www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


ACADEMIA ŞI BISERICA LA CEAS ANIVERSAR

Împlinirea a 150 de ani de la semnarea de către domnitorul Carol I a decretului privind convocarea ședinței inaugurale a Societății Academice Române (1/13 august 1867) și a 150 de ani de la înființarea Bibliotecii Academiei Române reprezintă pentru poporul român un strălucit jubileu, având în vedere contribuția majoră a acestei nobile instituții la cultivarea limbii, culturii, artei, științei și spiritualității românești, precum și la afirmarea și promovarea acestora în Europa și în lume.

Permanent alături de popor, așa cum au subliniat în operele lor marii istorici ai neamului, Biserica Ortodoxă Română a binecuvântat și susținut încă de la început acest proiect național, care, cu jumătate de secol înainte de realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a adunat în comuniune de cuget şi simțire, cele mai strălucite personalități din toate provinciile românești: din „România de peste Milcov” (trei membri), din „România de dincoace de Milcov” (patru membri), din Transilvania (trei membri), din Banat (doi membri), din Maramureș (doi membri), din Bucovina (doi membri), din Basarabia (trei membri) și din Macedonia (doi membri).

La numai un an de la începutul activității sale, Societatea Academică Română a primit în rândurile sale, la 15 septembrie 1868 pe Episcopul cărturar Dionisie Romano al Buzăului, în anul următor, la 15 septembrie 1869, a fost ales în înaltul for academic preotul și profesorul Sava Popovici-Barcianu, revoluționarul de la 1848, iar la 7 septembrie 1871 – după patru ani de la şedinţa inaugurală a Societății Academice Române, Mitropolitul Andrei Șaguna, „Mesia“ sau „Apostolul Ardealului”, a fost cinstit cu titlul de membru de onoare al Societății Academice Române, devenită apoi, la 29 martie/10 aprilie 1879 „Academia Română“.

Acestor personalități, deopotrivă slujitori ai Bisericii și ai Academiei, le-au urmat cu timpul numeroși alți ierarhi, preoți și teologi, care prin lucrarea lor pastorală, culturală, științifică sau patriotică au ridicat prestigiul ambelor instituții, contribuind la consolidarea cooperării dintre ele spre binele și propășirea națiunii române.

Aniversând acum 150 de ani de la fondarea Bibliotecii Academiei Române, amintim contribuția Bisericii Ortodoxe Române la dezvoltarea acesteia și a Colecțiilor Academiei. Mitropoliții Iosif Naniescu şi Iosif Gheorghian, episcopii Melchisedec Ștefănescu şi Dionisie Romano, împreună cu alți ierarhi, precum și o mulțime de stareți și preoți cărturari au dăruit acestei Biblioteci o mulțime de manuscrise de o valoare unică, multe împodobite cu miniaturi prețioase, numeroase tipărituri, vechi și noi, ieșite de sub teascurile tipografiilor bisericești vreme de peste patru veacuri, documente istorice de o importanță deosebită pentru reconstituirea istoriei naționale, piese arheologice, monede vechi, diverse obiecte de artă bisericească.

Însă, din nefericire, această cooperare benefică dintre Biserică și Academie, bazată pe încredere și stimă reciprocă, a fost în mod dramatic curmată de Decretul din 9 iunie 1948, prin care prestigioasa Academie Română a fost transformată în Academia Republicii Populare Române, iar cei mai mulți dintre membrii ei, 114, consideraţi „indezirabili” de către regimul comunist, printre care și ierarhi, preoți și teologi ai Bisericii Ortodoxe Române au fost excluși, izolați, iar unii, chiar supuși pentru o lungă perioadă de timp, unui crunt proces de „reeducare“. De reținut este faptul că au fost menţinuţi ca membri ai Academiei Republicii Populare Române numai 19 membri titulari şi 15 membri de onoare.

Anul acesta, 2017, fiind Anul comemorativ al Patriarhului Justinian Marina și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, trebuie să mărturisim faptul că, în pofida noilor condiții istorice și politice de după anul 1948, mulți dintre membrii Academiei au rămas într-un fel sau altul alături de Biserică, unii chiar au elaborat și tipărit, în Editura Academiei sau în periodicele Academiei, studii şi articole de mare importanță pentru cunoașterea trecutului și contribuției Bisericii Ortodoxe Române la formarea limbii române şi la cultivarea unităţii naţionale, la dezvoltarea artelor creştine, a culturii bisericeşti şi laice, la apariţia şi dezvoltarea tiparului, la promovarea literaturii române, a învățământului românesc, dar şi la apariţia celor dintâi așezăminte sociale şi medicale, etc.

În același timp, Biserica noastră a publicat în revistele ei, semnate cu pseudonim sau chiar cu numele adevărat, numeroase studii elaborate de foști membri ai Academiei, care nu mai aveau voie să publice în revistele de stat sau erau urmăriți de cenzura comunistă. În acest sens, Patriarhul de vrednică memorie Justinian Marina (1948-1977) a ocrotit mai mulți academicieni persecutați de regimul comunist sau a ajutat familiile acestora. Menționăm aici doar situația dramatică a academicianului Constantin C. Giurescu, al cărui fiu, Prof. Dinu C. Giurescu, vicepreședinte al Academiei Române, își amintește într-un interviu faptul că în timpul detenției tatălui său, după ce casa și bunurile familiei au fost confiscate, familia sa a fost găzduită, cu aprobarea Patriarhului Justinian, pentru o vreme între anii 1951-1953 în casa parohială a bisericii „Sfânta Maria“, din apropierea cimitirului „Sfânta Vineri”, de către preotul profesor de istorie Niculae Șerbănescu, iar după anul 1953 în casa parohială a bisericii Mavrogheni, „având sprijinul statornic al părintelui Grigore Burlușeanu“.

În aceeași casă de la Mavrogheni, în aceeași perioadă, și cu aprobarea aceluiași Patriarh Justinian, locuia şi renumitul academician, din nefericire atunci proscris de regimul comunist, Simion Mehedinți, savant geograf și pedagog creștin, fost absolvent al Seminariilor teologice de la Roman și București.

După anul 1989, odată cu izbăvirea de regimul comunist, au fost reabilitate raporturile firești tradiționale dintre Biserică și Academie. Astfel, în anul 1990, noua conducere a Academiei Române a reabilitat memoria ierarhilor, preoților și teologilor ortodocși excluși din Academie în anul 1948 de către regimul totalitar, iar, în anii care au urmat, noi slujitori ai Bisericii au fost primiți în cel mai important for al excelenței științifice și culturale românești.

În această ultimă perioadă, Academia Română şi Patriarhia Română au inițiat mai multe programe comune, dintre care, cel mai important este elaborarea Istoriei monahismului românesc în trei tomuri masive și valoroase, iar bunele relații, cultivate cu respect reciproc de ambele instituții, ne îndreptățesc să sperăm la o permanentă cooperare fructuoasă pentru binele poporului român.

La acest moment jubiliar binecuvântat, felicităm pe Domnul Ionel Valentin Vlad, Președintele Academiei Române, pe Domnii vice-președinți și pe toți membrii Academiei Române, precum și pe toți ostenitorii Bibliotecii Academiei Române. Totodată, ne rugăm Milostivului Dumnezeu să le dăruiască tuturor sănătate şi fericire, precum şi mult ajutor în activitatea lor academică, iar apropiatele Sărbători ale Sfintelor Paști să le aducă tuturor lumină, pace și multă bucurie!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE



Vizită frățească în Madagascar a Preasfințitului Părinte Petroniu

În perioada 30 martie-6 aprilie 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu se află într-o vizită frățească în Madagascar, fiind însoțit de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului. Cu acest prilej, duminică, 2 aprilie 2017, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala din Antananarivo alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ignatios, Mitropolitul grec ortodox al Madagascarului.

Înaltpreasfințitul Părinte Ignatios s-a născut în Corint, Grecia, în anul 1951. A fost hirotonit diacon, apoi preot în anul 1976, fiind tuns în monahism la Mănăstirea Stavronikita din Muntele Athos. Începând cu anul 1985, a slujit,o perioadă de șase ani, ca misionar în Coreea de Sud, iar apoi în Bengalul de Vest, timp de 14 ani. În anul 2004 a fost ales Episcop de Madagascar, iar în anul 2013 a fost ridicat la rangul de Mitropolit. Înaltpreasfinția Sa este vorbitor de limbile greacă, engleză, coreană, bengaleză și malgașă.



Vizita Alteței Sale Regale, Charles, Prinț de Wales la Patriarhia Română

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a primit joi, 30 martie 2017, la Palatul Patriarhiei, pe Alteța Sa Regală Charles, Prinț de Wales, aflat într-o vizită oficială în România.

Preafericirea Sa a exprimat bucuria pentru includerea în program a unei vizite la Patriarhia Română și a subliniat interesul deosebit pe care Alteța Sa Regală îl manifestă pentru frumusețile spirituale, culturale și naturale ale României, devenind astfel un prieten al țării și poporului român.
Patriarhul României a menționat că în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord locuiesc mulți credincioși ortodocși români, ca studenți sau angajați în diferite domenii de activitate ale societății britanice. Astfel, în prezent, există peste 45 de parohii ortodoxe românești, păstorite de un episcop vicar și 42 de clerici, parohii care se bucură de sprijinul Bisericii Angliei, inclusiv prin oferirea unor locașuri de cult.

În contextul în care Alteța Sa Regală a vorbit despre vizitele efectuate la unele organizații umanitare din România în care sunt implicate instituții britanice, Patriarhul României a prezentat programe sociale ale Patriarhiei Române, precum Alege școala! destinat ajutorării copiilor expuși riscului abandonului școlar, Donează sânge! Salvează o viață! și Sănătate pentru sate, pentru sprijinirea persoanelor în vârstă și sărace din mediul rural.

Alteța Sa Regală Prințul de Wales a subliniat importanţa moştenirii culturale româneşti şi a apreciat receptivitatea României pentru conservarea acesteia. În acest context, a fost abordată posibilitatea unei cooperări între Patriarhia Română, Fundația Prințul de Wales și Fundația Pro Patrimonio, în vederea conservării și punerii în valoare a patrimoniului cultural și religios românesc.

Patriarhul României a primit cu bucurie această propunere, deoarece Biserica Ortodoxă Română are o preocupare permanentă în ceea ce priveşte conservarea patrimoniului naţional bisericesc.

La încheierea vizitei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Alteţei Sale Regale o icoană lucrată în tehnica mozaic, reprezentând pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Apoi, i-a mulțumit Alteței Sale Regale pentru vizităși a transmis Majestății Sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, urări de sănătate și binecuvântare.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE



Patriarhia Română și Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității au încheiat un acord de cooperare

În contextul Anului comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, Patriarhia Română și Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității au încheiat astăzi, 28 martie 2017, un acord de cooperare.

Obiectul acestui acord este studierea trecutului recent al Bisericii Ortodoxe Române și prezentarea acestuia în lucrări științifice și materiale audio-video.

Din partea Patriarhiei Române acordul a fost semnat de către Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal și Secretarul Sfântului Sinod, iar din partea C.N.S.A.S. a semnat domnul Dragoș Petrescu, Președintele Colegiului.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Împlinirea a 11 ani de la reînființarea Mitropoliei Clujului

Sărbătoarea hramului Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului a început vineri seara, 24 martie 2017, cu slujba Pavecerniței Mari cu Litie, oficiată în Catedrala Mitropolitană, de către Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La final, Preasfinția Sa a vorbit credincioșilor prezenți despre Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului.

Sâmbătă, 25 martie 2017, de Praznicul Bunei Vestiri, la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, au fost sărbătoriți 11 ani de la reînființarea Mitropoliei Clujului. Cu acest prilej, la Sfânta Liturghie, oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, au participat mii de credincioși.

Astfel, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, au slujit Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului și Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

La Dumnezeiasca Liturghie au participat oficialități locale și județene, academicieni și oameni de cultură, precum și reprezentanți ai autorităților civile şi militare.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a amintit despre trecutul istoric al Eparhiei Clujului și de unele reușite pe care nu le-ar fi realizat fără sprijinul oficialităților locale, motiv pentru care i-a oferit domnului Istvan Vakar, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Crucea Transilvană, în semn de apreciere a eforturilor depuse de către acesta în vederea primirii autorizației de construcție a Centrului Misionar „Sfântul Andrei”, care va avea sediul în Cluj-Napoca, pe Calea Turzii.

Ziua de 25 martie are o însemnătate deosebită pentru credincioșii din Arhiepiscopia Clujului, deoarece de Buna Vestire, în anul 2006, arhipăstorul Eparhiei Clujene, Bartolomeu Anania, a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Clujului, ca urmare a reîntemeierii Mitropoliei de aici, în luna noiembrie a anului 2005. De asemenea, cinci ani mai târziu, tot în data de 25 martie, în prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Cluj-Napoca, a fost întronizat noul Mitropolit al Clujului, în persoana Înaltpreasfințitului Părinte Andrei.

Astfel, data de 25 martie a devenit, prin actul providenţial al reînfiinţării Mitropoliei Clujului, o sărbătoare pentru întreaga Transilvanie, ea marcând momentul întronizării celor doi Mitropoliți.



Publicistul român Sever Voinescu la Zalău

În seara zilei de joi, 23 martie 2017, în sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău a avut loc o nouă întâlnire, în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”, organizate de Episcopia Sălajului. Auditoriul a avut privilegiul de a-l avea ca invitat pe domnul Sever Voinescu, publicist român și redactor-șef al revistei „Dilema veche”. Domnia sa a susținut conferința cu tema „Criza făcătorilor de pace”.

În introducere, domnul Sever Voinescu, marcat fiind de titlul conferinței „Glasul Bisericii în cetate”, a precizat că, astăzi, mai mult ca oricând, „glasul” Bisericii se aude din ce în ce mai greu în „cetate”, fapt care este cât se poate de regretabil, în contextul în care tot mai puternic răsună „glasul cetății” în Biserică, motiv pentru care ar trebui căutat un echilibru, acest lucru datorându-se, în mare parte, regimului comunist, care a suprimat vocea publică a Bisericii, astfel încât, după mai bine de două generații de ateism, românii își revin destul de greu.

Dorindu-se tot mai mult laicizarea Bisericii, manifestarea adevărurilor de credință pe care aceasta le propagă în spațiul public se urmărește a fi cât mai puțin identificată sau observată, în speranța de a prinde contur ideea de religie privată, fiecare având dumnezeul lui, desigur, o variantă care, în aparență, pare a fi una captivantă.

În continuare, domnia sa a vorbit despre criza făcătorilor de pace, un subiect sensibil, ținându-se cont de faptul că lumea în care trăim este caracterizată de ură și răutate. Astfel, încercând să creioneze profilul făcătorului de pace, domnul publicist a menționat că dacă, până nu de mult, oamenii își doreau la conducere un lider eficient, înțelept, care să dea dovadă de transparență politico-juridică, astăzi, omenirea își dorește în fruntea ei făcători de pace, tocmai din cauză că tensiunile din „cetate” se intensifică pe zi ce trece. Drept urmare, domnul Sever Voinescu a făcut referire la Fericirea a VI-a: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”, arătând că pacea se leagă în mod direct de dreptate și adevăr, potrivit cuvintelor prorocului Isaia, care afirmă că „nu este pace pentru cei fără de lege”. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „făcătorul de pace este cel ce dă pace altuia, însă nu ar putea-o da, dacă nu ar avea-o el însuși”. Prin urmare, o lume care nu își mai poate produce făcătorii de pace este o lume aflată într-o avansată stare de criză.

De asemenea, domnia sa a accentuat faptul că primul lucru pe care ar trebui să-l realizeze un făcător de pace ar consta în a face armonie între români și limba română, un factor esențial în menținerea acesteia reprezentându-l folosirea adecvată a cuvintelor, deoarece, în caz contrar, utilizarea nepotrivită a termenilor pe care îi adresăm celor de lângă noi produce o destabilizare a dispoziției de pace, dând naștere urii dintre oameni. Mai mult decât atât, se mai poate observa o stare de duplicitate a oamenilor, în general, situație la care contribuie și lumea virtuală, mai ales prin intermediul facebook-ului, producându-se o separație în structura ființei noastre, între ceea suntem în realitate și cine susținem a fi în fața celor care ne cunosc.

O altă afirmație asupra căreia domnul Sever Voinescu și-a oprit atenția a fost aceea a Mântuitorului Iisus Hristos, potrivit căreia fiecare om are datoria de a da cezarului ceea ce este al lui și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, subliniind faptul că Mântuitorul Hristos face o separare între două lumi, care se află, de altfel, într-o relație tensionată, respectiv între lumea banilor, care aparține cezarului și lumea spirituală despre care vorbește Mântuitorul Iisus Hristos. Chipul cezarului de pe monedă există doar într-o anumită zonă geografică, fie ea extinsă din punct de vedere jurisdicțional, însă chipul lui Dumnezeu se află în fiecare atom al creației, în fiecare dintre noi, inclusiv în cezarul, astfel încât, putem afirma, cu certitudine, că și cezarul este al lui Dumnezeu. Spre deosebire de chipul cezarului de pe monede, care în urma deselor atingeri este desfigurat, se șterge, ajungându-se până la devalorizarea acestora, chipul lui Hristos rămâne veșnic și viu în fiecare dintre noi. Prin urmare, făcătorul de pace trebuie să refacă raportul dintre cele două lumi. Personajul paradigmatic la care trebuie să ne raportăm și care a reușit să împlinească acest deziderat a fost tocmai Mântuitorul Hristos, care S-a întrupat nu pentru a ne arăta starea de păcătoșenie, ci pentru a ne salva, El devenind, în felul acesta, protectorul făcătorilor de pace, având în vedere că aceștia ajung să fie fii ai lui Dumnezeu.

În încheiere, domnia sa a precizat că Biserica nu poate face pace cu toată lumea, însă are datoria de a produce făcători de pace, care să realizeze, la rândul lor, armonie între oameni și care să le explice acestora raportul corect dintre cele două lumi, în așa fel încât să se păstreze echilibrul în viața cotidiană.

La finalul conferinței, domnul Sever Voinescu a răspuns cu obiectivitate întrebărilor venite din sală, captivând auditoriul.

Domnia sa s-a născut în anul 1969, la Ploieşti, județul Prahova. În anul 1992 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, iar din anul 1995, după terminarea stagiaturii, a devenit avocat în Baroul Bucureşti. Începând cu anul 1993, susţine seminarii la mai multe facultăţi de drept, de stat sau private, din Bucureşti, ajungând, apoi, asistent universitar, la Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Între anii 1997-1998 a fost consilier al secretarului general al Guvernului României. În luna februarie a anului 1998, ministrul de externe Andrei Pleşu l-a desemnat secretar general în Ministerul Afarerilor Externe, iar în anul 2000, premierul Mugur Isărescu l-a numit consul general al României la Chicago, fiind cel dintâi consul al României în acest important oraş american. În anul 2004 a părăsit Corpul Diplomatic și a devenit coordonator al programului de Relații Internaționale și Politică Externă din cadrul Institutului pentru Politici Publice, intensificând, totodată, activitatea publicistică.

Între anii 2008-2012 a fost șeful Delegației României la Adunarea Parlamentară a NATO. După terminarea mandatului de parlamentar, la sfârșitul anului 2012, s-a retras din activitatea politică, redevenind avocat și reluând, cu sporită intensitate, activitatea publicistică. Începând cu data de 1 ianuarie 2016, domnia sa este redactor-șef al revistei „Dilema veche”.

Domnul Sever Voinescu și-a început cariera publicistică în anul 1994, în calitate de colaborator la revista „Dilema”, în prezent „Dilema veche”. De la debutul său în presă a publicat aproape 2000 de articole și eseuri pe teme diverse, politice și culturale, cele mai multe găsindu-se în „Evenimentul zilei”, „Cotidianul”, „Revista 22”, „Dilema” și „Dilema veche”. Începând cu anul 2016, realizează săptămânal emisiunea „Europa Christiana”, pentru postul de televiziune „Trinitas” al Patriarhiei Române, iar în cadrul Colegiului Noua Europă coordonează grupul de studiu „Noua Dezordine Mondială”.

De asemenea, în anul 2000, președintele Emil Constantinescu l-a decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Ofițer, pentru servicii aduse în politica externă a țării, iar din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit, cu diverse ocazii, mai multe diplome omagiale și de onoare, în anii 2012, 2014 și 2015.






Precizări privind organizarea și desfășurarea Marșului pentru viață din ziua de 25 martie 2017

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a binecuvântat demersul Asociației „Studenți pentru viață” de a organiza cea de-a șaptea ediție națională a Marșului pentru viață, eveniment care va avea loc în după-amiaza zilei de 25 martie 2017 (sărbătoarea Bunei Vestiri) în 285 de localități.

Aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.

Patriarhia Română nu face parte dintre organizatori, dar a binecuvântat și sprijină spiritual manifestarea.

Precizăm că participarea clerului şi mirenilor la acest eveniment nu este obligatorie, ci benevolă.

În cadrul acestui eveniment sunt reafirmate valorile familiei creștine tradiționale, îndeosebi darul sfânt al vieţii prin nașterea de copii şi creșterea lor în credinţă sfânta şi iubire milostivă.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Liturghie Arhierească la Parohia Gâlgău Almașului

Duminică, 19 martie 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Gâlgău Almaşului, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

Satul Gâlgău Almaşului se află în bazinul râului Almaş, la o depărtare de 4 km de vărsarea acestuia în râul Someş. În localitate se găsește situată, în partea vestică, aşa numita „Grădina Zmeilor”, un peisaj natural de o rară frumuseţe, care constituie un amplu fenomen de prăbuşire şi erodare distructivă, dezvoltat în gresia de Sânmihaiu Almașului.

Prima atestare documentară a satului provine din anul 1560, când localitatea apare sub numele de Chalgo.

În data de 19 iulie 1600, într-un act de danie din partea lui Mihai Viteazul, dat la Alba-Iulia, pentru recunoaşterea slujbelor sfetnicului său Ştefan Chiaky, dovedite mai cu seamă în expediţia din Moldova împotriva lui Ieremia Movilă Vodă, acesta îi dăruieşte castelul Aghireş cu cele 40 de sate care aparţin de el. Între acestea este menţionată și localitatea Gâlgău Almaşului, însă sub numele de Golgo.

Din anul 1867 localitatea face parte din judeţul Sălaj, însă numindu-se tot Golgo. Între anii 1784-1787, din ordinul împăratului Iosif al II lea, se face o nouă statistică, Gâlgău Almaşului fiind trecut la rangul de sat, având 76 de case şi 100 de familii.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate, amintim faptul că pe timpul Conscripţiei Episcopului Klein, anul 1733, parohia număra 155 de suflete și avea biserică, dar nu şi casă parohială, preot fiind părintele Costin, primul cunoscut la Gâlgău cu numele. Biserica era construită din lemn şi acoperită cu paie, după cum se menţionează în istoricul parohiei. Alte documente referitoare la acest locaș de cult nu s-au mai găsit.

Biserica actuală a fost edificată în anul 1805 de către contesa Haller Rozalia, care se pare că a mai făcut încă două biserici, ca urmare a unei pedepse canonice. Locașul de cult este zidit în formă de navă, din piatră şi cărămidă, iar turnul este învelit cu şindrilă, având o înălţime de 28 m, restul acoperişului fiind acoperit cu ţiglă. Reparaţii capitale la biserică s-au făcut între anii 1966-1969, iar în anul 1973, în timpul păstoririi părintelui Gheorghe Cornea, aceasta a fost târnosită.

Începând cu anul 2004, Preacucernicul Părinte Petru Lucăcel a fost numit preot al Parohiei Gâlgău Almaşului, sub păstorirea Precucerniciei sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea locașului de cult. Astfel, ajutat fiind de membrii Consiliului Parohial şi de credincioşi, a realizat următoarele activități: padimentarea cu parchet a Sfântului Altar şi a pronaosului, refacerea instalaţiei electrice, montarea unei centrale termice şi a caloriferelor, recondiţionarea iconostasului, revopsirea acoperişului bisericii şi tencuirea pereţilor în terasit, construirea unei terase în faţa bisericii, placarea cu gresie a pardoselii pridvorului, înlocuirea uşii de acces şi a geamurilor, aducţiunea apei potabile, construirea anexelor (lemnărie şi grup social) și turnarea trotuarelor din beton la ambele intrări în biserică. De asemenea, locașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.





Sinaxa stareților și starețelor din mănăstirile Episcopiei Sălajului

Marți, 14 martie 2017, la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, sub președinția Preasfințitului Părinte Petroniu, a avut loc Sinaxa stareților și starețelor mănăstirilor din Episcopia Sălajului. La această întâlnire au participat toți superiorii așezămintelor monahale din Eparhie.

În cuvântul rostit, Preasfinția Sa și-a exprimat bucuria întrunirii în acest cadru și a îndemnat pe monahii și monahiile prezenți la această adunare să continue cu râvnă împlinirea chemării asumate, felicitându-i pentru toate realizările. De asemenea, Preasfințitul Părinte Petroniu a prezentat, pe scurt, noutățile legate de viața monahală, apărute în Eparhie. Astfel, Preasfinția Sa a menționat înființarea Mănăstirii Tuturor Sfinților din Municipiul Zalău, care în prezent funcționează doar în acte, în continuare făcându-se demersuri în vederea procurării unui teren viabil pentru o asemenea lucrare și a Schitului „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Stârciu.

Preacuviosul Părinte Arhim. Antonie Pința, Exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului, a precizat că în cadrul inspecțiilor administrative, realizate în cursul anului, s-a observat faptul că în așezămintele monahale există o bună rânduială administrativă și gospodărească, precum și multă râvnă în cele spirituale. Pe lângă aceasta, Preacuvioșia Sa, care este și starețul nou înființatei Mănăstiri a Tuturor Sfinților din Zalău, a prezentat și situația în care se află în momentul de față așezământul monahal.

În continuare, au luat cuvântul toți cei prezenți, aducând în discuție dificultățile și încercările întâmpinate în activitatea duhovnicească și administrativ-gospodărească, dar și împlinirile și bucuriile din cadrul obștilor monahale în care aceștia viețuiesc.

Sinaxa s-a încheiat cu rostirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat” și cu o agapă frățească oferită celor de față de către Preasfințitul Părinte Petroniu.




Precizări privind prezența orelor de religie în școli

Referitor la critica relansată în spațiul media cu privire la prezența orelor de religie în școli, Patriarhia Română reafirmă următoarele:

Constituția României garantează libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult, Curtea Constituțională a României interpretând în mod constant că predarea religiei în școli are ca temei articolul 32 alineatul 7 din Constituție.

Religia predată confesional reprezintă regula în majoritatea statelor europene. Astfel, în argumentarea deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), din 29 iunie 2007, în cazul „Folgero contra Norvegiei”, se precizează că statele au dreptul de a difuza prin învățământ sau educație informații sau cunoștințe având, direct sau indirect, caracter religios sau filosofic (paragraful 84).

De asemenea, CEDO nu consideră o problemă caracterul confesional al orei de religie, constatând faptul că „în Europa, învățământul religios este profund legat de învățământul secular”. Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei (în anul 2007) doar în trei state religia nu este predată în școlile publice (Franța, Albania și Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state, în restul fiind facultativă sau opțională (conform celor reținute de CEDO în 9 octombrie 2007, cu ocazia judecării cauzei „Hasanși EylemZengin contra Turciei”, paragraful 30); iar în majoritatea statelor predarea religiei are caracter confesional (paragraful 31).

Majoritatea elevilor europeni au în programa școlară o oră de religie pe săptămână, însă în țări precum Germania, Austria, Irlanda, Cipru, Grecia, Italia și Croația au câte două ore, iar în Belgia au trei ore pe săptămână. În Germania, spre exemplu materia religie nu este doar parte din trunchiul comun, ci este chiar obligatorie, organizată de către culte și finanțată de către stat. Predarea este confesională. Situația este similară în Austria, Belgia, Cipru, Spania și Grecia.

Pe de altă parte, nu trebuie așezate în opoziție orele de religie cu cele de istoria religiilor. Dimpotrivă, ele trebuie să rămână distincte, pentru că sunt deopotrivă importante. Cunoașterea propriei culturi religioase este o etapă absolut necesară pentru înțelegerea celorlalte religii. Pentru a cunoaște specificul altor culturi este nevoie întâi de educarea în propria cultură și tradiție, altfel învățământul devine doar o sursă de relativism sincretist și confuzie. Este ca și cum în școlile românești s-ar învăța literatură universală sau istorie universală, fără studiul prealabil al literaturii și istoriei României. Elevii înscriși la ora de religie au posibilitatea de a se înscrie, în liceu, și la cursul opțional de istoria religiei.

Manifestarea unui comportament moral în acord cu valorile religioase, unul dintre obiectivele predării religiei, este contestată în câteva articole recente de presă prin care se respinge, de fapt, ideea de morală publică, noțiune considerată în teoria generală a dreptului a fi unul dintre fundamentele dreptului.

De asemenea, este incorectă şi injustă jignirea generalizată a unei categorii didactice profesionale, şi anume totalitatea profesoarelor şi profesorilor de religie. Aceste persoane realizează educarea religioasă a copiilor în școli din încredințarea a peste 2.000.000 de părinți care și-au înscris copiii la ora de religie (peste 90% dintre copii).

Biroul de Presă al Patriarhiei Române




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro