www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Pastorala la Învierea Domnului

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI
Zalău, 2013

† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi fii duhovniceşti,
Hristos a înviat!
După ce Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a aşezat în grădina cea din Eden, acesta a nesocotit porunca dumnezeiască de a nu mânca din rodul pomului oprit şi a fost alungat din rai. Întrucât omul nu era în stare să se elibereze singur din robia păcatului şi a morţii, Dumnezeu a hotărât să-l mântuiască, pentru că „cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18,27).
În planul Său de mântuire a omului, Dumnezeu şi-a ales un popor, cu scopul ca din sânul acestuia să se nască Mântuitorul lumii. Din vreme în vreme Dumnezeu trimitea între evrei prooroci, pentru a le face cunoscut planul Său cu ei şi pentru a-i întoarce din căile rătăcite pe care o apucau. Uneori însă profeţii anunţau şi diferite evenimente viitoare din viaţa poporului ales, pentru a-i întări pe evrei în credinţă şi pentru a-i pregăti de primirea lui Mesia, motiv pentru care foarte multe dintre proorociile Vechiului Testament se referă la Mântuitorul lumii.
Prima profeţie consemnată în paginile Sfintei Scripturi a fost făcută de Dumnezeu Însuşi, la izgonirea protopărinţilor Adam şi Eva din rai, atunci când l-a blestemat pe şarpe, pentru că o ispitise pe Eva: „Blestemat să fii între toate dobitoacele şi între toate fiarele pământului; pe pântecele tău să te târăşti şi pământ să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta (adică sămânţa, cineva născut din femeie) îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul (îl vei face să sufere)” (Facere 3,14-15). Prin cuvintele Sale, Dumnezeu anunţă deja venirea în lume a Mântuitorului, patimile Acestuia, precum şi surparea stăpânirii diavolului asupra oamenilor.
Întrucât profeţiile mesianice din Vechiul Testament sunt numeroase, în cuvântul nostru de astăzi le vom prezenta doar pe cele legate de patimile şi învierea Domnului Hristos din morţi, precum şi realizarea lor.
Când vorbim despre proorociile Vechiului Testament împlinite în persoana şi activitatea Domnului Hristos noi nu trebuie să înţelegem că Mântuitorul s-a supus acestora, ori că a căutat să le realizeze în sensul că ar fi fost predestinat, ci suntem conştienţi de faptul că profeţii au vestit prin descoperire de sus ceea ce avea să se întâmple cu El, pentru că aşa cum mărturiseşte Sfântul Apostol Petru, „niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru 1,21).
A doua zi după ce l-a înviat pe prietenul Său Lazăr din morţi, Domnul Hristos şi Sfinţii Apostoli „s-au apropiat de Ierusalim. Iar la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Domnul a trimis pe doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: «Mergeţi în satul care este în faţa voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care nici un om n-a şezut până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta, spuneţi-i: Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite aici». Deci s-au dus şi au găsit mânzul legat la drum în faţa unei porţi şi l-au dezlegat. Şi unii din cei ce şedeau acolo le-au zis: «Ce faceţi? De ce dezlegaţi mânzul?». Iar ei le-au răspuns aşa cum le spusese Iisus; şi aceia i-au lăsat. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe mânz şi Iisus a şezut deasupra” (Marcu 11,1-7). Prin acest episod din viaţa Mântuitorului s-a împlinit proorocia făcută de Zaharia: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9,9).
La intrarea Domnului Hristos în Ierusalim, din ziua respectivă, „mulţi îşi aşterneau hainele-n cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau în urmă strigau: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!»” (Marcu 11,8-9), reproducând întocmai cuvintele regelui David din psalmi, care preziceau acest eveniment (Psalmul 117,26).
După câteva zile „Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: «Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?». Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă. Atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi el s-a dus şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei şi le-a zis: «Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-L voi da în mână?». Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Iar el a primit şi căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulţime” (Ioan 11,55-57, Matei 26,15 şi Luca 22,2-6). Vinderea Domnului Hristos de către Iuda pentru suma de treizeci de arginţi a fost profeţită de proorocul Zaharia: „Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi plata, dacă nu, să nu Mi-o daţi! Iar ei Mi-au cântărit plata: treizeci de arginţi” (Zaharia 11,12).
La cina cea de taină Domnul Hristos le-a spus Sfinţilor Apostoli că unul dintre ei Îl va vinde. „Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: «Doamne, nu cumva sunt eu?». Iar El, răspunzând, a zis: «Nu despre voi toţi grăiesc; Eu îi ştiu pe cei pe care i-am ales; ci ca să se plinească Scriptura: Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul asupră-Mi»” (Matei 26,22-23 şi Ioan 13,18), citând din cartea psalmilor (Psalmul 40,9). „Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, I-a zis: «Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?». Răspunsu-i-a Iisus: «Tu ai zis»” (Matei 26,25).
După încheierea cinei celei de taină, Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli „au cântat imnuri şi au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis: «În această noapte, voi toţi vă veţi poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei»” (Matei 26,31), citând din proorocul Zaharia (13,7). Aceste cuvinte s-au împlinit foarte curând, pentru că imediat după arestarea Sa „toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit” (Matei 26,56).
Când Iuda a venit cu o trupă de ostaşi şi cu slujitori de la arhierei şi de la farisei pentru a-L aresta pe Domnul Hristos în grădina Ghetsimani, „Iisus le-a zis: «Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se plinească Scripturile»” (Marcu 14,48-49). Mântuitorul se referă aici la textul din psalmi: „Predat am fost şi n-am putut să scap” (Psalmul 87,9).
După arestare, Domnul Hristos a fost dus la arhiereul Caiafa, unde „unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: «Profeţeşte!». Şi slugile Îl băteau cu palmele peste obraz” (Marcu 14,65). A doua zi dimineaţa, după ce Mântuitorul a fost predat guvernatorului Ponţiu Pilat, „ostaşii L-au dus înlăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta şi L-au îmbrăcat în purpură; şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap. Şi au început să I se închine, zicând: «Bucură-te, împăratul Iudeilor!». Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, punându-I-se în genunchi, I se închinau” (Marcu 15,16-19). Prin faptele lor, atât slujitorii evrei, cât şi soldaţii romani, au împlinit proorocia din Isaia: „Spatele Mi l-am dat spre bătăi şi obrajii Mei spre pălmuiri şi faţa nu Mi-am întors-o dinspre ruşinea scuipărilor” (Isaia 50,6).
După ce Domnul Hristos a fost condamnat la moarte de către Ponţiu Pilat, „venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi gustând, n-a voit să bea” (Matei 27,33-34). Mai târziu, pe când era răstignit pe cruce, „ştiind Iisus că de-acum toate s-au săvârşit, ca să se plinească Scriptura, a zis: «Mi-e sete». Şi era acolo un vas plin cu oţet; atunci ei, punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oţet, I l-au dus la gură” (Ioan 19,28-29). Încercarea soldaţilor romani de a-i da Mântuitorului să bea vin cu fiere şi profeţia de care vorbeşte Sfântul evanghelist Ioan se regăsesc în psalmi: „Ca hrană Mi-au dat fiere şi întru setea Mea Mi-au dat să beau oţet” (Psalmul 63,21).
Domnul Hristos a fost răstignit în mod umilitor între doi tâlhari, ca şi cum ar fi fost asemenea lor. Prin aceasta s-a împlinit proorocia lui Isaia: „Cu cei făcători de rele a fost socotit” (Isaia 53,12).
„Iar după ce L-au răstignit pe Iisus, ostaşii I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis între ei: «Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie»; ca să se plinească Scriptura care zice: Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi” (Ioan 19,23-24). După cum relatează Sfântul Evanghelist Ioan, prin acţiunea lor soldaţii romani au împlinit, fără să ştie, proorocia regelui David din psalmi (Psalmul 21,18).
„Iar cei care treceau pe-acolo Îl defăimau pe Hristos, clătinându-şi capetele şi zicând: «Huo! Tu, cel ce dărâmi templul şi-n trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi coborându-Te de pe cruce!». Tot aşa şi arhiereii, batjocorindu-L între ei împreună cu cărturarii, ziceau: «Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască; Hristos, regele lui Israel, coboară-Se acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem. S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu»” (Marcu 15,29-32 şi Matei 27,43). Prin atitudinea lor, evreii au împlinit profeţia mesianică din psalmi: „Toţi cei ce M-au văzut, M-au batjocorit, grăind cu buzele, clătinându-şi capul: «Nădăjduit-a în Domnul; acum să-L izbăvească; să-L mântuiască pentru că Îl vrea»” (Psalmul 21,7-8).
Când şi-a dat duhul pe cruce, Mântuitorul a strigat cu glas mare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27,46), cuvinte pe care regele David le prezisese întocmai într-unul din psalmi (Psalmul 21,1).
„Iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, că era mare ziua acelei sâmbete, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi pe ale celuilalt, care erau răstigniţi împreună cu El. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă. Căci s-au făcut acestea ca să se plinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. Şi iarăşi altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns” (Ioan 19,31-34 şi 36-37). Ambele profeţii amintite de Sfântul Ioan evanghelistul sunt preluate din psalmii lui David (Psalmul 33,20 şi Psalmul 21,16-17).
Proorocul Isaia a descris cu lux de amănunte patimile Domnului Hristos în capitolul 53 al cărţii sale, motiv pentru care a fost supranumit „evanghelistul Vechiului Testament”. Întrucât timpul nu ne permite să prezentăm întregul capitol din cartea profetului amintit, le recomandăm celor interesaţi să îl citească în particular, pentru a se edifica.
Domnul Hristos s-a născut fără păcat strămoşesc din pântecele preacurat al Sfintei Fecioare Maria şi nu a săvârşit păcate personale, motiv pentru care i-a putut întreba pe evrei: „Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat?” (Ioan 8,46). Sfântul Apostol Petru a confirmat şi el că Domnul Hristos „nu a săvârşit nici un păcat” (I Petru 2,22). Întrucât „păcatul, odată săvârşit, aduce moarte” (Iacob 1,15), iar Mântuitorul era lipsit cu desăvârşire de păcat, le-a spus Sfinţilor Apostoli în cuvântrea de despărţire: „Vine diavolul, stăpânitorul acestei lumi; şi el întru Mine nu are nimic” (Ioan 14,30). Domnul Hristos ştia prea bine că după moartea trupului Său pe cruce sufletul Îi va coborî la iad, pentru a elibera sufletele drepţilor Vechiului Testament ţinute acolo în robie, şi numai pentru că era fără de păcat va fi lăsat singur „între cei morţi slobod” (Psalmul 87,4), după cum a profeţit psalmistul David.
Biruirea puterii iadului de către Mântuitorul, precum şi învierea Sa cu trupul din morţi, sunt şi ele prezentate în psalmi de regele David, care în numele Domnului Hristos I se adresează lui Dumnezeu Tatăl: „Nu-Mi vei lăsa sufletul în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea” (Psalmul 15,10).
Proorocul Osea a vorbit şi el, tot în numele Mântuitorului, despre sufletele drepţilor Vechiului Testament pe care Acesta le va elibera din robia iadului, precum şi despre biruirea morţii, atunci când a scris: „Din mâna iadului îi voi scoate, din moarte îi voi mântui. Moarte, unde-ţi este biruinţa? Iadule, unde-ţi este boldul?” (Osea 13,14).
Iubiţi fii sufleteşti
Din toate exemplele prezentate în cuvântul nostru de astăzi nu am făcut decât să constatăm câtă dreptate a avut Domnul Hristos atunci când le-a spus evreilor: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5,17).
Prin trimiterea Fiului lui Dumnezeu în lume s-a văzut iubirea lui Dumnezeu Tatăl faţă de aceasta, pentru „că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Prin asumarea misiunii de Mântuitor al lumii, dusă până la jertfa supremă, prin moartea pe cruce, Dumnezeu Fiul şi-a dovedit cu prisosinţă iubirea Sa faţă de aceasta, după cum singur a afirmat: „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, decât să-şi pună viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15,13). Cunoscând marea iubire a lui Dumnezeu faţă de oameni, datori suntem şi noi să Îi răspundem cu acelaşi sentiment. Sfântul Ioan Evanghelistul însă ne-a atras luarea aminte: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său” (I Ioan 4,20-21). De vreme ce iubirea noastră faţă de Dumnezeu este condiţionată de iubirea semenilor noştri, ori mai degrabă probată prin aceasta, să ne sporim acest nobil sentiment faţă de toată lumea, adăugându-i cât mai multe fapte bune, pentru că numai aşa vom putea ajunge în rai, unde „cele ce ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2,9).
Al vostru de tot binele doritor
şi către Domnul pururea rugător

†Petroniu
Episcopul Sălajului


Descarcare document
pastorala 2013_Pasti.pdf

Denia Prohodului Domnului

În Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, Preasfinţitul Părinte Petroniu a oficiat Denia Prohodului Domnului în biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Zalău.

Alături de Preasfinţia sa au mai slujit Preacucernicul Părinte Vasile Rus, parohul bisericii şi vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacuviosul Părinte Antonie Pinţa, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, Preacucernicul Părinte Iosif Lucaci şi părintele diacon Rareş Tăriniceru.


PS Petroniu - Predica la Prohodul Domnului, Zalau, 2013



Concursul național „Bucuria de a fi creștin” la Protopopiatul Jibou

Joi 24 aprilie 2013, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu, sub coordonarea Preacucernicului Părinte Silviu Boha, Inspector pentru catehizare parohială, s-a finalizat etapa pe Protopopiatul Jibou a Concursului naţional „Bucuria de a fi creștin”.
Comisia de jurizare a fost formată din: Preacucernicul Părinte Protopop al Jiboului Dan Dregan, Preacucernicul Părinte Radu Barbor, coordonator al Circumscripţiei catehetice Cehu Silvaniei, Preacucernicul Părinte Augustin Câmpean, coordonator al Circumscripţiei catehetice Crasna, doamna profesoară Elena Fati și doamna profesoară Cristina Mureșan.
S-au acordat următoarele premii:
A) Interpretarea unui cântec religios sau a unui cântec popular
Locul I: Gurzou Andreea din Parohia Biușa;
Locul II: Grupul vocal al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Jibou;
Locul III: Mateuț Denisa și Matei Ciprian din Parohia Fodora.
B) Recitarea unei poezii religioase sau populare cu caracter patriotic/religios
Locul I: Grupul de copii din Parohia Rus;
Locul II: Balint Darius de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Jibou;
Locul III: Szocs Alexandru de la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Jibou.
C) Interpretarea unui text literar în proză
Locul I: Șigovan Larisa de la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Jibou;
Locul II: Ciocmărean Oana de la Parohia “Adormirea Maicii Domnului” din Jibou.



Concursul național „Bucuria de a fi creștin” la Protopopiatul Șimleu Silvaniei

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu, sub coordonarea Preacucernicului Părinte Silviu Boha, Inspector pentru catehizare parohială, Joi 24 aprilie 2013, s-a finalizat etapa pe Protopopiatul Șimleu Silvaniei a concursului naţional „Bucuria de a fi creștin”.
Comisia de jurizare a fost formată din: Preacucernicul Părinte Protopop al Șimleului Haiduc Dan, Preacucernicul Părinte Longodor Gheorghe - coordonator al Circumscripţiei catehetice Jibou, Preacucernicul Părinte Blaj Daniel- coordonator al Circumscripţiei catehetice Zalău, Preacucernicul Părinte Bande Alexandru - coordonator al Circumscripţiei catehetice Ileanda și doamna profesoară Mihaela Haiduc.
S-au acordat următoarele premii:
A) Interpretarea unui cântec religios sau a unui cântec popular
Locul I: David Sorana, Parohia Bănișor
Locul II: Grup fete, ParohiaTusa
Locul III:Pop Crina, Parohia Cosniciu de Sus și Cobzaș Maria, Parohia Huseni
B) Recitarea unei poezii religioase sau populare cu caracter patriotic/religios
Locul I: Vereș-Pop Diana, Parohia Tusa
Locul II:Nicorici Alexandra, Parohia Plopiș
Locul III: Cadar Alexandru, Parohia Bănișor și Gal Nicolae, Parohia Iaz
C) Interpretarea unui text literar în proză
Locul I: Judecata lui Solomon, Parohia Bănișor
Locul II: Intoarcerea fiului risipitor, Parohia Preoteasa
Locul III:Husău Larisa, Parohia Horoatu Crasnei și Sabău Lavinia, Parohia Horoatu Crasnei
Câştigătorii premiilor I, II și III la cele trei secţiuni s-au calificat la faza pe episcopie.



Concursul naţional „Bucuria de a fi creștin” în Protopopiatul Zalău

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu, sub coordonarea Preacucernicului Părinte Silviu Boha, Inspector pentru catehizare parohială, miercuri 24 aprilie 2013, s-a finalizat etapa pe protopopiatul Zalău a concursului naţional „Bucuria de a fi creștin”.
Scopul concursului este de a cultiva dragostea față de ţară şi de Biserica Ortodoxă Română și de a-i educa pe copii în sensul respectării valorilor tradiţionale şi a afirmării propriei identităţi religioase, culturale şi naţionale, în contextul unei lumi seculare şi secularizante şi a diluării semnificative a identităţilor de orice fel într-un proces de globalizare alert şi derutant. Spectacolul-concurs a constat într-un program ce a cuprins cele trei secţiuni: interpretarea unui cântec popular sau religios din perioada pascală, recitarea unor poezii religioase şi interpretarea unui text/unei scene populare sau cu caracter religios. Au participat copii din protopopiatul Zalău cu vârsta cuprinsă între 9 şi 15 ani.
Comisia de jurizare a fost format din: Preacucernicul Părinte Protopop al Zalăului Lucaciu Ştefan, Preacucernicul Părinte Porcar Cosmin - coordonator al Circumscripţiei catehetice Șimleu Silvaniei, Preacucernicul Părinte Popiț Claudiu- coordonator al circumscripţiei catehetice Nușfalău și Doamna profesoară Lucaciu Ozana.
S-au acordat următoarele premii:
A) Interpretarea unui cântec religios sau a unui cântec popular
Locul I: Bălănean Alexandra și Chiș Ionuț Parohia „Sfânta Vinere Zalău”și Iacob Alexandra Parohia Hereclean
Locul II: Grupul vocal compus din: Raluca Antal, Raluca Goron și Nicorici Iulia Parohia „Sfânta Vinere” Zalău și Diana Știrb Parohia „Sfânta Vinere” Zalău
Locul III: Grupul Vocal format din: Margin Suana, Pojar Iulia și Cighi Andreea din Parohia Bocșa; Forna Răzvan Parohia Hida și Onați Andreea Parohia Chichișa
B) Recitarea unei poezii religioase sau populare cu caracter patriotic/religios
Locul I: Tarba Iulia, Parohia „Sfânta Vinere” Zalău
Locul II: Almaș Florin, Parohia Chichișa
Locul III: Prodan Amalia, Parohia „Sfânta Vinere” Zalău și Racolța Daria Parohia Sălăjeni
C) Interpretarea unui text literar în proză
Locul I: Piesa de teatru „Hristos a înviat” de la Parohia „Sfânta Vinere” Zalău
Locul II: Ardelean Amalia Parohia „Sfântul Ștefan” Zalău
Locul III: Bocuț Mihaela Parohia Cehu Silvaniei
Câştigătorii premiilor I, II și III la cele trei secţiuni s-au calificat la faza pe episcopie.

Pr. Silviu Boha,
Inspector pentru catehizare parohială



Duminica a V-a din Postul Mare

În Duminica a V-a din Postul Mare, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica de lemn din cadrul Unităţii Militare 01468 din Şimleu Silvaniei. Alături de Preasfinţia sa au mai făcut parte din sobor Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Şimleului Silvaniei, Preacucernicul Părinte Ioan-Adrian Crâşmaru, slujitor la biserica militară şi Preacucernicul Părinte Cristian Toma de la parohia Câmpia.

Unitatea Militară 01468 din Şimleu Silvaniei beneficiază de asistenţă religioasă din anul 2004, an în care a fost numit aici ca preot slujitor părintele Ioan-Adrian Crâşmaru. Prin purtarea sa de grijă a fost amenajată, în primă fază, o capelă militară, iar între anii 2009-2011, cu sprijinul material al cadrelor militare a fost ridicată şi târnosită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu o frumoasă biserică de lemn.

Dintre cadrele militare ale acestei unităţi militare au fost trimise până acum în misiune în teatrele de luptă din Afganistan două grupe de voluntari, de fiecare dată Preasfinţitul Părinte Petroniu fiind alături de ei şi binecuvântându-i înainte de plecarea acestora în misiune.

PS Petroniu - Predica in Duminica a V a din Postul Mare, Simleu, 2013



Ședința administrativă lunară la Protopopiatul Șimleu Silvaniei

Luni, 15 aprilie 2013, la sediul Protopopiatului Şimleu Silvaniei s-a desfăşurat şedinţa administrativă lunară, prezidată de către Preacucernicul Părinte Protopop Dan Haiduc, la care au participat preoţii din cuprinsul Protopopiatului.

Având în vedere faptul că Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2013 Anul omagial al Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, tema conferinţei a fost „Edictul de la Milano (313) – toleranţă şi libertate pentru Biserica creştină" şi a fost susţinută de către Preacucernicul Părinte Adrian Medeşan, paroh la Parohia Ortodoxă Cosniciu de Jos, conferinţă în care au fost tratate aspecte privind înţelegerea de la Milano dintre Constantin şi Licinius - februarie 313, reînnoirea edictului în Nicomidia - iunie 313, dar şi perspective interconfesionale şi istoriografice actuale referitoare la Edictul de la Milano.


În cadrul şedinţei au fost transmise parohiilor atât Pastorala Preasfinţitului Părinte Petroniu la Duminica Învierii, cât şi hotărâri ale Sf. Sinod sau eparhiale, privind Sfintele Moaşte, oficierea Sf. Taine ale Cununiei şi Botezului, site-urile WEB ale parohiilor, regimul documentelor administrative, precum şi taxele pentru serviciile religioase.

De asemenea, pe lângă problemele de ordin administrativ care au fost puse în discuţie, în cadrul şedinţei au fost invitaţi reprezentanţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Sălaj, care au făcut o scurtă prezentare a documentelor legislative care fac referire la locaşurile de cult, dar şi o sumară instruire a personalului clerical cu privire la prevenirea şi stingerea incendiilor înainte de marea sărbătoare a Învierii Domnului.



Cinci ani de la întronizarea primului episcop al Sălajului

În Duminica a IV-a din Postul cel Mare, începând cu orele 10, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, a săvârşit Sfânta Liturghie în paraclisul cu hramul „Sfântul Evanghelist Luca” din cadrul Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului. Alături de Preasfinţia sa au mai făcut parte din sobor Preacucernicii Părinţi membrii ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului şi Preacucernicii Părinţi protopopi din Eparhie.
Săvârşirea Sfintei Liturghii în paraclisul Centrului Eparhial a fost prilejuită de împlinirea a cinci ani de la întronizarea Preasfinţitului Părinte Petroniu ca primul episcop al Sălajului, ceremonie oficiată în ziua de 13 aprilie 2008, în catedrala din Zalău, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, într-un sobor de 17 ierarhi, în prezenţa unui mare număr de preoţi, a autorităţilor centrale, judeţene şi locale, de faţă fiind numeroşi credincioşi.
După săvârşirea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Petroniu, înconjurat de părinţii slujitori au săvârşit şi slujba de Te Deum.

Cuvântul rostit de către Preasfinţitul Părinte Petroniu cu prilejul împlinirii a cinci ani de la întronizarea ca primul Episcop al Sălajului

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi membrii ai Permanenţei Consiliului Eparhial, Preacucernici Părinţi Protopopi, Preacucernici Părinţi, Preacuvioase Maici şi iubiţi credincioşi,
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu sărbătorim astăzi cinci ani de la întronizarea primului episcop al Sălajului, ceremonie oficiată în ziua de 13 aprilie 2008, în catedrala din Zalău, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, într-un sobor de 17 ierarhi, în prezenţa unui mare număr de preoţi, a autorităţilor centrale, judeţene şi locale, de faţă fiind numeroşi credincioşi.
Pentru a se ajunge la acest important moment din viaţa Bisericii de pe aceste meleaguri însă, au fost străbătuţi numeroşi paşi.
Dorinţa clerului şi credincioşilor din judeţul Sălaj de a se constitui într-o Eparhie de sine stătătoare a devenit evidentă începând cu anul 2004, când a fost redactată şi înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prima solicitare scrisă în acest sens, urmată de altele, adresate fie anumitor instituţii ale Bisericii, fie ale Statului, abilitate în acest sens.
Aspiraţia sălăjenilor a fost îndeplinită în ziua de 18 octombrie 2007, când Adunarea Eparhială a Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului, întrunită în şedinţă extraordinară în biserica „Înălţarea Domnului” din Zalău, actuala catedrală episcopală, a hotărât, în unanimitate, înfiinţarea Episcopiei Sălajului. Patru zile mai târziu, în 22 octombrie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a adoptat, tot în unanimitate, înfiinţarea acestei Episcopii.
În perioada care a urmat s-a început organizarea noii Eparhii, prin desemnarea celor zece circumscripţii ale Episcopiei, din care au fost aleşi cei 30 de membrii clerici şi mireni care formează Adunarea Eparhială, „organismul deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale Eparhiei”. A fost constituit, de asemenea, Consiliul Eparhial, „organismul executiv al Adunării Eparhiale, care are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga Eparhie”.
Următoarea etapă a constat în consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului cu membrii Adunării Eparhiale a Episcopiei Sălajului, în vederea propunerii de candidaţi pentru alegerea în scaunul vacant de Episcop al Sălajului, din care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales cel dintâi Episcop al acestei Eparhii, care a fost întronizat în 13 aprilie 2008.
Din 18 octombrie 2007, până în 13 aprilie 2008, locotenenţa Episcopiei Sălajului a fost asigurată de către Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei.
Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române precizează faptul că „Episcopul îşi exercită dreptul de a conduce Eparhia din momentul întronizării şi al primirii gramatei din partea Mitropolitului său canonic”. În această situaţie, cu toate că Episcopia Sălajului fusese înfiinţată pe plan local în 18 octombrie 2007, şi la nivel sinodal în 22 octombrie 2007, şi-a început activitatea propriu-zisă abia din 13 aprilie anul următor.
Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii noastre aprobase în şedinţa de lucru din 28 noiembrie 2007 noul Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care a intrat în vigoare după recunoaşterea sa de către Guvernul României din 16 ianuarie 2008, în Episcopia Sălajului au fost puse în aplicare prevederile acestuia de la bun început.
Ca o consecinţă firească a întronizării chiriarhului, în 15 aprilie 2008 au fost numiţi în funcţie membrii Permanenţei Consiliului Eparhial, precum şi Părinţii Protopopi, iar în perioada următoare a fost constituită administraţia eparhială, cu toate sectoarele şi compartimentele ei, şi s-a început organizarea vieţii bisericeşti a Episcopiei Sălajului ca Eparhie de sine stătătoare.
Printre acţiunile întreprinse s-au numărat: amenajarea sediului provizoriu al Centrului Eparhial, sfinţirea şi distribuirea antimiselor către toate parohiile şi mănăstirile din Eparhie, propunerea către Sfântul Sinod de aprobare a stemei Episcopiei, efectuarea de vizite canonice ale chiriarhului în Eparhie, identificarea şi dobândirea unui teren în vederea ridicării propriului sediu eparhial, urmate de construirea acestuia, crearea unei edituri a Episcopiei şi a unui site, înfiinţarea unei asociaţii filantropice, precum şi a unei biblioteci, iar exemplele ar putea continua.
Cu prilejul împlinirii a cinci ani de la întronizarea primului Episcop al Sălajului am săvârşit Sfânta Liturghie, cea mai importantă slujbă de mulţumire a creştinilor, care tocmai din acest motiv mai este numită şi „Euharistie”, termen care în limba greacă înseamnă „mulţumire”.
Am oficiat şi o slujbă de „Te Deum”, prin care i-am adus slavă sau laudă lui Dumnezeu, fiindu-I recunoscători pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat în aceşti cinci ani asupra episcopului, preoţilor, monahilor şi credincioşilor Eparhiei noastre.
Întrucât poporul nostru este latin prin fiinţă şi cultură, el aparţine Apusului Europei, neexistând popoare latine în Estul continentului. Prin credinţa şi spiritualitatea lui ortodoxă însă, poporul român se identifică cu celelalte popoare din Răsărit, singurele dreptmăritoare de pe continent, românii fiind astfel o adevărată sinteză a Europei.
Denumirile celor două slujbe oficiate astăzi de noi, care sunt preluate din limbile greacă şi latină, nu fac decât se confirmă acest fapt. Termenul grecesc „Liturghie” se traduce în limba română prin „slujbă publică”, în sensul de „serviciu divin public”, iar „Te Deum laudamus” înseamnă în limba latină „pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”.
Dacă în 30 ianuarie anul acesta am inaugurat slujirea în paraclisul sediului eparhial din Zalău, astăzi a fost oficiată aici prima slujbă festivă, împreună cu membrii Permanenţei Consiliului Eparhial şi cu Părinţii Protopopi, anume pentru a scoate în evidenţă şi a beneficia de roadele ostenelilor noastre în tânăra Episcopie a Sălajului.
În această zi de sărbătoare noi ne bucurăm de realizările celor cinci ani de existenţă ai Episcopiei noastre, pe care nu o comparăm cu alte Eparhii din ţară, de vreme ce unele au o istorie neîntreruptă de peste şase sute de ani, un teritoriu al misiunii mult mai întins, precum şi un număr mult mai mare de credincioşi, preoţi şi monahi decât noi.
Cu toate acestea, oricât de puţin ar însemna cinci ani în viaţa unei instituţii bisericeşti, aceştia sunt primii, unici şi irepetabili, iar toţi cei care am slujit astăzi în paraclisul Centrului Eparhial avem privilegiul, dar şi responsabilitatea de a ocupa funcţii importante în conducerea Eparhiei, prin care ne-am pus amprenta asupra vieţii bisericeşti din judeţul Sălaj, iar unele realizări ale noastre pot dăinui cât Episcopia Sălajului.
Când vorbim despre ani, fie ei mulţi sau puţini, nu facem decât să conştientizăm că timpul se scurge mereu, pentru că aşa cum a afirmat Sfântul Apostol Pavel, „cele ce se văd sunt trecătoare” (II Corinteni 4,18).
Cu toţii ştim prea bine că numai Dumnezeu este veşnic, atemporal sau mai presus de timp, El fiind creatorul lumii şi al timpului. Ce înseamnă însă veşnicia, este greu, dacă nu chiar imposibil să ne imaginăm. Întrebat fiind cât durează eternitatea, un înţelept a spus că pe vârful unui munte înalt vine o pasăre o dată la o sută de ani, pentru a-şi ascuţi ciocul. Când întregul munte va fi tocit de ciocul păsării, atunci va trece o clipă din eternitate.
Este evident că în raport cu veşnicia, orice perioadă de timp, oricât de lungă ar fi ea, este doar o picătură într-un ocean sau o stea de pe bolta cerească, de aceea psalmistul a afirmat: „o mie de ani în ochii Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut şi cât o strajă în noapte” (Psalmul 89,4).
Vorbind despre viaţa omului, psalmistul a afirmat: „Omul: ca iarba sunt zilele lui; ca floarea câmpului, aşa va înflori; că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi, şi nici locul nu i se va mai cunoaşte” (Psalmul 102,15-16). Pornind de la aceste cuvinte, constatăm că mulţi dintre noi nu cunoaştem nici măcar numele şi prenumele străbunicilor noştri, cu atât mai puţin al înaintaşilor acestora, sau al celor care au slujit înaintea noastră la sfântul altar din biserica în care Dumnezeu ne-a rânduit să fim iconomi ai sfintelor Lui taine. Să fim convinşi că la fel se va întâmpla şi cu generaţiile viitoare. Cu toate acestea, şi în pofida tuturor ispitelor, dificultăţilor şi împotrivirilor, să ne străduim să ctitorim şi să lăsăm ceva în urma noastră, de care să se bucure cei de după noi, aşa cum noi am beneficiat de tot ceea ce am primit bun de la înaintaşii noştri.
În această privinţă este deosebit de elocvent îndemnul unei femei simbol, care şi-a închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi unora dintre cei mai năpăstuiţi oameni ai planetei. Maica Tereza de Calcutta, căci despre ea este vorba, a scris în acest sens: „Omul este iraţional şi egoist. Nu are importanţă, iubeşte-l! Dacă faci bine, oamenii vor spune că ai interese ascunse. Nu-i asculta! Du binele la bun sfârşit! Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine. Nu are importanţă, împlineşte-l! Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Tu continuă să fii deschis si cinstit! Ceea ce ai construit ani la rând poate fi distrus într-o clipă. Nu te opri. Zideşte mai departe! Dacă-i ajuţi pe oameni, se vor ridica împotriva ta. Nu lua în seamă, ajută-i în continuare!”.
Nu vreau să-mi lungesc prea mult cuvântul, de aceea nu voi enumera activităţile şi realizările Episcopiei noastre, ci cu ocazia sărbătorii de astăzi am găsit momentul potrivit pentru a-mi exprima mulţumirile faţă de cei prezenţi, dar şi faţă de toţi cei care au contribuit, sub o formă sau alta, la bunul mers al vieţii bisericeşti din Sălaj. Alese mulţumiri adresez celor care au sprijinit din punct de vedere financiar proiectele Episcopiei, bine ştiind că „mila este biruitoare asupra judecăţii, iar Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu voie bună” (Iacov 2,13 şi II Corinteni 9,7).
Îmbărbătaţi de cuvintele Sfintei Scripturi să avem convingerea fermă că eforturile noastre în slujba Bisericii nu vor fi trecute cu vederea, ci vor fi răsplătite pe măsură, de vreme ce Domnul Hristos a spus: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi!” (Matei 11,28).
AMIN

PS Petroniu - Cuvant rostit la implinirea a 5 ani de la intronizarea ca primul episcop al Salajului, Zalau, 2013




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro