului Eparhial și ale Adunării Eparhiale din Episcopia Sălajului.

Premergător acestui moment, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Ioan Ghiurco, parohul Catedralei. De asemenea, înainte de începerea lucrărilor celor două foruri bisericești a fost săvârșită o slujbă de Te-Deum.

Pentru început, a avut loc ședința Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului, în cadrul căreia au fost discutate probleme care, potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, ţin de competenţa Consiliului Eparhial. Acesta este organismul executiv al Adunării Eparhiale, compus din nouă membri, dintre care trei clerici şi șase mireni, aleşi pe termen de patru ani de Adunarea Eparhială, dintre membrii ei şi care are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga Eparhie.

În continuare, s-au desfășurat lucrările Adunării Eparhiale a Episcopiei Sălajului. În cadrul ședinței a fost prezentată activitatea Eparhiei pe anul 2016, pe baza rapoartelor principalelor sectoare de activitate: administrativ-bisericesc, cultural, economic și social-filantropic.

Potrivit Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială este organismul deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale Eparhiei, fiind formată dintr-un număr de 30 de membri, dintre care 20 sunt mireni, iar 10 sunt clerici, aleși pentru un mandat de patru ani.

După citirea rapoartelor, au urmat luările de cuvânt ale membrilor Adunării Eparhiale, care au apreciat laudativ activitatea desfășurată prin sectoarele de resort din cadrul Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului.






Rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca la Zalău

În seara zilei de joi, 26 ianuarie 2017, în sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău a avut loc o nouă întâlnire, în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”, organizate de Episcopia Sălajului. Auditoriul a avut privilegiul de a-l avea ca invitat pe Domnul Academician Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Domnia sa a susținut conferința cu tema „Identitatea și unitatea românilor - conținut, vechime, forme de manifestare”.

În introducere, domnul rector a vorbit despre faptul că omul fiind o ființă socială trăiește în grup, iar unul din aceste grupuri este națiunea, care, în cazul nostru, al românilor, s-a constituit din timpuri foarte vechi, afirmație pe care a demonstrat-o pe baza unor texte istorice, dintre care cele mai multe erau de origine străină. Domnia sa a arătat că identitatea noastră românească se manifestă prin limbă, pe care a caracterizat-o ca fiind cea mai frumoasă creație spirituală a poporului român, atestată odată cu limba franceză, italiană și portugheză, prin origine, credință, tradiții, obiceiuri și alte forme și formule de viață specifice. Identitatea românească sau felul de fi român a rămas timp îndelungat în forme pasive și latente, însă cu toate acestea, poporul român este cel mai numeros din Sud-Estul Europei, accentuând faptul că dacă acest lucru este cât se poate de real, avem datoria de a ne întreba ce este acest popor, de unde vine și unde se îndreaptă.

Făcând o prezentare structurală a caracteristicilor identității românești, domnul academician a punctat faptul că un rol important în istoria noastră românească l-a avut credința, poporul român fiind singurul popor care nu are o dată precisă a creștinării lui. Noi nu am avut în fruntea noastră un conducător, care să ne fi atras la creștinism, fiindcă nu am avut nevoie. Ne-am creștinat treptat, pe parcursul mai multor secole, prin propria convingere, din om în om, prin munca misionarilor, prin gânduri și credință, motiv pentru care creștinismul nostru, în forma lui genuină, cuprinde toată latinitatea. În acest sens, creștinarea noastră fiind făcută în limba latină, iar organizarea Bisericii în formă slavă, suntem o sinteză a creștinismului european.

În continuare, domnul rector Ioan-Aurel Pop a vorbit despre vechimea identității poporului român, arătând faptul că acesta s-a format odată cu celelalte popoare, dar a rămas singurul popor izolat de restul latinității, acesta fiind și secretul care ne-a făcut să conservăm numele de romani, deoarece nimeni nu mai era roman în jurul nostru, în contextul în care francezii, italienii, spaniolii, portughezii și catalanii, vorbind toți aceeași limbă romanică, trebuiau să se deosebească unii de ceilalți.

În cea de-a doua parte a conferinței, domnul academician a vorbit despre prima acțiune de unitate panromânească, care s-a petrecut sub Mihai Viteazul (1593-1601), arătând că principele român nu a unit cele trei țări ca să creeze România, ci ca să dispună de un puternic front centralizat antiotoman, fapt pe care l-a realizat cu românii și nu cu polonezii ori cu balcanicii, generând astfel în epocă interpretări și atitudini etnice.

Domnia sa a accentuat faptul că românii s-au ridicat la luptă animați de nădejdea că aveau în frunte un domn din națiunea lor. De asemenea, domnul profesor a prezentat succint componentele identității românești folosite drept argumente politice în timpul lui Mihai Viteazul, între care a amintit faptul că acesta a obligat dieta Transilvaniei să accepte limba română ca limbă oficială a Transilvaniei, alături de latină, de maghiară și de germană. Tot aici, a arătat că Mihai Viteazul își îndemna oștenii să se poarte vitejește, atât pentru cinstea lui Hristos, pentru care se luptau, cât și pentru mărirea națiunii lor și a celei a romanilor, din care făceau mărturisire că descind.

În continuare, domnul rector a prezentat faptul că marele domnitor a spijinit Biserica, aducând episcopi și preoți ortodocși din Țara Românească în Transilvania, ctitorind biserici ortodoxe pentru românii din această zonă și obligând dieta să-i scutească pe preoții români de obligațiile iobăgești. Pentru români, fapta lui Mihai a rămas ca o binecuvântare, actul de la 1599-1601 transformându-se într-un simbol al unității naționale românești.

La finalul conferinței, domnul academician Ioan-Aurel Pop a răspuns cu obiectivitate întrebărilor venite din sală, captivând auditoriul și a oferit autografe celor prezenți.

Domnul rector Ioan-Aurel Pop este doctor în istorie din anul 1989, având ca temă de cercetare teza intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI”. Din 1993 deține funcția de director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, iar între anii 1994-1995 este director al Centrului Cultural Român din New York. În anul 2010 este ales membru titular al Academiei Române, iar din anul 2012 este rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro