www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Duminica a II-a după Paști la biserica Sfântul Nicolae din Zalău

Duminică, 27 aprilie 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei „Sfântul Nicolae” din Zalău, parohie păstorită de către Preacucernicul Părinte Consilier Ionuț Pop. Cu acest prilej Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohiei înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi. De asemenea la slujbă au fost prezenți mulți credincioși atrași de bucuria de a fi alături de Ierarhul lor, dar și pentru a se închina la moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, odorul cel mai de preț al acestui sfânt locaș.

La finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat domnului Mircea Culda „Diploma de binefăcător”, pentru sprijinul acordat la ridicarea Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului, dar și a bisericii „Sfântul Nicolae”.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu a încreștinat pe cel mai nou membru al familiei părintelui paroh, săvârșind Taina Sfântului Botez pentru pruncul Bogdan-Nicolae Pop.

Parohia Sfântul Nicolae a fost înființată în anul 2009, fiind prima din cele două parohii care au fost create în întâmpinarea nevoilor spirituale ale locuitorilor Municipiului Zalău după întronizarea Preasfințitului Părinte Petroniu ca primul episcop al Sălajului.

Cuvântul de învățătură rostit de către Preasfințitul Părinte Petroniu în această duminică

Hristos a înviat!

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu ne-am întâlnit din nou la ceas de rugăciune în frumoasa biserică a parohiei dumneavoastră. Cu toate că ocrotitorul acesteia este Sfântul Ierarh Nicolae, piatra de temelie a sfântului lăcaș am sfințit-o în ziua de 26 aprilie 2009, în duminica Tomii, deci ieri s-au împlinit cinci ani de la acest important eveniment bisericesc pentru această zonă a orașului nostru.
Întrucât astăzi ne găsim în duminica Tomii, în cele ce urmează voi vorbi despre viața acestui Sfânt al Bisericii.
Sfântul Apostol Toma s-a născut în cetatea Paneada din Galileea și a fost unul din cei 12 Apostoli ai Domnului Hristos.
Întâmplarea care l-a făcut faimos pe acesta în toată lumea s-a petrecut după învierea Domnului Hristos din morți, Care le-a apărut Sfinților Apostoli. Când aceștia i-au spus lui Toma că L-au văzut pe Mântuitorul înviat, el a zis: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.
Cu toate că Toma este numit „necredinciosul”, nici unul dintre ceilalți Apostoli nu a crezut în învierea Domnului Hristos înainte de a-L vedea. Sfântul Evanghelist Marcu relatează în acest sens că „după ce a înviat Iisus, în ziua cea dintâi a săptămânii, El i S-a arătat întâi Mariei Magdalena. Mergând aceea, le-a dat de veste celor ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Dar ei, auzind că El este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut”. Sfântul Evanghelist Luca scrie și el că femeile mironosițe le-au vestit Sfinților Apostoli că Mântuitorul înviase din morți, „dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut”.
Ba mai mult, Sfinții Apostoli L-au văzut pe Domnul Hristos înviat din morți și nu le venea să creadă, pentru că tot Sfântul Luca consemnează că „El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!». Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd un duh. Şi El le-a zis: «De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am». Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: «Aveţi aici ceva de mâncare?». Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi, luând, a mâncat în faţa lor”.
Văzând teama Apostolilor, care izvora din necredință, Domnul Hristos i-a poftit să Îi atingă trupul, această invitație nefiind altceva decât răspunsul la solicitarea lui Toma, care însă ceruse acest lucru înainte de a-L vedea pe Mântuitorul înviat. În plus, pentru a-i încredința pe deplin pe Apostoli că înviase din morți, Domnul Hristos a mâncat în fața lor, ceea ce Toma nu ar fi îndrăznit să ceară niciodată.
Necredința sau îndoiala lui Toma arată slăbiciunea firii umane, iar faptul că Apostolul a dorit să atingă mâinile și coasta lui Hristos Cel înviat dovedește, sau mai degrabă confirmă, curiozitatea ființei omenești în legătură cu realitățile mai presus de fire.
Poetul Tudor Arghezi a descris foarte expresiv dorința omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin mijloace empirice, în poemul: „Psalm VI”, unde a scris: „Vreau să Te pipăi și să urlu: «Este!»”.
Toma a fost sincer și curajos, pentru că a afirmat ceea ce gândeau și alții, dar se temeau să destăinuie celor din jur.
La o săptămână după învierea Sa din morți, Domnul Hristos S-a arătat din nou Sfinților Apostoli, iar de această dată Toma era împreună cu ei, iar Mântuitorul l-a invitat să-I atingă mâinile și coasta, pentru a-l încredința pe deplin că înviase cu trupul din morți.
Sfânta Tradiție consemnează faptul că, la îndemnul Mântuitorului, Toma I-a atins mâinile și coasta, iar prin aceasta a încredințat o lume întreagă că Domnul Hristos a înviat cu același trup cu care a viețuit în lume, care deși era înduhovnicit, purta semnele cuielor și al suliței.
Domnul Hristos l-a mustrat pe Toma întrucât credința nu vine din vedere și pipăire, ci din interiorul omului, din inima lui. A crede nu se poate confunda cu a vedea. Aceeași greșeală au făcut-o și conducătorii poporului ales la răstignirea Domnului Hristos, când au afirmat despre Acesta: „Dacă este împăratul lui Israel, să se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem”. Dacă vezi, nu-ți mai rămâne decât să constați și să accepți. Conform definiției Sfântului Apostol Pavel, „credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea celor nevăzute”, pentru că ea este mai presus de ceea ce se vede, depășind limitele văzului, ale celorlalte simțuri umane, chiar și ale rațiunii, nu ca una ce este irațională, ci suprarațională. Astfel, credința ne duce dincolo de simțuri și întrece limitele minții omenești, implicând o încredere deplină a credinciosului în ceea ce crede.
Toma a fost mustrat de Domnul Hristos pentru necredința lui, dar în schimb a fost răsplătit pe deplin.
După ce L-a atins pe Mântuitorul, Apostolul Toma a fost copleșit de rușine pentru că nu crezuse în învierea Lui din morți, încât a îngăimat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
Din experiența lui Toma constatăm că firea omenească, pe care Fiul lui Dumnezeu și-a asumat-o la întrupare, nu a fost absorbită de cea dumnezeiască, pentru că natura umană nu este desființată prin înviere, ci ea a fost înduhovnicită și transfigurată. Așadar, arătarea către Toma a pus în lumină existența celor două firi în Hristos.
În urma mărturisirii Apostolului Toma, Mântuitorul i-a spus: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”, adăugând încă o fericire la cele nouă enunțate în predica Sa de pe munte.
După ce L-a atins pe Domnul Hristos, Apostolul Toma a dat cea mai credibilă mărturie despre învierea Lui din morți. În acest chip s-a propovăduit cu mai multă tărie faptul că Fiul lui Dumnezeu făcut om a înviat cu acelaşi trup cu care a viețuit și a pătimit pe cruce.
Dacă Apostolii, care timp de trei ani și jumătate au stat în permanență în preajma Mântuitorului lumii, s-au îndoit că a înviat din morți, cum ar fi putut crede acest lucru unii oamenii care s-au născut o sută sau o mie de ani după Domnul Hristos și care nu au avut ocazia să Îl întâlnească niciodată? De aici tragem concluzia că Biserica avea nevoie de Apostolul Toma și de experiența trăită de el.
Din această cauză Mântuitorul nu i s-a arătat doar lui Toma singur, ci când toți Apostolii erau împreună, încât să vadă și ei cum acesta Îi atinge mâinile și coasta, pentru a fi pe deplin încredințați că El înviase cu trupul din morți.
Din moment ce zece Apostoli ai Mântuitorului nu au fost în stare să îl convingă pe Toma, unul dintre ei, că Domnul Hristos înviase cu trupul din morți, cum ar fi reușit oricare dintre Apostoli să-i înduplece pe păgâni să creadă acest lucru? De aici înțelegem că Sfinții Apostoli aveau nevoie să fie întăriți de Dumnezeu în misiunea lor, ceea ce s-a întâmplat la pogorârea Sfântului Duh peste ei.
În momentul învierii Sale din morți Domnul Hristos S-ar fi putut înălța cu trupul la cer, însă cunoscând slăbiciunea firii omenești, a petrecut timp de patruzeci de zile pe pământ, arătându-Se femeilor mironosițe, Sfinților Săi Apostoli, precum și altor persoane, „după care S-a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi”, pentru a le dovedi că a înviat din morți.
În urma întâlnirii dintre Mântuitorul și Apostolul Toma înțelegem importanța arătărilor Acestuia după înviere.
După înălţarea Domnului Hristos cu trupul la cer şi pogorârea Sfântului Duh, Sfinţii Apostoli au aruncat sorţi, pentru a ști fiecare dintre ei unde îl trimite Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia împărăției cerurilor. Apostolului Toma i-a fost rânduit să răspândească învățătura cea mântuitoare la parţi, mezi, perşi, hircani și până în India, având de străbătut cel mai vast teritoriu dintre toți Apostolii.
Din rânduială dumnezeiască, regele indian Gondofornes, vrând să-şi construiască un palat frumos, cum nu mai era altul în regatul său, a trimis în Imperiul Roman un negustor, pe nume Avan, pentru a căuta un meşter iscusit, care să-i zidească acel palat.
Ajungând în Cezareea Palestinei, capitala Iudeei de atunci, și reședința procuratorilor romani ai provinciei, Avan s-a întâlnit cu Sfântul Apostol Toma, care i-a spus că este priceput în ridicarea de palate. Auzind aceasta Avan s-a bucurat, iar cei doi au plecat împreună în India. Aici s-au înfățișat înaintea regelui Gondofornes, căruia Toma i-a promis că îi va ridica un palat foarte frumos, cu rugămintea ca regele să nu vină să-l vadă până când acesta va fi gata.
Regele a poruncit să i se dea lui Toma aurul necesar pentru ridicarea palatului, iar Apostolul l-a împărțit săracilor, propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu printre locuitorii de acolo.
După un timp regele a aflat că Toma nici măcar nu a început să lucreze la ridicarea palatului, și tot aurul primit l-a împărţit nevoiașilor, de aceea l-a prins și l-a aruncat în temniță.
Aflând despre cele întâmplate, fratele regelui a murit de inimă rea, iar la porunca lui Dumnezeu un înger i-a luat sufletul și l-a dus în rai, unde i-a arătat multe palate frumoase, dintre care unul era mai măreț decât toate celelalte. Întrebându-l unde vrea să viețuiască, sufletul a spus că în palatul cel măreț, însă îngerul i-a zis că acest lucru este cu neputință, fiindcă acela este al fratelui său, pe care Toma i l-a făcut cu aurul împărțit săracilor. Auzind aceasta, sufletul celui răposat l-a rugat pe înger să îi dea voie să se întoarcă pe pământ, pentru a cumpăra acel frumos palat de la fratele său, după care va reveni în rai, iar îngerul i-a împlinit dorința.
Întorcându-se pe pământ, fratele regelui l-a rugat pe acesta să-i vândă lui palatul din rai făcut de Toma, însă acesta i-a spus că Apostolul le poate face la amândoi astfel de palate și l-a eliberat pe Sfântul Toma din temniță, cei doi frați au cerut să fie botezați, iar apoi, prin multe milostenii, și-au ridicat palate minunate în împărăția lui Dumnezeu.
Ar fi multe de spus despre Sfântul Toma, însă mă opresc aici.
Iubiți credincioși,
Am revenit cu drag în biserica dumneavoastră și mă bucur să văd că lucrările de pictură au avansat, că s-a amenajat parcarea laterală și că s-a reușit asfaltarea drumului din fața bisericii. În toate aceste frumoase realizări se vede râvna și hărnicia Părintelui Paroh Ionuț Pop și jertfelnicia dumneavoastră, a credincioșilor din această parohie, pentru care vă felicit din inimă. Fiți convinși că dacă oferiți pentru Biserica lui Dumnezeu, mai mult sau mai puțin, fiecare după posibilități, nu faceți altceva decât să vă gătiți un locaș în împărăția cerurilor, asemenea regelui Gondofornes, despre care v-am vorbit, cu deosebirea că dumneavoastră sunteți conștienți de importanța donațiilor pe care le faceți. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească jertfa însutit și înmiit, atât în această viață, cât și în veșnicie.
Întrucât familia Părintelui Paroh a sporit cu un membru, în continuare vom săvârși Taina Sfântului Botez pentru pruncul Bogdan Nicolae, al cărui cel de-al doilea prenume a fost preluat de la „Sfântul Nicolae”, ocrotitorul bisericii și al parohiei dumneavoastră.
În limba slavonă „Bogdan” înseamnă „darul lui Dumnezeu” sau „dăruit de Dumnezeu”, în timp ce „Nicolae” se traduce din grecește prin: „victoria poporului”. Dacă asociem cele două nume înțelegem că: „victoria poporului este darul lui Dumnezeu”.
Bunul Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni și să își reverse asupra dumneavoastră darurile Sale cele îmbelșugate.
Amin


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Duminica Tomii, Zalau, 2014.mp3

Sfințirea pietrei de temelie pentru o nouă biserică la Stârciu

Vineri, 25 aprilie 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit piatra de temelie pentru o nouă biserică ce va fi amplasată în hotarul localității Stârciu, ce va avea ca ocrotitori pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel și va funcționa ca metoc al Mănăstirii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Bobota. Grija ridicării acestui locaș de cult a fost încredințată de către Preasfințitul Părinte Petroniu Preacuviosului Părinte Mina Pletosu, starețul mănăstirii Bobota.

În continuare a fost săvârșită Sfânta Liturghie pe o scenă amenajată lângă viitoarea biserică. Alături de Preasfinția Sa au mai făcut parte din sobor Preacuviosul Părinte Arhimandrit Antonie Pința, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, Preacucernicul Părinte Aurel Pavel, decanul Facultății de Teologie din Sibiu, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei, Preacucernicul Părinte Mina Pletosu, starețul Mănăstirii Bobota, precum și un impresionant număr de preoți din parohiile a două protopopiate (Zalău și Șimleu Silvaniei). De asemenea, în ciuda vremii ploioase, la slujbă au fost prezenți mulțime mare de credincioși veniți din localitățile apropiate.

Biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel va fi ridicată în apropierea locului cunoscut de către sătenii din Stârciu și din satele vecine ca “Fântâna Leacului” sau “Izvorul îngerului”. Acest loc se numește astfel încât aici există un izvor care izvorăşte anual cu puţin timp înainte de Rusalii, iar după câteva săptămâni seacă din nou și despre a cărui apă oamenii locului spun că are proprietăți miraculoase. Pe locul acestui izvor ar fi existat în secolele XI – XIII o mănăstire, fapt confirmat și de către părintele Mircea Păcurariu în Istoria Bisericii Ortodoxe Române.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la sarbatoarea Izvorului Tamaduirii, Starciu, 2014.mp3

A treia zi de Paști la parohia Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Șimleu Silvaniei

În cea de-a treia zi a sărbătorii Învierii Domnului Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" din Șimleu Silvaniei. Alături de Preasfinția Sa au mai făcut parte din sobor Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei, Preacucernicul Părinte Vasile Boșca, parohul bisericii și Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean, preot coslujitor la aceeași biserică.
După rostirea cuvântului de învățătură toți cei prezenți s-au deplasat în apropierea locașului de cult unde Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit o rugăciune de binecuvântare a lucrărilor de zidire a viitorului Centru de zi pentru copii al parohiei.
Acest centru este ridicat prin proiectul de asistenţă socială „Dezvoltarea Serviciilor sociale furnizate de Parohia Ortodoxă Română I Şimleu Silvaniei prin înfiinţatea Centrului de Servicii Sociale cu destinaţie multifuncţională „Filantropia”, în cadrul Programului Operaţional Regional (POR), Axa 3.2.
Acest proiect îşi propune înfiinţarea unui Centru de zi pentru copii, care să vină în sprijinul copiilor orfani sau proveniţi din familii monoparentale, precum şi a copiilor ai căror părinţi sunt şomeri, cu venituri mici, dar şi în sprijinul acelor copii pe care părinţii nu îi pot ajuta în pregătirea lecţiilor. Pentru ca aceştia să poată beneficia de servicii sociale precum masa de prânz, odihnă după prânz şi pregătirea lecţiilor, se doreşte ca Centrul de zi să cuprindă, pe lângă cantina socială existentă, spaţii de odihnă, săli de curs, dar şi spaţii special amenajate pentru exerciţii fizice şi de relaxare.
Activitățile sociale ale parohiei au demarat în urmă cu 14 ani acestea desfășurându-se prin truda și purtarea de grijă a părintelui paroh Vasile Boșca în Complexul Social al parohiei unde persoanele nevoiaşe din oraş şi din împrejurimi au beneficiat de servicii sociale la Cantina Socială, special amenajată în demisolul clădirii, cu o capacitate de 100 de locuri, dar şi la cabinetele medicale de stomatolologie, fizioterapie şi reflexoterapie din cadrul Complexului Social.
În aceeași perioadă au fost create spaţii cu 20 de locuri de cazare, cu regim de internat, pentru elevii din localităţile limitrofe, care nu aveau posibilitatea să facă naveta la liceele din oraş, elevi care serveau şi masa de prânz la cantină. În decursul anilor au beneficiat de masă şi cazare gratuită şi elevi din Republica Moldova.
La începutul activităţii sociale a parohiei s-a încercat a se urma modelul Bisericilor Creştine din occident, organizându-se pe lângă parohie, gratuit, cursuri de limbă germană şi engleză, muzică şi pictură de icoane pe sticlă, profesorii, parţial participând cu servicii de voluntariat, parţial fiind remuneraţi de către parohie, aceasta din urmă suportând şi cheltuielile de întreţinere şi materiale didactice necesare.
Pentru a pune în valoare şi în atenţia elevilor şi a cadrelor didactice materialele arheologice găsite în colecţii particulare şi obiectele descoperite la cetatea dacică de pe Măgura Şimleului, în cadrul Complexului Social a fost amenajată o expoziţie permanentă de arheologie şi etnografie, care în prezent găzduieşte şi colecţia de carte veche a Protopopiatului Şimleu Silvaniei, alături de icoane vechi şi obiecte de cult, păstrate în condiţii optime, într-un spaţiu special amenajat.
În acelaşi Complex se află în curs de pictare un paraclis, care va deservi parohiei, în special la slujbele săvârşite peste săptămână, dimineaţa şi seara, când participanţii la slujbă sunt în număr mai mic, pentru a se putea asigura confortul termic pe timp de iarnă şi slujbele să se desfăşoare în condiţii normale.
În decursul anilor de funcţionare a Complexului Social s-a oferit îmbrăcăminte, în medie, unui număr de 350 persoane pe an, au fost cazaţi, în medie, un număr de 15 elevi anual, iar la cantina socială au servit masa de prânz, în regim social, pe durata anului şcolar, în primii ani aproximativ 70 persoane pe an, ajungându-se, în prezent, din cauza lipsei fondurilor, la un număr de doar 23 persoane pe an.
În prezent la cantina socială a parohiei servesc masa de prânz, în regim social, un număr de 23 persoane nevoiaşe, incluzând persoanele recomandate de către biroul de asistenţă socială al Primăriei Şimleu Silvaniei.
De asemenea în cadrul serviciului Centru educaţional de zi, parohia oferă asistare didactică, după orele de curs, pentru un număr de 23 elevi, proveniţi din familii dezorganizate şi cu posibilităţi minime de supraveghere în efectuarea temelor.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica in a treia zi de Pasti, Simleu Silvaniei, 2014.mp3

A doua zi a praznicului Învierii Domnului

În cea de-a doua zi de Paști, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor orașului Jibou. Cu acest prilej Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica cu hramurile Sfântul Proroc Daniel și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Alături de Preasfinția Sa au mai făcut parte din sobor Preacucernicul Părinte Dan Dregan, parohul bisericii și protopop al Protopopiatului Jibou, Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, preotul paroh al bisericii vechi din oraș și inspector pentru asistență socială la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Gheorghe Longodor, preot coslujitor la acestă biserică.

Răspunsurile la strană au fost date de către grupul vocal Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Catedrala Episcopală din Zalău.

Piatra de temelie a bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost sfinţită în data de 16 iunie 1991, iar în 23 aprilie 2002 a fost târnosit altarul de la demisolul bisericii.

În anul 2012, biserica a primit cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Proroc Daniel.

Lucrările la locaşul de cult au fost finalizate în cursul anului trecut, iar în 15 septembrie 2013, biserica a fost târnosită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Preasfinţitul Părinte Petroniu. Cu acest prilej, cei doi preoţi slujitori ai bisericii au primit din partea Preafericirii Sale distincţia Crucea Patriarhală. Tot în acel moment istoric, Sfântul Prooroc Daniel a fost proclamat ocrotitorul oraşului Jibou.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica in a doua zi de Pasti, Jibou, 2014.mp3

Sărbătoarea Învierii Domnului la Catedrala Episcopală din Zalău

În prezența a mii de credincioși, începând cu miezul nopții, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit slujba Învierii Domnului la Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Zalău, alături de părinții slujitori ai catedralei. După săvârșirea slujbei utreniei învierii a fost citit, potrivit rânduielilor bisericești, cuvântul de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur. Toți credincioșii care au participat la slujbă au primit la final câte un pahar cu paști, pentru acest an fiind pregătite aproximativ 10.000 de pahare.

Dimineața, începând cu orele 10:00, a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie de către Preasfințitul Părinte Petroniu. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de către corul „Lumină lină” al catedralei. La final, Preasfințitul Părinte Petroniu a dat citire Pastoralei la Învierea Domnului.


PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI
Zalău, 2014

† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor
creştini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor şi milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţi fii duhovniceşti,
Hristos a înviat!
Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să prăznuim din nou marea sărbătoare a învierii Domnului Hristos din morți. Astăzi ne bucurăm de biruința vieții asupra morții, zilele trecute însă ne-am întristat, pentru că, prin arestarea și condamnarea Mântuitorului la moarte, oamenii și-au dovedit răutatea cu care au răspuns marii iubiri a lui Dumnezeu manifestată față de om și lume.
Sfântul evanghelist Ioan a afirmat „că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul” (Ioan 3,16-17). Domnul Hristos a spus și El: „Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12,47), referindu-se la perioada petrecută de El pe pământ în calitate de Mântuitorul al lumii.
Chiar dacă Domnul Hristos a săvârșit nenumărate fapte bune în timpul activității Sale publice și nu a judecat pe nimeni, El Însuși a fost judecat, de aceea în cuvântul nostru de astăzi vom prezenta procesul Mântuitorului.
După ce a fost arestat în Grădina Ghetsimani, Domnul Hristos a fost dus la arhiereul Anna, socrul lui Caiafa. „Arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Săi şi despre învăţătura Sa. Iisus i-a răspuns: «Eu i-am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii, şi nimic n-am vorbit în ascuns. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceştia ştiu ce am vorbit Eu». Şi zicând El acestea, unul dintre slujitorii care stăteau de faţă I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: «Aşa-i răspunzi Tu arhiereului?». Iisus i-a răspuns: «Dacă am vorbit rău, mărturiseşte ce-a fost rău; dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?». Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii” (Ioan 18,19-24 și Matei 26,57).
Iar „arhiereii şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, dar nu găseau. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: «Noi l-am auzit spunând aşa: Voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi clădi altul, nefăcut de mână»” (Marcu 14,55-58).
Mărturia pomenită aici pornește într-adevăr de la cuvintele Domnului Hristos rostite după ce a izgonit negustorii din templul din Ierusalim: „Dărâmaţi templul acesta şi-n trei zile îl voi ridica” (Ioan 2,19). Mântuitorul însă nu a afirmat că El va dărâma templul, ci i-a îndemnat pe evrei să o facă și nu a pomenit nimic despre vreun templu făcut sau nefăcut de mână omenească. Sfântul Ioan evanghelistul ne lămurește faptul că Domnul Hristos „vorbea despre templul trupului Său. Deci, când a înviat din morţi, ucenicii Săi şi-au adus aminte că El zisese aceasta şi au crezut cuvântului pe care-l spusese Iisus” (Ioan 2,21-22).
Atunci „sculându-se arhiereul în mijloc, L-a întrebat pe Iisus, zicând: «Nimic nu răspunzi la tot ce mărturisesc aceştia împotriva ta?». Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: «Eşti tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?». Iar Iisus i-a zis: «Eu sunt, şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului». Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: «Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?». Iar ei toţi au judecat că este vrednic de moarte” (Marcu 14,60-64).
Căpeteniile evreilor căutau de multă vreme să Îl omoare pe Domnul Hristos. Astfel, după ce l-a tămăduit pe paraliticul de la Vitezda în zi de sâmbătă, „iudeii Îl prigoneau și căutau să Îl omoare” (Ioan 5,16). Mântuitorul însă le-a spus: „Voi căutaţi să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v-am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit, pentru că întru voi cuvântul Meu nu-şi află loc” (Ioan 8,37 și 8,40). De asemenea, când Domnul Hristos a afirmat: „Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu, iudeii se certau între ei, zicând: «Cum poate acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?». Şi, după aceasta, Iisus umbla prin Galileea; că nu voia să umble prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare” (Ioan 6,51-52 și 7,1). Soarta Mântuitorului fusese definitiv pecetluită cu o zi înaintea intrării Sale triumfale în Ierusalim, după ce l-a înviat pe prietenul Său Lazăr din morţi, pentru că „mulţi dintre iudeii care văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus. Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Deci din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L omoare” (Ioan 11,45-48 şi 53).
Vineri, „când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii, şi L-au dus pe Iisus în sinedriul lor şi I-au zis: «Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul». Şi El le-a zis: «Dacă vă voi spune, nu veţi crede; dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu». Iar ei cu toţii au zis: «Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?». Şi El le-a zis: «Voi o spuneţi, că Eu sunt». Şi ei au zis: «Ce trebuinţă mai avem de mărturie? Că noi înşine din gura Lui am auzit-o!». Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat. Şi ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile, aşa că a ieşit Pilat la ei, afară, şi le-a zis: «Ce învinuire-I aduceţi acestui om?». Ei i-au răspuns, zicând: «Dacă acesta n-ar fi răufăcător, nu ţi L-am fi predat». Pilat le-a zis: «Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră!». Iudeii însă i-au zis: «Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni»” (Luca 22,66-71; 23,1 și Ioan 18,28-31), arătând fără echivoc faptul că ei voiau ca Domnul Hristos să fie condamnat la moarte. Chiar dacă Mântuitorul fusese deja osândit de evrei la pedeapsa capitală, întrucât Palestina era provincie romană, această sentință putea fi dată numai de oficialii imperiali, motiv pentru care iudeii o și solicitau din partea guvernatorului roman.
Aflându-le dorința, Ponțiu Pilat i-a întrebat ce fapte grave a săvârșit Cel învinuit, iar evreii „au început să-L pârască, zicând: «Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-L să dea dajdie cezarului şi zicând că El este Hristos Împărat»” (Luca 23,2).
Ura conducătorilor evreilor față de Domnul Hristos și reaua lor credință au fost dovedite încă o dată prin acuzele false aduse împotriva Acestuia în fața guvernatorului Pilat. În ceea ce privește prima învinuire, vom relata două episoade din Sfânta Scriptură. Fariseii, care voiau să-L prindă pe Mântuitorul în cuvânt, L-au întrebat: „Spune-ne nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu? Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: «De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul dajdiei». Iar ei I-au adus un dinar. Şi Iisus le-a zis: «Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?». Ei au zis: «Ale cezarului». Atunci El le-a zis: «Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!». Şi auzind ei acestea, s-au minunat; şi, lăsându-L, s-au dus” (Matei 22,17-22). Într-o zi, când Domnul Hristos a intrat cu Sfinții Apostoli în Capernaum, „s-au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia şi i-au zis: «Învăţătorul vostru nu plăteşte dajdia?». «Ba da», a zis el. Şi intrând el în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: «Ce părere ai, Simone, regii pământului de la cine iau dajdie sau bir, de la fiii lor, sau de la străini?». El I-a zis: «De la străini». Iar Iisus i-a zis: «Iată dar că fiii sunt scutiţi. Dar ca să nu le fim lor piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undiţa, ia peştele care va ieşi întâi şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir. Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine»” (Matei 17,24-27).
Din cele două exemple prezentate constatăm faptul că Mântuitorul i-a îndemnat pe evrei să plătească dajdie față de stăpânirea romană și El Însuși plătea birul respectiv, încât acuza care I-a fost adusă, cum că îi răzvrătește pe iudei și îi împiedică să-și achite dările către vistieria imperială, era total neîntemeiată.
În privința celei de a doua învinuiri, Domnul Hristos nu a afirmat nici o dată despre Sine că este împărat. Natanael I-a spus când L-a cunoscut: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!” (Ioan 1,49), iar evreii L-au aclamat la intrarea triumfală în Ierusalim, zicând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Împăratul lui Israel!” (Ioan 12,13). De asemenea, când „Pilat a intrat în pretoriu şi L-a întrebat pe Iisus: «Tu eşti împăratul Iudeilor?», Iisus i-a răpuns: «De la tine însuţi o spui, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine?». Pilat a răspuns: «Nu cumva sunt eu iudeu? Neamul Tău şi arhiereii mi Te-au predat. Ce-ai făcut?». Iisus a răspuns: «Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu le fiu predat iudeilor. Dar împărăţia Mea nu este de aici». Atunci Pilat I-a zis: «Aşadar, eşti Tu împărat?». Răspuns-a Iisus: «Tu o spui, că Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr; tot cel ce este dintru adevăr ascultă glasul Meu». Pilat i-a zis: «Care este adevărul?». Şi, zicând aceasta, a ieşit iarăşi la Iudei şi le-a zis: «Eu nu găsesc în El nici o vină». Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. Și aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-au trimis înapoi la Pilat. Şi chiar în ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, că mai înainte erau duşmani unul altuia. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, a zis către ei: «Pe omul acesta L-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-L în faţa voastră, în omul acesta n-am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-I; şi nici Irod, căci L-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte»” (Ioan 18,33-38 și Luca 23,5-15).
„Iar la sărbătoarea Paştilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei. Şi aveau atunci un întemniţat vestit, care se numea Baraba, închis împreună cu nişte răsculaţi care în răscoală săvârşiseră omor. Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: «Pe care vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia I se spune Hristos?». Fiindcă ştia că din invidie i L-au dat în mână. Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El. Iar arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: «Pe care din cei doi vreţi voi să vi-l eliberez?». Iar ei au răspuns: «Pe Baraba!». Şi Pilat le-a zis: «Dar ce să fac eu cu Iisus căruia I se spune Hristos?». Toţi au răspuns: «Să fie răstignit!». Pilat a zis din nou: «Dar ce rău a făcut?». Ei însă mai tare strigau, zicând: «Să fie răstignit!». Pilat însă căuta să-L elibereze pe Iisus; dar iudeii strigau, zicând: «Dacă Îl eliberezi, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului». Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, ca la al şaselea ceas; şi le-a zis iudeilor: «Iată, împăratul vostru!». Atunci ei au strigat: «Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!». Pilat le-a zis: «Pe împăratul vostru să-L răstignesc?». Arhiereii au răspuns: «Nu avem împărat decât pe cezarul». Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea. Iar tot poporul, răspunzând, a zis: «Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!». Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor. Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris în evreieşte, latineşte şi greceşte. Atunci arhiereii i-au zis lui Pilat: «Nu scrie: împăratul Iudeilor, ci că el a zis: Eu sunt împăratul iudeilor». Pilat a răspuns: «Ce-am scris, am scris!»” (Matei 27,15-26; Marcu 15,7; Ioan 19,12-15 și 19-22).
Iubiţi fii sufleteşti,
Din relatarea procesului Mântuitorului am constatat că evreii I-au adus Acestuia mărturii mincinoase în fața arhiereului, pentru ca în cele din urmă să-L condamne la moarte pentru că El era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, conducătorii iudeilor I-au adus alte învinuiri neadevărate în fața lui Pilat, care L-a osândit la moarte pentru vina falsă că Mântuitorul ar fi afirmat despre Sine că este împărat.
Total nefiresc este și faptul că deși Pilat a recunoscut nevinovăția Domnului Hristos, totuși a pus să fie biciuit și L-a condamnat la moarte.
Din procesul judecat de evrei am constatat răutatea acestora, iar din cel al lui Pilat slăbiciunea și teama acestuia de a-și pierde funcția. Ura conducătorilor iudeilor față de Mântuitorul s-a dovedit și în faptul că au cerut ca El să fie răstignit, această pedeapsă fiind rezervată celor mai mari nelegiuiți.
În privința celor care L-au judecat și condamnat pe Domnul Hristos la moarte nu putem spune decât ceea ce a afirmat Mântuitorul Însuși: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23,34). În ceea ce ne privește pe noi însă, este deosebit de important să nu ne asemănăm acelora prin răutate, nedreptate, minciună și lașitate, ori prin alte păcate, care-l duc pe om la pierzare, ci să ne străduim pe cât ne stă în putință să săvârșim cât mai multe fapte bune, pentru că numai așa vom putea ajunge


Descarcare document
PS Petroniu - Pastorala la Invierea Domnului, 2014.mp3

Denia Prohodului Domnului la biserica Sfântul Nicolae din Zalău

În Vinerea cea Mare, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Denia Prohodului Domnului în biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Municipiul Zalău. Alături de Preasfinția Sa au mai slujit Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, parohul bisericii și consilier economic la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, preot misionar la Protopopiatul Jibou și părinții diaconi de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.

Cântările Prohodului Domnului au fost cântate de întreaga biserică, strofele fiind cântate alternativ de clerici, cântăreții bisericii și grupul de fete Sfânta Cuvioasă Parascheva.

După cântarea Doxologiei, întreaga suflare a pornit, potrivit rânduielii bisericești, într-o procesiune cu Sfântul Epitaf în jurul bisericii.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Prohodul Domnului, Zalau, 2014.mp3

Denia celor 12 Evanghelii

Joi, 17 aprilie 2014, Preasfințitul Părinte Petroniu a făcut un popas duhovnicesc în mijlocul credincioșilor parohiei Ciumărna, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, începând cu orele 19:00, Preasfinția Sa a săvârșit Slujba sfintelor și mântuitoarelor patimi ale Domnului Iisus Hristos, cunoscută în popor ca Denia celor 12 Evanghelii, în biserica de zid a satului. La slujbă au participat credincioșii parohiei, tineri și vârstnici, în frunte cu păstorul lor sufletesc, Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci.

Localitatea Ciumărna a luat fiinţă înainte de prima jumătate a secolului al XV-lea, dovadă fiind faptul că la anul 1460 figura deja în scriptele autorităţilor de la Dăbîca – vechi centru administrativ. Parohia numără în prezent aproximativ 200 de familii de credincioși ortodocși.

Satul adăpostește două biserici ortodoxe: una din lemn, monument istoric şi arhitectural, despre care se crede că a fost ridicată în jurul anului 1700. Dovezi certe asupra datei exacte a ridicării bisericii nu avem deoarece arhiva parohiei a fost fie împărţită, fie distrusă. Ceea ce s-a păstrat este o inscripţie pe icoana „Iisus Hristos-lumina lumii”, care atestă anul 1710.

Biserica de zid, de o arhitectură cu totul deosebită, fiind o adevărată catedrală în rândul bisericilor din mediul rural al județului Sălaj, a fost ridicată între anii 1976-1990 sub purtarea de grijă a fostului preot paroh Alexandru Petrean, mutat la Domnul la începutul anului 2012.

Din luna martie a anului 2012 grija turmei celei cuvântătoare a fost încredințată de către Preasfințitul Părinte Petroniu, tânărului și vrednicului preot Cătălin Lucaci, care îndeplinește și ascultarea de secretar protopopesc la Protopopiatul Zalău.

Mâine, Preasfințitul Părinte Petroniu va săvârși Denia Prohodului Domnului în biserica Sfântul ierarh Nicoae din Zalău, începând cu orele 18:00.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Denia din Joia Mare, Ciumarna, 2014.mp3

Duminica Floriilor la parohia Badon

În duminica în care întreaga lume creștină prăznuiește intrarea Domnului în Ierusalim, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei Badon, protopopiatul Zalău. Cu acest prilej Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de Preacucernicul Părinte paroh Daniel Tarba și părinții diaconi de la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, în noua biserică din localitate.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preacucernicul Părinte paroh Daniel Tarba a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru bucuria pe care a făcut-o credincioșilor parohiei Badon prin liturghia săvârșită. De asemenea, Preacucernicia Sa a felicitat în numele credincioșilor pe Preasfințitul Părinte Petroniu întrucât în urmă cu exact șase ani, Preasfinția Sa a fost întronizat în Catedrala Episcopală din Zalău ca întâiul episcop al Sălajului.

Aflată la numai 11 kilometri de municipiul Zalău, localitatea Badon este atestată documentar pentru prima dată la anul 1323 și numără aproximativ 200 de familii de credincioși. Ultima vizită a Preasfințitului Părinte Petroniu în această parohie a avut loc în luna octombrie a anului 2011 când a târnosit biserica satului, în prezența unui număr mare de preoți și credincioși. Proiectul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Badon este o îmbinare a stilului brâncovenesc cu influenţe moldoveneşti, construcţia fiind în formă de cruce greacă înscrisă cu abside laterale, de dimensiuni apreciabile ( 9-14 m lăţime, 25 m lungime și 30 m înălţimea clopotniţei principale). În acest moment locașul de cult este în curs de pictare.


Descarcare document
PS Petroniu - Predica la Duminica Floriilor, Badon, 2014.mp3

Sinaxa stareților și starețelor din Episcopia Sălajului

Joi, 3 aprilie 2014, sub președinția Preasfințitului Părinte Petroniu, a avut loc la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, sinaxa stareților și starețelor din Eparhie.

La această sinaxă au participat stareții și starețele celor șapte așezăminte monahale din județul Sălaj. Întrucât aceasta a fost prima sinaxă desfășurată în noua clădire a sediulului Centrului Eparhial, Preasfințitul Părinte Petroniu le-a urat bun venit Preacuvioșilor Părinți stareți și Preacuvioaselor Maici starețe. De asemenea, Preasfinția Sa a mulțumit tuturor mănăstirilor și schiturilor din Eparhie pentru ajutorul acordat pe tot parcursul lucrărilor de ridicare și finalizare a sediului Centrului Eparhial.

Cu această ocazie Preasfințitul Părinte Petroniu a adus la cunoștință celor prezenți hotărârea Sinodului Mitropolitan al Clujului, Maramureșului și Sălajului de înființare a Mănăstirii Tuturor Sfinților din Municipiul Zalău. Această mănăstire, al 8-lea așezământ monahal din Eparhie, s-a născut din inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Petroniu, fiind considerată o necesitate misionar-pastorală a Eparhiei și mai cu seamă a credincioșilor din urbea de la poalele Meseșului.

În continuare, părinții stareți și maicile starețe au prezentat referate cuprinzând activitatea mănăstirilor pe care le conduc și s-au discutat probleme de ordin administrativ, gospodăresc și duhovnicesc ivite în cadrul obștilor monahale.

În Episcopia Sălajului funcţionează în prezent 7 mănăstiri şi schituri, dintre care patru mănăstiri de monahi (Strâmba, Voivodeni, Bălan și Bobota), două mănăstiri de maici (Bic şi Rus) și un schit de maici (Marca). În toate aceste aşezăminte monahale vieţuiesc, după rânduiala Sfintei Biserici şi în conformitate cu rânduielile monahale, 33 de călugări şi călugăriţe, care se ostenesc, după putere, să slujească lui Dumnezeu şi oamenilor.



Hramul Mitropoliei Clujului, de sărbătoarea Bunei Vestiri

Biserica Ortodoxă a făcut marți, 25 martie 2014, prăznuirea Bunei Vestiri. În Eparhia Clujului sărbătoarea are o însemnătate deosebită, întrucât în această zi este serbat hramul Mitropoliei Clujului. Marele praznic a fost marcat în mod deosebit în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca în prezența unui numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi, a sute de clujeni și oficialități locale. La sărbătoarea mitropoliei au fost prezenți și reprezentați ai diferitelor culte religioase din Cluj-Napoca.

Praznicul Bunei Vestiri a fost celebrat prin oficierea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia. Din sobor au făcut parte: ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Paisie Lugojanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, PS Vasile Someșanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Clujului și PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

De asemenea, au slujit membri ai Permanenței Consiliului Eparhial, protopopii din cadrul Arhiepiscopiei Clujului precum și preoți profesori ale instituțiilor teologice din municipiu. Răspunsurile la slujbă au fost date de corul Catedralei, dirijat de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

www.radiorenasterea.ro




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro