Hramul Mănăstirii Bic

Joi, 29 august 2019, Mănăstirea Bic și-a prăznuit ocrotitorul, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Această sărbătoare încheie hramurile de vară ale mănăstirilor din Episcopia Sălajului. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-au numărat Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei și în prezența a numeroși credincioși, care s-au adunat și în acest an, în număr mare, la sfânta mănăstire, încă din ajunul sărbătorii, când au participat la slujba de priveghere săvârșită în altarul de vară. În semn de evlavie față de sfântul ocrotitor al acestui așezământ monahal, pelerinii au înnoptat sub cerul liber, în dorința de a fi prezenți și la Dumnezeiasca Liturghie din ziua praznicului.

La finalul slujbei, Preacuvioasa Maică stareță, stavrofora Marina Lupou, a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și i-a dăruit o cruce.

Situată la 3 kilometri de orașul Șimleu Silvaniei, Mănăstirea Bic a fost înființată în anul 1994, inițial, aceasta funcționând în vechea școală a satului Bic.

În anul 1997 este adusă în incinta actuală a mănăstirii o biserică de lemn, din localitatea Stâna, aceasta datând din anul 1720.

Lucrările la biserica nouă de zid a așezământului monahal au demarat în anul 1996, sub coordonarea Preacuvioasei Maici starețe Marina Lupou și prin osârdia viețuitoarelor mănăstirii, fiind realizate următoarele lucrări: în interior, pereții au fost tencuiți și pictați în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu parchet melaminat, s-a făcut instalația electrică și s-au montat candelabrele și aplicele pentru iluminat, baza stâlpilor de susținere a fost îmbrăcată în marmură, au fost instalate sistemele de încălzire pe calorifere și cel de sonorizare, s-au confecționat iconostasul din lemn de tei și cireș, stranele și scaunele din lemn de stejar, precum și mobilierul bisericesc, Sfânta Masă a fost placată cu marmură, s-au achiziționat două tetrapoade și un baldachin pentru o icoană a Maicii Domnului, iar la intrarea în lăcașul de cult a fost amenajat un pangar. În exterior, biserica și poarta de acces au fost tencuite în terasit, s-a făcut acoperișul din tablă de aluminiu și zincată, s-au turnat trotuarele și scările de acces spre lăcașul de cult și au fost încadrate cu stâlpișori, a fost ridicat gardul de împrejmuire al bisericii, au fost edificate un altar de vară, o clopotniță, un lumânărar și cinci troițe, a fost amenajat un muzeu la subsolul lăcașului de cult și au fost ridicate un corp de chilii, pe trei nivele și alte clădiri anexe. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Astfel, în anul 2017, lăcașul de cult, cu hramul „Sfânta Treime” a fost sfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu și de Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras, Mitropolitul Grec Ortodox al Mexicului.

Prin neobosita strădanie a Preacuvioasei Maici starețe Marina Lupou, mănăstirea a dezvoltat programe de asistență socială atât pentru copii, cât și pentru persoanele vârstnice. Astfel, sub aripa așezământului monahal funcționează Școala Confesională pentru clasele I-IV „Sfântul Pantelimon”, unde învață și sunt cazați 18 copii proveniți din diferite familii cu probleme sociale de pe cuprinsul județului Sălaj.

De asemenea, în cadrul Mănăstirii Bic funcţionează, din anul 1999, un cămin pentru persoane vârstnice. Din anul 2008 căminul a fost mutat într-o clădire nouă, iar numărul persoanelor vârstnice care beneficiază de îngrijire, în prezent, a ajuns la 27.






Resfințirea bisericii din Parohia Aluniș

Duminică, 25 august 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Aluniș, Protopopiatul Jibou, pentru a binecuvânta lucrările efectuate la lăcașul de cult. După slujba de resfințire, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Aluniș, din Protopopiatul Jibou, pe diaconul Cristian-Vasile Iura.

La finalul slujbei, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la înfrumusețarea bisericii, Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Andrei-Horea Mureşan o diplomă de apreciere. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial și tuturor celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult.

Localitatea Aluniş, situată pe Valea Someşului, a fost atestată documentar în jurul anul 1200. Numele satului provine de la o pădure de aluni așezată în partea de apus a localității. În vechime, numele satului a fost Someş Săplac, prescurtat apoi în Săplac, după care a primit denumirea pe care o are şi astăzi, respectiv aceea de Aluniş.

Alunișul aparţine, din punct de vedere administrativ, de Comuna Benesat, fiind înconjurat de satele Inău, Horoatul Cehului, Biuşa şi Benesat, iar peste Someş de localitățile Cheud şi Năpradea. Se presupune că în vechime râul Someş trecea foarte aproape de sat, având albia pe vatra actuală a localității, chiar pe locul unde a fost clădită biserica veche, zonă în care se află astăzi cimitirul vechi. Treptat, râul şi-a mutat albia, depărtându-se de Aluniş şi apropiindu-se de satul Cheud. Pe locul vechii albii a rămas un teren fertil, însă foarte uşor inundabil.

Din cele aflate de la bătrânii satului se cunoaşte faptul că a existat un vechi lăcaș de cult, situat peste drum de biserica de zid actuală, care a fost demolat, după finalizarea lucrărilor de edificare a noului lăcaș de cult.

Biserica de zid, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost construită între anii 1937-1942, la iniţiativa preotului paroh de atunci, Augustin Podoabă.

Începând cu anul 1982, Preacucernicul Părinte Andrei-Horea Mureşan a fost numit preot al Parohiei Aluniș, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii. Astfel, în interior lăcașul de cult a fost pictat în tehnica frescă, pardoseala a fost acoperită cu parchet laminat, a fost realizat sistemul de încălzire pe gaz, iconostasul a fost restaurat, s-au montat geamuri și uși de acces, s-au efectuat reparații capitale asupra cupolei, au fost construite scări interioare pentru accesul în cafas și s-a confecționat mobilierul bisericesc. În exterior biserica a fost tencuită în terasit, s-a refăcut acoperișul din tablă Lindab galvanizată, a fost reparată clopotnița, s-au montat jgheaburi și burlane, scările de acces au fost placate cu gresie, s-a edificat la intrarea în lăcașul de cult un pridvor din beton armat, care a fost pictat în tehnica frescă, iar în jurul bisericii s-a amenajat un trotuar. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.




Liturghie Arhierească la Schitul Stârciu

Duminică, 18 august 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie la Schitul Stârciu, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului.

Cu acest prilej, la slujbă au participat numeroși credincioși veniți din satele învecinate, atrași fiind de încărcătura spirituală a acestui loc, dar și de frumusețea zonei.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preacuviosul Părinte stareț Rafael Blejan a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură.

Biserica schitului este ridicată în apropierea locului cunoscut de către sătenii din localitatea Stârciu și din satele vecine sub denumirea de „Fântâna Leacului” sau „Izvorul îngerului” și se numește astfel datorită faptului că, aici, există un izvor care își revarsă apele, anual, cu puţin timp înainte de praznicul Rusaliilor și care, după câteva săptămâni, seacă din nou. Pe locul acestui izvor, despre a cărui apă oamenii locului spun că are proprietăți miraculoase, ar fi existat, între secolele XI-XIII, o mănăstire, cunoscută în istorie sub numele de Mănăstirea Meseș.

Lucrările la biserica așezământului monahal au demarat în anul 2014, până în prezent, fiind realizate următoarele: în interior, pereții și bolta au fost izolate cu vată sticlată minerală, au fost lambrisate și lăcuite, s-a realizat instalația electrică, s-au montat candelabrele, pardoseala a fost acoperită cu parchet stratificat din lemn de dud lăcuit, s-au montat geamurile și ușile de acces, pe pereți au fost aplicate icoane imprimate pe pânză, s-au confecționat iconostasul din lemn de stejar, stranele din lemn de tei, precum și mobilierul bisericesc, s-au achiziționat un tetrapod și un baldachin pentru o icoană a Maicii Domnului, iar la intrarea în lăcașul de cult a fost amenajat un pangar. În exterior, biserica a fost lăcuită, fundația lăcașului de cult a fost tencuită și vopsită cu vopsea lavabilă, în jurul bisericii s-a amenajat un trotuar, a fost edificată o troiță și au fost ridicate un corp de chilii și alte clădiri anexe. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

Astfel, în data 29 iunie 2018, cu ocazia sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din cadrul așezământului monahal.




Cinstirea Sfinților Martiri Brâncoveni – Ocrotitorii Episcopiei Slatinei și Romanaților

Vineri, 16 august 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu și Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, au săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” din Municipiul Slatina, cu prilejul sărbătorii Sfinților Martiri Brâncoveni, ocrotitorii Episcopiei Slatinei și Romanaților.

La slujbă au participat preoți și credincioși din cuprinsul Eparhiei, prin aceasta aducând lui Dumnezeu prinos de rugăciune și închinare.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Sebastian a mulțumit tuturor pentru prezența la slujbă.



Praznicul Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Strâmba

Joi, 15 august 2019, cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Strâmba, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte și Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și Preacucernicul Părinte Cristian Oancea, inspectorul financiar al Episcopiei Sălajului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, pentru bogata activitate administrativ-gospodărească și pastoral-duhovnicească, Preasfinția Sa a hirotesit întru protosinghel pe Preacuviosul Părinte Acachie Irimiea, viețuitor al mănăstirii.

În continuare, Preacuviosul Părinte stareț, Arhim. Grighentie Oțelea, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru cuvântul de învățătură și i-a dăruit o icoană.

Pelerinii au sosit în număr mare la sfânta mănăstire, cu o zi înainte, când au participat la slujbe până târziu în noapte. După slujba Prohodului Maicii Domnului, preoții și credincioșii au înconjurat în sunet de toacă și clopote biserica de lemn a mănăstirii.

Începuturile Mănăstirii Strâmba datează din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1470, conform cercetărilor documentare ale istoricului Augustin Bunea. Potrivit tradiției, întemeietorul acestui sfânt lăcaș de cult este o femeie bogată care avea un handicap la picior și la coloană, fiind gârbovă (strâmbă). Aceasta avea o fiică bolnavă și văzând râvna la rugăciune a doi călugări ce pustniceau prin aceste locuri, i-a rugat să mijlocească prin rugăciune la Bunul Dumnezeu, pentru vindecarea fiicei sale, făgăduind averea sa, care era de 180 de iugăre de pământ, suprafață de teren pe care s-a întemeiat, ulterior, așezământul monahal.

Biserica de lemn din incinta mănăstirii adăpostește o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, numită și „Dulcele sărut”, care a făcut celebră mănăstirea în perioada interbelică îndeosebi, amplificând pelerinajele. Potrivit tradiției, icoana a fost dăruită mănăstirii de către unul din marii latifundiari ai Gârboului, care a comandat-o la vestitul Luca din Iclod, pe la anul 1673.

Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea mănăstirea a fost lipsită de viață monahală, astfel încât, după aproape 200 de ani, în anul 1993, aceasta a fost reactivată. În anul 1996 este numit stareț al mănăstirii Preacuviosul Părinte Grighentie Oțelea, care demarează lucrările de ridicare a unui nou ansamblu monahal, ce cuprinde un paraclis și corpurile de chilii. Ulterior, au fost ridicate arhondaricul, un centru de asistență socială, Centrul cultural „Sfânta Maria” ce cuprinde muzeul, biblioteca și o sală de lectură, precum și altarul de vară al mănăstirii. În anul 2010, Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit piatra de temelie pentru biserica de zid a mănăstirii. În momentul de față, s-a finalizat tencuirea exterioară a lăcașului de cult, iar în interior, biserica este pregătită pentru pictură.

De asemenea, mănăstirea este implicată în diferite acțiuni de întrajutorare a persoanelor sărmane. An de an, aici sunt organizate tabere pentru copiii participanți la proiectul „Alege școala” și nu numai, se desfășoară cercuri pedagogice ale profesorilor, conferințe tematice, precum și alte activități culturale.

Pentru activitatea deosebită a Preacuviosului Părinte stareț Grighentie Oțelea, cu aprobarea prealabilă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la hramul mănăstirii din anul 2012, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit pe Preacuvioșia Sa întru arhimandrit.





Ședința Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului

Miercuri, 14 august 2019, la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului a avut loc ședința Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului.

În cadrul acesteia, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit cuvântul de bun venit adresat celor prezenți și a mulţumit membrilor Consiliului Eparhial pentru efortul susţinut pe care l-au arătat față de Biserică.

În continuare, au fost discutate problemele curente ale Eparhiei.

Potrivit Statutului pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Consiliul Eparhial este organismul executiv al Adunării Eparhiale, compus din nouă membri, dintre care trei clerici şi șase mireni, aleşi pe termen de patru ani de Adunarea Eparhială, dintre membrii ei şi care are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga Eparhie.



Liturghie Arhierească în Parohia Miluani

Duminică, 11 august 2019, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Miluani, Protopopiatul Zalău, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

La final, Preacucernicul Părinte paroh Florin-Cristian Forna a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură pe care l-a pus la sufletele celor de față.

Localitatea Miluani este situată în partea de sud-est a judeţului Sălaj și aparține, din punct de vedere administrativ, de Comuna Hida.

Prima atestare documentară a satului provine din anul 1461, când localitatea apare sub numele de „census quinquagesimalis de Miluan”. Numele satului Miluani a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe variante, cu diverse forme fonetice şi sonore, ultima denumire fiind atestată în anul 1966 sub forma de Miluani, care a rămas neschimbată până în zilele noastre.

Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil” din Miluani, a fost zidită în jurul anul 1500, potrivit declarațiilor făcute de bătrânii satului, având, initial, destinația unei cetăți de apărare, întrucât se afla în mijlocul unei păduri seculare.

De-a lungul timpului, aceasta fost transformată în lăcaș de cult, având ziduri groase de 80 cm. În anul 1934 biserica a fost restaurată în stil bizantin, în anii 1945-1946 fiindu-i extinse altarul și naosul și fiind acoperită cu țiglă.

Potrivit inscripției aflate la ușile lăcașului de cult, usciorii de la intrare au fost așezați în anul 1821, în vreme ce „usciorii vechi erau numai cenusă”, fapt care denotă că aceștia aveau o vechime considerabilă.

Biserica nu este pictată, ci doar împodobită cu diferite icoane, donate de credincioși. În anul 1962 s-a făcut un iconostas nou, de către pictorul Eugen Ciuca, originar din Miluani, însă domiciliat în București, iar în anul 1983 lăcașul de cult a a fost împrejmuit cu un gard de beton și panouri forjate.

Biserica are un patrimoniu compus din două clopote, unul de 50 kg, turnat în anul 1627, care are pe el inscripția „LitasiPal, Imre Ianos, Vitez Mihai” și unul cumpărat de credincioși în anul 1925, având inscripția „donat de credincioșii din Miluani”, preot în vremea aceea fiind Simion Nosa.

Datorită faptului că localitatea avea drumuri impracticabile niciun preot nu a căutat să își lege viața de Parohia Miluani, aceasta fiind doar o punte de trecere spre o parohie mai bună.

În anul 1955, în timpul păstoririi preotului Veniamin Pârvu, Parohia Miluani a trecut ca filie la Parohia Dolu, redevenind parohie de sine stătătoare cu filia Ugruțiu abia în anul 2011.

Între anii 2006-2008 s-au efectuat lucrări capitale de renovare a lăcașului de cult, atât în interior, cât și în exterior. Astfel, a fost înlocuită țigla cu tablă, s-au montat geamuri, uși și candelabre, a fost realizată pictura în tehnica frescă, s-a schimbat instalația electrică, s-a montat sistemul de încălzire pe calorifere și s-au confecționat iconostasul și mobilierul bisericesc. Drept urmare, în data de 29 iunie 2008, biserica a fost târnosită de Preasfințitul Părinte Petroniu.

Începând cu anul 1999, Preacucernicul Părinte Florin-Cristian Forna a fost numit preot al Parohiei Miluani, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.




„Școala de Vară, Porolissum-2019”

Proiectul „Școala de Vară, Porolissum” a ajuns să fie un eveniment de referință în Municipiul Zalău, în ceea ce privește oferta activităților pentru copiii din ciclul primar și gimnazial. Aflat la ediția a V-a, acest proiect inițiat de Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Zalău și derulat cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Petroniu, s-a bucurat în acest an de prezența a 130 de copii, care au avut posibilitatea să participe, în mod gratuit, la activități diverse, în cadrul cărora, sub îndrumarea unor artiști populari locali, au deprins tainele picturii de icoane pe sticlă, au participat la ateliere de confecționare a figurinelor de ipsos, au fost implicați în activități artistice, competiții sportive, au fost instruiți de către reprezentanți ai poliției în cunoașterea unor norme elementare de siguranță și au participat la activități de inițiere în arta culinară.

Joi, 8 august 2019, Preasfințitul Părintre Petroniu fost prezent la activitățile din cadrul proiectului, i-a felicitat pe copii pentru modul în care s-au implicat în activități, a mulțumit celor 25 de voluntari care au supravegheat copiii și a împărțit tuturor arhiereasca binecuvântare.

Acest proiect, derulat pe perioada 5-9 august, în care a fost asigurată pentru cei prezenți, pe toată durata, masa de prânz, în regim gratuit, s-a încheiat cu o drumeție în cadrul căreia copiii au avut ocazia de a cunoaște mai bine frumusețile naturale ale județului Sălaj.



Hramul Mănăstirii Voivodeni

Marți, 6 august 2019, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos și cu prilejul hramului Mănăstirii Voivodeni, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi, între care s-au numărat și Preacuviosul Părinte Arhim. Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului. La slujbă, au participat numeroşi credincioşi, care an de an vin la sfânta mănăstire pentru a se ruga într-un singur cuget Lui Dumnezeu și desigur pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii în ziua hramului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, pentru bogata activitate administrativ-gospodărească și pastoral-duhovnicească, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru protosinghel pe Preacuviosul Părinte Macarie Radu, viețuitor al mănăstirii.

În continuare, Preacuviosul Părinte stareț, protosinghelul Ghelasie Spătăcean, a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură.

Mănăstirea Voivodeni este aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, situat la graniţa judeţului Sălaj cu judeţul Cluj. Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a satului pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat, aici s-ar fi stabilit vatra satului.

Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, în anul 2000, s-a luat iniţiativa ridicării unei mănăstiri. Dorinţa de a reînvia o veche vatră monahală, rămasă în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, a devenit realitate, prin aprobarea acestui deziderat de către Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, în data de 27 noiembrie 2000. În acest context, 2 ani mai târziu, respectiv în anul 2002, au venit la Voivodeni câțiva călugări de la Frăsinei pentru a reînnoda tradiția monahală a acestor meleaguri, întreruptă timp de trei sute de ani din cauza istoriei zbuciumate a Ardealului.

Lucrările efective au debutat în anul 2002, imediat după punerea pietrei de temelie la biserica schitului în data de 17 august, de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Astfel, sub coordonarea Preacuviosului Părinte stareț Ghelasie Spătăcean și prin osârdia viețuitorilor mănăstirii, între anii 2008-2017 au fost realizate următoarele lucrări: în interior, lăcașul de cult a fost tencuit, pe pereți au fost aplicate picturi imprimate pe pânză, s-a turnat șapa de beton, a fost realizat sistemul de încălzire prin pardoseală, pavimentul a fost placat cu marmură, s-a făcut instalația electrică, s-au montat candelabre, geamuri și uși de acces, s-au confecționat stranele și două tronuri arhierești, precum și mobilierul bisericesc. În exterior, biserica a fost tencuită în terasit, au fost ridicate un altar de vară, o clopotniță, un lumânărar și trei troițe, a fost amenajat un muzeu în apropierea lăcașului de cult, au fost construite trei corpuri de chilii și alte clădiri anexe. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Astfel, în data de 6 august 2017, în urma unor ample lucrări efectutate la lăcașul de cult, acesta a fost resfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu.

Astăzi, obştea sfintei mănăstiri numără 3 vieţuitori, stareţ al acestui aşezământ monahal fiind Preacuviosul Părinte Protosinghel Ghelasie Spătăcean. În duminici şi sărbători, mulţi credincioşi sălăjeni şi nu numai îşi găsesc odihna şi liniştea duhovnicească în acest colţ de Tabor. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, cu prilejul hramului, când au poposit la rugăciune sute de credincioşi.





Târnosirea bisericii din Parohia Cristolț

Duminică, 4 august 2019, credincioșii Parohiei Cristolț au îmbrăcat haine de sărbătoare. În această zi, biserica cu hramurile ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfinții Români” a fost târnosită de Preasfințitul Părinte Petroniu, în prezența unui mare număr de credincioși. După sfințirea lăcașului de cult, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom pe Părintele paroh Sabin Gabriel Lucian Chiș, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preacucernicul Părinte paroh Sabin Gabriel Lucian Chiș a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

Localitatea Cristolţ este situată în partea de nord-est a judeţului Sălaj, existând dinainte de anul 1500. În 1554 satul avea denumirea de Cristolţul Mare, datorită întinderii teritoriale și populaţiei numeroase, fiind atestat documentar sub denumirea de ”Szolnok-Doboka”, în Monografia judeţului Solnoc-Dăbâca, volumul IV.

Numele localităţii Cristolţ a cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe variante, cu diverse forme fonetice şi sonore, ultima denumire fiind atestată în anul 1890 sub forma de Nagy Keretztolcz (Cristolţul Mare), numire păstrată până în anul 1950, când a avut loc împărţirea administrativ-teritorială a României în regiuni.

La început, satul a aparţinut de moşia (feuda) Almaşului, din judeţul Cluj. Primii stăpâni ai acestui teritoriu au fost consemnați în anul 1554, când văduva lui Balassa Imre, Somi Anna, a lăsat ca moştenire o parte din avere, respectiv Cristolţul, lui Potochi Boldizsar. În anul 1595, Sigismund Bathory a donat acest ținut lui Bocskay Istvan. În anul 1696, Cristolţul-Mare a fost atestat ca sat sub ocupaţie otomană.

Biserica din Cristolţ este construită între anii 1905-1910, prin purtarea de grijă a preotului Eugen Balint, fiind succesoarea unei străvechi bisericuţe din lemn, amplasată puţin mai departe, mai înspre deal, dar care, de-a lungul timpului, s-a dovedit a fi neîncăpătoare şi destul de şubredă.

Amplasamentul actual al lăcașului de cult este situat pe o colină, în mijlocul satului, putând fi observată, cu uşurinţă, din aproape orice zonă a localității.

Biserica are formă de navă, cu o singură turlă, de dimensiuni impresionante (24 m înălţime), având lungimea de 30 m, lățimea de 10 m și înălțimea de 8 metri. Materialul de construcţie al lăcașului de cult a fost piatra de râu plată, pentru fundaţie, aceasta ridicându-se peste cota 0, cu 80 cm și având grosimea tot de 80 cm. De la acest nivel, pereţii au fost construiți din cărămidă arsă clădită cu ciment, având o grosime de 50 cm.

Începând cu anul 2008, Preacucernicul Părinte Sabin Gabriel Lucian Chiș a fost numit preot al Parohiei Cristolț, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii. Astfel, în interiorul lăcașului de cult pronaosul, peretele dinspre apus al naosului și draperia din naos și altar au fost repictate în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu parchet stratificat, au fost instalate sistemul de încălzire pe calorifere și cel de sonorizare, Sfânta Masă a fost rezidită din temelie și a fost placat blatul cu marmură, s-au confecționat, din lemn de tei, iconostasul și patru tetrapoade, iar mobilierul bisericesc a fost recondiționat. În exterior biserica a fost vopsită cu vopsea lavabilă, s-a făcut acoperișul din tablă zincată, s-au montat jgheaburile și burlanele, în fața lăcașului de cult a fost montat pavaj, gardul și porțile bisericii au fost renovate și vopsite și a fost construită o clădire anexă pentru centrala termică. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro