www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Patriarhia Română susţine „Marşul pentru viaţă 2016. Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”

Patriarhia Română binecuvintează şi susţine Marşul pentru viaţă 2016. Pentru viață, pentru femeie, pentru familie, organizat de mai multe asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale creştine din România în ziua de sâmbătă, 26 martie 2016, în numeroase oraşe din ţară.

Potrivit învăţăturii Bisericii, avortul este o crimă comisă împotriva unei fiinţe (persoane) nevinovate care nu se poate apăra. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea că astăzi familia se confruntă adesea cu violenţa domestică, divorţul, avortul, abandonul copiilor de către părinţi şi al părinţilor vârstnici şi bolnavi de către copii, delincvenţa juvenilă, indiferenţa faţă de suferinţa altora, suicidul, dorinţa de câştig material imediat şi cu orice preţ, alcoolismul şi drogurile, concubinajul etc.

Din nefericire, avortul, divorțul şi scăderea natalității au devenit fenomene dramatice pentru societate, având ca prim efect negativ diminuarea populației României. Reamintim că în perioada 1958-2008, în România, au fost avortaţi peste 22 milioane de copii. Această tristă statistică plasează România pe locul doi în lume, după Rusia, în ceea ce privește numărul de avorturi raportat la populația existentă (116,5%).

Biserica Ortodoxă Română binecuvintează şi încurajează adopţia şi îndeamnă parohiile să ajute familiile cu mulţi copii vulnerabile social și, totodată, să susțină educarea tinerei generații în spiritul valorilor familiei creştine tradiţionale şi să apere permanent darul vieţii umane.

Din aceste nobile considerente, Marşul pentru viaţă 2016. Pentru viață, pentru femeie, pentru familie va fi mediatizat de Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române.

În Sălaj, marșul se va desfășura sâmbătă, 26 martie, după cum urmează:

La Zalău, începând cu orele 11.00, pe traseul Sala Sporturilor - Platoul de Marmură;

La Șimleu Silvaniei, începând cu orele 11.00, pe traseul Biserica Ortodoxă Nr. 1 - Str. 1 Decembrie 1918 - str. Gării - str. Gheorghe Lazăr - Biserica Greco-Catolică;

La Jibou, începând cu orele 10.00, de la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” la Biserica „Sfântul Proroc Daniel”.

La marș sunt așteptați credincioși și reprezentanți ai tuturor comunităților religioase din județ.

Episcopia Sălajului susține orice demers menit să promoveze demnitatea persoanei umane.



Mesaj de compasiune şi solidaritate cu poporul belgian

Cu durere şi îngrijorare am aflat de atentatul terorist din dimineaţa zilei de 22 martie 2016 din Bruxelles, în urma căruia şi-au pierdut viaţa 34 persoane, iar alte 136 au fost rănite.

În aceste momente dificile pentru poporul belgian, ne rugăm pentru odihna sufletelor celor decedați, pentru consolarea familiilor îndoliate şi pentru însănătoşirea celor răniţi.

Ne exprimăm solidaritatea cu poporul belgian greu încercat acum, precum şi îngrijorarea faţă de escaladarea terorismului în spaţiul european.

Ne rugăm lui Dumnezeu pentru pacea, înţelegerea şi buna convieţuire între oamenii de etnii, culturi şi credinţe religioase diferite.



† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

www.basilica.ro



Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2016


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi Preaiubiţilor credincioşi
din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!


Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
iubiţi credincioşi şi credincioase,

Binecuvântat să fie Dumnezeu Care ne-a învrednicit să prăznuim, şi în acest an, Duminica Ortodoxiei şi să continuăm urcuşul nostru duhovnicesc, prin post şi rugăciune, către slăvita sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Duminica de astăzi este, ca toate Duminicile, o Zi a Domnului şi o Zi a Învierii, fiind ziua cea dintâi a săptămânii (Matei 28, 1), dar ea este totodată şi sărbătoarea dreptei credinţe, este „hramul” Ortodoxiei, pe care îl cinstim în fiecare an, de peste douăsprezece veacuri.

Ortodoxia, pe care o sărbătorim astăzi, este Biserica lui Hristos pe pământ[1]şi a fost întemeiată de însuşi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul, „pe temelia apostolilor şi a prorocilor” (Efeseni 2, 20). Această Biserică păstrează, de două milenii, neschimbată învăţătura Întemeietorului ei şi rânduiala Sfinţilor Apostoli, în forma stabilită de Sfinţii Părinţi şi de Sinoadele ecumenice.

Ortodoxia este credinţa mântuitoare, în centrul căreia se află adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ne-a fost descoperit de Dumnezeu prin profeţi, iar „în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evrei 1, 2). Ea este credinţa pecetluită cu sânge de mucenicii celor două milenii de creştinism, dar şi de cei care-şi jertfesc viaţa pentru Hristos în timpul nostru.

Începuturile sărbătorii de astăzi se leagă de luptele pentru restabilirea cin­stirii sfintelor icoane, interzisă în urma edictului emis de împăratul bizantin Leon al IlI-lea Isaurul (717-741), în anul 727, acesta fiind un duşman al cinstirii sau al cultului icoanelor. Însă un mare teolog, Sfântul Ioan Damaschin, vieţuitor în mănăstirea Sfântul Sava din pustiul Iudeii, a contestat atunci dreptul împăratului de a interveni în problemele Bisericii şi a precizat că singura autoritate compe­tentă în materie de credinţă este Sinodul episcopilor. „Ne supunem ţie, împărate - spune Sfântul Ioan Damaschin - în lucrurile care privesc viaţa, dăjdiile, vămile, încasările şi cheltuielile, în toate ale noastre încredinţate ţie; dar în ce priveşte conducerea Bisericii, avem pe păstori, pe cei care ne-au grăit nouă cuvântul şi care au formulat legislaţia bisericească”[2].

După mai bine de cinci decenii de mari tulburări pricinuite de potrivnicii icoanelor (numiţi iconoclaşti), împărăteasa Irina (t 802), în calitate de regentă, cu sprijinul patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806), a convocat în anul 787 Sinodul al VII-lea Ecumenic la Niceea, în provincia Bitinia din Asia Mică, pentru a se pronunţa în privinţa cinstirii sfintelor icoane. Sinodul s-a ţinut între 24 septembrie şi 13 octombrie 787 şi a hotărât că este permis şi chiar folo­sitor şi bineplăcut lui Dumnezeu a picta icoane liturgice şi a le cinsti. Pe de altă parte, Părinţii Bisericii au precizat că sfintele icoane trebuie cinstite deoarece pe ele sunt zugrăvite chipurile unor persoane sfinte, iar cinstirea adusă sfintelor icoane nu se adresează materiei icoanei (lemnului), ci persoanelor pictate pe icoane. Prin urmare, cinstirea sfintelor icoane nu este idolatrie. Din nefericire, însă, lupta potrivnicilor cinstirii sfintelor icoane nu s-a încheiat în anul 787, ci a continuat, cu mici întreruperi, încă aproape cincizeci de ani. În tumultul acelor lupte împotriva icoanelor, au fost distruse o mulţime de icoane, adevărate comori ale credinţei, spiritualităţii, evlaviei şi artei iconografice ortodoxe, multe biserici şi mănăstiri fiind deposedate de icoanele Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Domnului, ale îngerilor şi ale sfinţilor. Atunci, mulţi credincioşi ortodocşi au plătit cu viaţa sau au fost nevoiţi să ia calea exilului pentru curajul de a apăra sfintele icoane. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele din urmă, ortodocşii apără­tori ai sfintelor icoane au biruit. Convinşi că una este idolul păgân sau chipul cio­plit, şi altceva este sfânta icoană, chipul unei fiinţe cereşti sau al unui sfânt, creştinii ortodocşi nu au cedat în faţa celor care se împotriveau cinstirii icoa­nelor, şi, astfel, credinţa ortodoxă a învins.

Împărăteasa Teodora a Bizanţului (842-846), împreună cu patriarhul Metodie, a convocat un sinod la Constantinopol, pentru ziua de 11 martie 843. Acest sinod a declarat valabile toate hotărârile celor şapte Sinoade ecumenice, a resta­bilit cultul sau cinstirea sfintelor icoane şi i-a anatemizat pe toţi iconoclaştii şi pe toţi ereticii. Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica Ortodoxă serbează dreapta credinţă în plinătatea ei şi totodată biruinţa asupra tuturor ereziilor. De atunci, Duminica Ortodoxiei a fost introdusă în ca­lendarul Bisericii, devenind o zi de aleasă cinstire a tuturor celor care au apărat dreapta credinţă şi sfintele icoane, o zi în care ne unim în rugăciune cu toţi creştinii ortodocşi din ţară şi de pretutindeni, o zi în care, în mod deosebit, ne simţim în comuniune cu toţi sfinţii, din toate timpurile, dar mai ales cu martirii, mărturisitorii şi cuvioşii care şi-au dăruit viaţa Domnului Hristos, pentru apărarea dreptei credinţe şi cinstirea sfintelor icoane.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sfânta Scriptură ne învaţă că omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu” (Facere 1, 27), iar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este „chipul lui Dumnezeu cel nevăzut” (Coloseni 1, 15). Aşa după cum scrie Sfântul Ioan Damaschin: „... când vezi că cel fără de trup S-a făcut pentru tine om, atunci vei face icoana chipului său omenesc. Când cel nevăzut S-a făcut văzut în trup, atunci vei înfăţişa în icoană asemănarea celui care S-a făcut văzut. Când cel fără de corp, fără de formă, fără de greutate şi calitate, fără mărime, din prici­na superiorităţii firii Lui «a luat chip de rob» (Filipeni 2,7) [...], atunci zugrăveşte-I icoana şi aşază, spre contemplare, pe acela care a primit să fie văzut. Zugrăveşte coborârea Lui fără nume, naşterea din Fecioară, botezul în Iordan, schimbarea la faţă de pe Tabor, pătimirile, moartea, minunile [...], zugrăveşte-le pe toate şi prin cuvânt şi prin culori”[3].

Acelaşi Sfânt, Ioan Damaschin, arată, mai departe, că „odinioară Dum­nezeu cel necorporal şi fără formă nu se zugrăvea deloc. Acum, însă, prin fap­tul că Dumnezeu S-a arătat cu trup, a locuit printre oameni, fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu” [4].

Desigur, între icoană şi persoana zugrăvită pe ea există o legătură harică realizată prin sfinţirea icoanei, adică o legătură duhovnicească între icoană şi Hristos sau între icoană şi sfinţii Lui, făcând-o astfel vrednică de cinstire, aşa cum ne învaţă tot Sfântul Ioan Damaschin, zicând: „Dacă nu te închini icoanei nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, care este icoana vie a nevăzutului Dumnezeu şi chip cu totul asemenea. Mă închin icoanei lui Hristos - spunea Sfântul Părinte - ca unul ce este Dumnezeu întrupat, icoanei Născătoarei de Dumnezeu, Stăpâna tuturor, ca una ce este Maica Fiului lui Dumnezeu, icoanei sfinţilor, ca unii ce sunt prietenii lui Dumnezeu [...]; mă închin icoanei acelora care au trăit călcând pe urmele Lui, zugrăvesc biruinţele şi pătimirile lor, pen­tru că prin ele mă sfinţesc şi mă aprind de râvna de a le imita”5. Urmându-i pe sfinţi devenim şi noi icoane vii ale lui Dumnezeu, Cel Sfânt, în măsura în care dobândim prin har asemănarea cu El. Astfel, sfânta icoană nu rămâne pentru noi o simplă bucată de lemn sau de pânză pictată, ci ne pune în legătură spirituală (de rugăciune) cu Hristos şi cu toţi sfinţii, ne susţine comunicarea şi comuniunea cu persoanele sfinte, al căror ajutor şi a căror prezenţă le simţim în suflet când ne închinăm cu credinţă şi sărutăm cu evlavie sfintele icoane.

În acelaşi timp, sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Sale, ale îngerilor şi ale sfinţilor nu sunt doar opere de artă, ci în ele vedem mo­dele sfinte de vieţuire creştină pe care suntem chemaţi să le urmăm în viaţa noastră, dacă răspundem cu iubire la iubirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor faţă de noi. Aşadar, icoana lui Hristos ne ajută să ne rugăm, să ne apropiem de Hristos, şi să ne împărtăşim de lumina Sa. De asemenea, icoanele Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor ne întăresc în lupta noastră duhovnicească spre a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică.

Totodată, trebuie să preţuim şi rolul instructiv şi educativ al sfintelor icoane. Rugându-ne în faţa sfintelor icoane, întipărim în memorie viaţa şi faptele minunate ale Mântuitorului Iisus Hristos, izvorâte din iubire milostivă, dar şi din credinţa, evlavia, râvna, nevoinţele şi jertfelnicia sfinţilor, care ne sunt de mare folos în săvârşirea faptelor bune şi în dobândirea sfinţeniei. „Nu am prea multe cărţi -spune Sfântul Ioan Damaschin - şi nici nu am timp liber pentru a citi; intru însă în biserică, spitalul obştesc al sufletelor, înăbuşit de gânduri, ca de nişte spini; podoaba picturii mă atrage să mă uit, îmi desfătează vederea ca o livadă şi, pe nesimţite, slava lui Dumnezeu pătrunde în suflet. Am primit răbdarea mucenicu­lui, răsplata cununilor şi mă aprind, ca prin foc, cu dorinţa de a-l imita. Căzând la pământ, mă închin lui Dumnezeu, prin mijlocirea mucenicului şi mă mântui”6.

Iată cât de necesare sunt sfintele icoane în viaţa noastră! Ele ne conduc la sfinţenie, la Dumnezeu. Fără sfintele icoane, lumea noastră spirituală ar fi mult mai săracă. Având însă în biserică şi în casă sfintele icoane, avem în faţa noastră un izvor de lumină, de spiritualitate, de puritate şi de frumuseţe cerească. Prin urmare, avem datoria de a cinsti sfintele icoane, de a le apăra şi de a le iubi, deoarece sfintele icoane ne amintesc permanent adevărul credinţei că Hristos Domnul este pururea cu noi în Biserica Sa (cf. Matei 28, 20), împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, cu cetele îngereşti şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Prin hotărârea Sinodului al VII-lea ecumenic din anul 787, Biserica noastră dreptmăritoare a preluat şi a oficializat învăţătura Sfântului Ioan Damaschin cu privire la cinstirea sfintelor icoane şi la importanţa pe care ele o au în viaţa litur­gică a Bisericii şi a fiecărui creştin ortodox. Această învăţătură nu a fost valabilă doar pentru veacul al VlII-lea, ci pentru toate timpurile şi locurile, pentru creştinii de astăzi şi de totdeauna.

Biserica ne cheamă, aşadar, să afirmăm credinţa ortodoxă şi să cinstim sfin­tele icoane ale Domnului Iisus Hristos, ale Preasfintei Sale Maici, ale îngerilor şi ale sfinţilor care împodobesc locaşurile de cult ortodoxe, dar ne învaţă în acelaşi timp, să ne îngrijim şi de icoana sau chipul lui Hristos prezent în aproapele nostru, în fiecare om. În acest sens, sunt pilduitoare şi normative pentru viaţa noastră creştină cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan adresate creştinilor din vremea sa şi, prin ei, nouă tuturor: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească” (I Ioan 4, 10-11 şi 20).

Prin urmare, temelia credinţei noastre este iubirea milostivă. Iubind pe aproapele nostru, îl iubim şi pe Dumnezeu.

Întrucât anul acesta, 2016, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noas­tre Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bise­riceşti, îndemnăm pe toţi tinerii din şcoli şi din universităţi, pe profesorii de religie şi pe teologi, pe tinerii slujitori ai sfintelor altare şi pe toţi credincioşii tineri să apere, să susţină şi să promoveze valorile spirituale ale Ortodoxiei şi ale poporului român, tradiţiile sfinte primite din generaţie în generaţie, familia creştină tradiţională, patrimoniul cultural naţional, bisericesc şi civil, într-un cuvânt, identitatea noastră spirituală românească moştenită de la vrednicii înain­taşi, pe care-i comemorăm şi îi cinstim cu recunoştinţă în fiecare an.

În acest sens, un obiectiv de mare importanţă pentru viaţa şi istoria Bisericii noastre şi a poporului român dreptcredincios, care are nevoie de susţinerea noas­tră, este Catedrala Mântuirii Neamului. Noua Catedrală Patriarhală, lăcaş de rugăciune şi de binecuvântare va rămâne peste veacuri o icoană a credinţei nea­mului românesc şi o mărturie a evlaviei noastre, a dăruirii şi a dăinuirii noastre, dar şi un simbol al demnităţii naţionale, al unităţii şi comuniunii dintre generaţii, al comuniunii românilor din ţară şi din afara ţării. Noua Catedrală nu va fi des­tinată doar slujirii liturgice, ci va împlini şi o lucrare social-culturală, filantropică şi medicală. În această catedrală, alături de icoanele Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Maicii Domnului, vor fi pictate şi icoanele sfinţilor români care au fost apărători şi mărturisitori ai Ortodoxiei româneşti de-a lungul veacurilor.

Ca în fiecare an, şi în anul acesta 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cheamă şi acum pe toţi slujitorii sfintelor altare şi pe toţi credincioşii să susţină, cu aceeaşi dăruire, colecta pentru Fondul Central Misionar. Acest fond are deja o istorie de mulţi ani şi a fost de mare folos, în anii anteriori, mul­tor comunităţi parohiale şi mănăstireşti din ţară şi de peste hotare, dar şi aşeză­mintelor social-filantropice ale Bisericii noastre. Banii care vor fi colectaţi anul acesta vor fi folosiţi, îndeosebi, pentru ajutorarea parohiilor misionare din mediul rural, izolate, în care locuiesc credincioşi vârstnici şi tot mai puţini, unde nu mai există alte instituţii, ci doar preotul a mai rămas să le fie de ajutor prin rugăciune şi prin faptele milostivirii creştine. De asemenea, vor fi sprijinite instituţiile social-caritative pentru copii, pentru vârstnici şi pentru credincioşii care sunt în grele suferinţe în spitale, pentru şcoli, familiile nevoiaşe cu mulţi copii, comunităţile româneşti din afara graniţelor ţării, care au mare nevoie de ajutor în păstrarea dreptei credinţe, a graiului nostru românesc, precum şi pen­tru zidirea ori dotarea lăcaşurilor de cult.

Suntem încredinţaţi că, şi de această dată, veţi răspunde la apelul nostru părintesc, pentru ca Biserica să-şi poată continua lucrarea sa misionară şi social-filantropică.

Rugându-ne lui Dumnezeu să ne ajute în urcuşul nostru duhovnicesc spre slăvitul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, vă îmbrăţişăm cu părintească dragoste şi vă adresăm îndemnul nostru la iubire milostivă prin cuvintele frumoasei rugăciuni din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, săvârşită în această sfântă zi de Duminică a Ortodoxiei: „Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc roade şi fac bine în sfintele Tale biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci. Răsplăteşte-le lor cu bogatele şi cereştile Tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în locul celor pământeşti, cele veşnice în locul celor vremelnice; cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase”.

Vă împărtăşim binecuvântarea noastră părintească prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13) Amin.

Preşedintele Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l,

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

alături de toți Ierarhii, membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române



Slujire Arhierească la Parohia Sânmihaiu Almașului

În ultima duminică dinaintea începerii postului cel mare, cunoscută ca Duminica izgonirii lui Adam din rai, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Sânmihaiu Almașului. Prilejul acestei vizite pastorale a fost dat de instalarea noului paroh al acestei comunități, tânărul părinte Andrei Todor, acesta urmându-i părintelui Vasile Ioviță, care a ajuns la vârsta pensionării. Alături de Ierarh și de cei doi preoți au mai slujit Preacucernicul Părinte consilier Claudiu Nechita și Preacucernicul Părinte Ștefan Lucaciu, protopopul Zalăului.

Repere istorice

Prima atestare documentară a satului datează de la anul 1365, numele localității fiind menționtat în arhivele de la Budapesta, dar aici au trăit comunități organizate de oameni încă din antichitate. Trebuie amintit faptul că pe aici trecea drumul care făcea legătura între marile castre romane Porolissum și Napoca.

În ceea ceprivește viața bisericească de aici, dăinuie până astăzi biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care a fost ridicată potrivit pisaniei la anul 1778. Biserica a fost pictată apoi, la 1794, de către cunoscutul pictor din Românași, Ioan Pop, aceasta fiind de fapt cea mai veche dintre lucrările sale. Anterior bisericii monument istoric, mai sunt atestate alte două lăcaşuri de cult.

Cel dintâi se găsea pe culmea dealului din vest, la circa 700 metri de biserica de lemn actuală. Nu se ştie dacă biserica a aparţinut comunităţii maghiare sau celei româneşti, ori a fost folosită de ambele, evident, în perioade de timp diferite. Cert este că era o construcţie destul de mare din piatră şi cărămidă, cum se poate vedea din fragmentele ce au rămas până azi. De acest locaş se leagă un eveniment de însemnătate majoră pentru sat. Înainte de 1700 ar fi avut loc o invazie tătară pe Valea Almaşului şi-n aceste circumstanţe localnicii au fost surprinşi în biserică. Tătarii ar fi incendiat-o, pricinuind moartea lor.

Următoarea biserică despre care există informații a fost una făcută din nuiele și lut. Până târziu, după 1900, s-a păstrat cheia de lemn a acestei biserici pe care era inscripţionat anul 1737.

Biserica actuală a satului, având același hram cu biserica de lemn, a fost ridicată la jumătatea secolului al XX-lea. A fost pictată apoi 30 de ani mai târziu, între 1983-1985, fiind sfințită de către Preasfințitul Părinte Vasile Coman în anul 1986.

Mai trebuie amintit faptul că la 3 kilometri de Sânmihaiu Almașului se află locul unde și-a dat obștescul sfârșit marele revoluționar Simion Bărnuțiu, la locul numit Fântâna Gorgana. La data de 28 mai 1864, fiind grav bolnav, Simion Bărnuţiu se afla în drum spre localitatea sa natală, Bocşa, judeţul Sălaj, venind din Moldova, unde fusese profesor după terminarea evenimentelor de la 1848-1849. În acestă zi, simţindu-se foarte rău, trăsura care îl transporta s-a oprit la Fântâna Gorgana, unde fostul conducător al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania a murit în scurt timp.

Pentru a aduce aminte urmaşilor de idealul generaţiei paşoptiste şi a conducătorului ei politic, pe locul unde a murit Simion Bărnuţiu a fost ridicat un monument de mari dimensiuni, alcătuit din mai multe componente: un drum de acces de la şosea până la monument, cu o lungime de 300 metri; o fântână simbolică, la 100 metri de intrarea de pe şosea, fântână pe ale cărei ghizduri sunt săpate cuvintele "Frăţietate", "Egalitate", "Naţionalitate", "Libertate"; un monument din piatră de aproximativ trei metri înălţime, pe care e sculptat îndemnul lui Simion Bărnuţiu din zilele revoluţiei paşoptiste - "Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi" și o cruce de lemn cu o înălţime de șase metri, amplasată la aproximativ zece metri vest de monumentul de piatră.






Episcopia Sălajului premiată la „Gala culturii sălăjene”

Vineri, 11 martie 2016, în municipiul Zalău a avut loc cea de-a șasea ediție a „Galei culturii sălăjene”. Organizatorul acestui eveniment a fost Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sălaj, în frunte cu directorul acestei instituții, Doamna Doina Cociș. La eveniment au participat personalități ale lumii culturale, istorici, scriitori, oameni de presă, cercetători și artiști din județul Sălaj, dar și invitați din afara județului.

În debutul serii, o parte a orchestrei de muzică populară Porolissum a interpretat o suită de cântece tradiționale românești. A urmat apoi lansarea albumului “Dor de rost” realizat de către fotograful Răzvan Voiculescu. Albumul surprinde diferite ipostaze din viața autentic românească, toate ilustrate în cele 320 de pagini ale albumului.

Gazda evenimentului, Doamna director Doina Cociș, a acordat mai multe diplome de onoare, începând cu o diplomă acordată familiei regretatului Alexandru-Liviu Șerban, pentru care cultura și istoria acestui popor erau lucruri de căpătâi. Au primit de asemenea diplome reprezentanții mai multor biblioteci din județ, susținătorii unor proiecte de salvare a caselor vechi românești, reprezentanți ai ansamblurilor folclorice, precum și altor promotori și păstrători ai culturii tradiționale autentice.
În continuare au fost oferite 16 trofee de excelență. Unul din aceste trofee a fost acordat Episcopiei Sălajului pentru inițiativa derulării seriei de conferințe “Glasul Bisericii în cetate”. Trofeul a fost înmânat de către Doamna Doina Cociș Preasfințitului Părinte Petroniu. Același trofeu a fost acordat și domnului conf. univ. dr. Vasile Timiș, un apropiat al județului Sălaj, pentru sprijinul acordat proiectelor de restaurare a monumentelor istorice din județ.

Au mai primit trofee domnul Cornel Grad, pentru cercetarea istorică de excepție de-a lungul carierei, de numele domniei sale fiind legată restaurarea a 47 de biserici de lemn din județul Sălaj, domnul Marcel Lucaciu, poet și profesor, domnul Sebastian Olaru, pentru demersul valoros de salvare a căsuței vechi de la Răstoci, maestrul Mircea Groza pentru promovarea gastronomiei românești în lume, lista continuând cu personalități ce acoperă întreaga paletă tradițional-culturală.




Liturghie Arhierească în Parohia Marin

Duminică, 6 martie 2016, biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Parohia Marin, Protopopiatul Şimleu Silvaniei, a îmbrăcat straie de sărbătoare. Lăcaşul de cult a fost, pentru această dimineaţă, o adevărată “catedrală”, Sfânta Liturghie fiind săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi. Din sobor au făcut parte Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Şimleului, Preacucernicul Părinte paroh Petru Ardelean, Preacucernicul Părinte Sorin Şandor, de la Parohia Crasna, Preacucernicul Părinte Flavius Lazar, de la Parohia Sâg, cei doi fiind fiii ai satului și Preacucernicul Părinte Călin Ciurbe, de la capela Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău.

Numărul impresionant de credincioşi prezenţi în sfânta biserică, care deşi monumentală ca dimensiune, s-a dovedit a fi neîncăpătoare, denotă atât râvna deosebită a acestora faţă de cele sfinte, cât şi grija neostenită pe care o are părintele Petru pentru fii săi duhovniceşti.

În cuvântul de învățătură, tâlcuind pericopa evanghelică a înfricoșatei judecăți, citită în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a sesizat faptul că celor de-a stânga, Mântuitorul nu le spune „Plecați de aici hoților, mincinoșilor, desfânaților!” Nu pentru faptele rele, pentru păcate, îi condamnă pe aceștia, ci pentru faptele bune pe care erau datori să le facă, dar nu le-au împlinit. Toți avem obligația de a ne feri de păcat, dar aceasta înseamnă doar jumătate de drum, așa cum se întâmplă unui om care vrea să își facă o casă. Dacă își sapă fundația, casa nu este gata încă, fiind nevoie și de ziduri, acoperiș și celelalte. Așa este și ferirea de păcat – facem o fundație pentru casă, dar apoi trebuie să construim prin fapte bune și virtuți relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii.

La rândul său, părintele paroh Petru Ardelean, a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru vizita făcută în mijlocul credincioșilor din Parohia Marin, aducând totodată un gând de recunoștință pentru toți cei care l-au sprijinit în întreaga activitate pastoral-misionară, aceasta cu atât mai mult cu cât părintele Petru este chiar fiu al satului.

Satul Marin a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1458, însă urmele de locuire sunt mult mai vechi, aici fiind descoperită o așezare neolitică, vestigii istorice aparținând civilizației dacice, dar și fragmente ceramice din secolul al XIII-lea.

Cea mai veche biserică din localitatea Marin datează din anul 1598 aceasta fiind din lemn. Biserica actuală a fost zidită între anii 1947 şi 1952.

Parohia Marin, în parteneriat cu primăria comunei Crasna, are deschis un centru de zi, unde 20 de copii, după închierea orelor de curs servesc gratuit masa, iar apoi, asistaţi de un cadru didactic îşi pregătesc temele pentru a doua zi. Timpul rămas îl dedică activităţilor de recreere, centrul fiind dotat cu calculatoare şi bibliotecă.







Despre religiozitatea românilor. Din profilul psihologic al poporului român

Luni, 29 februarie 2016, în sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a continuat seria de conferințe „Glasul Bisericii în cetate” organizate de Episcopia Sălajului, în colaborare cu Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Invitatul acestei seri a fost domnul prof. univ. dr. Daniel David, de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Domnia sa a susținut comunicarea cu titlul „Despre religiozitatea românilor. Din profilul psihologic al poporului român”. Sala s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru cei prezenți, la eveniment participând și Preasfințitul Părinte Petroniu, precum și foști studenți ai domnului profesor Daniel David, absolvenți ai Facultății de Psihologie din Cluj-Napoca.
La începutul expunerii, profesorul Daniel David a definit conceptele fundamentale de cultură și religie, explicând totodată latura intrinsecă, precum și latura extrinsecă a religiei, concepte definite pentru prima dată de către Gordon Allport în 1950. De asemenea, a amintit și despre latura Quest a religiei contemporane, unde religia este privită ca o modalitate de a căuta adevărul.
Oamenii au nevoie de cunoştinţe care să le ofere sens pentru a-şi satisface nevoia înnăscută de predictibilitate. Lipsa unor astfel de cunoştinţe generează stres psihologic, cu consecinţe psihologice şi medicale severe – chiar mortale - pe termen mediu/lung. Domnul profesor David a subliniat faptul că prin cunoştinţe se înţeleg aici informaţiile cărora le asignăm în mod corect valoarea de adevăr.
Cunoştinţele au diverse surse, dintre care cele mai importante sunt: simţul comun, prin experienţa de viaţă, religia, prin revelaţie şi ştiinţa, prin cercetare.
Dacă ştiinţa oferă mai ales cunoaştere pentru rezolvarea unor probleme teoretice sau practice, religia oferă mai ales «cunoaştere axiologică» în forma valorilor. În această înţelegere, ştiinţa şi religia pot fi foarte bine complementare. Domnia sa a și subliniat faptul că știința și religia au un „dușman” comun – pseudocunoașterea, de care lumea este tot mai amenințată.
Pentru a descrie profilul cultural al românilor, domnul profesor a prezentat o comparație între profilul cultural al României și cel al Statelor Unite, conform modelului elaborat de sociologul olandez Geert Hofstede, analizând dimensiunile colectivism vs. individualism, feminitate vs. masculinitate, distribuirea vs. concentrarea puterii, evitarea vs. angajarea incertitudinii, orientarea pe termen lung vs. pragmatism, reprimare vs. indulgență.
S-a arătat în continuare faptul că românii au un nivel foarte crescut de religiozitate, atât în forma religiozităţii personale şi credinţei în Dumnezeu, cât şi în forma importanţei religiei în viaţă. S-a arătat de asemenea faptul că România are unul din cele mai mici procente de atei (1.1.%) în comparaţie cu alte ţări sau culturi din spaţiul vestic.
Au fost prezentate în continuare aspecte privind semnificația religiei pentru români sau încrederea românilor în oameni de altă religie. De asemenea, s-a arătat că la itemul „singura religie acceptabilă este religia mea” românii tind să fie de acord într-o proporţie (43.3%) mai mare decât alte ţări (ex. SUA-21.2%). Interesant însă, românii sunt în majoritatea lor (71.7%) de acord cu ideea că „oamenii de altă religie sunt probabil la fel de morali ca cei din religia mea”, cu scoruri similare cu alte ţări (ex. SUA-79.8%). Acest lucru sugerează o toleranţa religioasă a românilor, neîncrederea legată de oameni sau vecini de altă religienefiind intrinsecă religiei românilor, ci făcând parte din neîncrederea mai generală a românilor în oameni.
De asemenea, jumătate dintre români consideră că dacă ştiinţa şi religia vin în opoziţie, religia este corectă. Pentru cei cu religiozitate crescută, Biserica trebuie să aibă un rol mai activ pentru educaţie teologică. Altfel, religiozitatea crescută, pe un fond de educaţie teologică redusă, va aduce nu atât valori, cât pseudocunoaştere. Într-adevăr, religiozitatea crescută pe un fond superstiţios ne face spre exemplu să nu înţelegem că opţiunea creştină este incompatibilă cu astrologia sau vrăjitoria.
Ortodoxia românească este colectivistă, la fel ca structura socială a ţării. Structura socială se mişcă spre autonomie/individualism.
Religiozitatea face parte din fondul psihocultural al unui popor. România începe să aibă un fond psihocultural mixt. Într-adevăr, în România, fondul tradiţional – caracterizat prin colectivism (indivizi reuniţi în grup pe bază de rudenie/cunoştinţe), concentrarea puterii (puţini conduc mulţi), represia noului/evitarea incertitudinii, controlul comportamentului prin pedepse, etc. – există deja alături de un fond modern – caracterizat prin indivizi autonom reuniţi în comunităţi pe bază de valori comune, descentralizarea puterii, căutarea noului/schimbării, controlul comportamentului prin recompense, etc.
Aşadar, Biserica trebuie să vină în întâmpinarea religiozităţii indivizilor cu modele şi traiectorii diferite, adaptate – în cadrul permis de dogme – profilurilor psihoculturale diferite. Altfel Biserica va rămâne ancorată doar de profilul psihocultural tradiţional şi îşi va pierde treptat relaţia cu generaţiile mai tinere care au dezvoltat deja un profil psihocultural modern (probabil un fenomen similar a avut deja loc în multe ţări vestice). Într-o lume modernă, biserica are un rol dificil, trebuind să fie atât o alternativă, cât şi o prezenţă în lumea modernă. Integrând dialectic aceste roluri, biserica poate deveni astfel locul în care oamenii – indiferent că se identifică sau nu cu lumea modernă – se regăsesc mereu; asta este o provocare la care biserica trebui să facă faţă cu înţelepciune.
Pentru cei cu religiozitate scăzută sau atei, practicile religioase pot fi promovate şi pot servi ca modele culturale din care să fie derivate apoi chiar valori (cunoaştere axiologică). Aşa cum am spus, dacă ştiinţa este vârful de lance în achiziţia de noi cunoştinţe, religiarămâne sursa principală de valori. Abordările seculare nu au reuşit până acum să propună opţiuni axiologice de anvergura celor aduse de religie.
În continuare, au urmat o serie de întrebări adresate de către cei prezenți domnului profesor Daniel David.
Domnul prof. univ. dr. Daniel David este profesor „Aaron T. Beck” de psihologie clinică şi psihoterapie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, preşedintele International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, profesor asociat şi la prestigioasa instituţie medicală Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New-York, SUA şi directorul programului de cercetare la Albert Ellis Institute, New York, USA, un institut de referinţă la nivel internaţional pentru cercetarea şi practica în psihoterapie şi sănătate mintală. De asemenea, este membru al Scientific Review Group în Social Sciences în European Science Foundation.
Dintre realizările cele mai recente ale profesorului Daniel David amintim publicarea în 2015 la editura Polirom a rezultatelor unei cercetări de excepție cu privire la psihologia poporului român.





Slujire Arhierească la Parohia Gârbou

Duminică, 28 februarie 2016, biserica din Parohia Gârbou, Protopopiatul Jibou, a îmbrăcat haine de sărbătoare. În această zi, credincioșii și fiii satului au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Petroniu, Chiriarhul locului, cu prilejul împlinirii a 110 ani de la ridicarea bisericii din localitate. Alături de Preasfinția sa au slujit Preacucernicul Părinte paroh Cornel Tite, Preacucernicul Părinte Mihai Lăpuște, fost paroh al acestei comunități, în prezent preot pensionar, Preacucernicul Părinte Ioan Albert, de la Parohia învecinată, Solomon și Preacucernicul Părinte Mihai Tite, de la Parohia Voivodeni.

Repere istorice

Prima atestare documentară a localității Gîrbou ne duce în istorie până la anul 1366. Au fost descoperite însă urme de așezări omenești ce aparțin epocii neolitice, în locul numit La Ruini. De asemenea, conductele de apă caldă, obiectele de ceramică, metalele, resturile de ziduri date la iveală de Terma Carol în anul 1878, conduc la formularea ipotezei potrivit căreia romanii au găsit condiții prielnice de trai în aceste locuri. Dovezile istorice concid că aceste locuri au fost populate încă din perioada preromană, iar ulterior, o dată cu venirea romanilor în Dacia, Gârboul a jucat simultan rolul de centru militar și de așezare în care s-a desfășurat o activitate economică statornică.

Localitatea este străjuită de ruinele cetății Haller, cunoscută localnicilor drept Burgul din Gârbou. Acest castel a fost construit în secolul al XVIII-lea, fiind un valoros complex arhitectonic de stil baroc, cuprinzând pavilionul rezidențial, biserica, poarta și fântâna, din păcate azi fiind în stare de paragină.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Gîrboul a devenit un centru al intelectualităţii, al culturii româneşti din împrejurimi. Aici se întâlneau anual intelectuali din toată vecinătatea şi se jucau piese de teatru româneşti puse în scenă de către învăţători. Din rândul oamenilor simpli din această comună s-a ridicat unul din cei mai de seamă militanţi paşoptişti pentru libertăţi democratice, Alesandru Papiu-Ilarian. El a văzut lumina zilei la Bezded, în anul 1827. Bucurându-se de încrederea domnitorului Alexandru-Ioan Cuza, acesta îl numeşte în anul 1860 pe Alesandru Papiu-Ilarian în funcţia de jurist consult al Moldovei şi peste trei ani ministru titular la Departamentul justiţiei în Guvernul României.

Biserica satului, pusă sub ocrotirea Sfintei Treimi a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, lucrările la locașul de cult fiind finalizate în anul 1906. A existat însă înainte de zidirea acestei biserici o alta, din lemn, ridicată la anul 1738, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.






Adunarea Naţională Bisericească a evaluat activitatea Bisericii Ortodoxe Române din anul 2015 şi a aprobat proiectele pentru anul 2016

În ziua de 24 februarie 2016, în Sala de conferinţe a Centrului Naţional pentru formarea continuă „Dumitru Stăniloae” din Bucureşti, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa anuală de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti, organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale.

În cuvântul de deschidere, Patriarhul României a accentuat necesitatea consolidării activităților multiple ale Bisericii, a cooperării dintre clerici şi mireni, a evidențiat importanța misiunii laicatului ortodox şi cultivarea statorniciei în credinţă într-o lume schimbătoare.

Membrii Adunării Naţionale Bisericeşti au examinat şi aprobat Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc şi rapoartele Comisiilor Adunării asupra activităţii Bisericii Ortodoxe Române în anul 2015 în ceea ce privește lucrarea pastoral-liturgică şi social-filantropică, viaţa monahală, învăţământul teologic şi predarea religiei în şcolile publice, activitatea editorial-tipografică şi mass-media, patrimoniu cultural-bisericesc, construcţiile de noi lăcașuri de cult, relaţiile cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţiile interbisericeşti şi interreligioase etc.

1. Din bogata activitate bisericească desfăşurată în anul 2015, au fost evidenţiate manifestările legate de Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii, organizate de Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate. În mod special a fost evidenţiată vizita la Patriarhia Română, a unei delegații de la Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos, care a adus, spre închinare, racla cu moaștele sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (24-29 octombrie 2015).

2. A fost apreciată continuarea Proiectului Alege şcoala!, etapa a treia, derulat de Patriarhia Română la nivel naţional cu scopul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar, proiect finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

3. Membrii Adunării Naţionale Bisericeşti au apreciat opera social-filantropică desfăşurată de eparhiile Patriarhiei Române în anul 2015. În eparhiile Bisericii Ortodoxe Române funcţionează în prezent 766 de instituţii şi servicii sociale, dintre care: 150 cantine sociale şi brutării, 52 instituţii medicale şi farmacii, 97 centre de zi pentru copii, 54 centre educaţionale, 16 centre de zi pentru vârstnici, 50 centre rezidenţiale pentru vârstnici, 25 centre comunitare, 37 centre de tip familial, 40 grădiniţe sociale şi after-school, 14 locuinţe protejate, 78 centre de informare, consiliere şi resurse, 2 instituţii de învăţământ pentru adulţi, 16 centre de urgenţă (pentru persoane fără adăpost, victime ale violenţei domestice şi ale traficului de persoane), 9 campusuri de tabără şi alte 126 de instituţii sociale cu specific diferit.

La nivelul eparhiilor Patriarhiei Române se află în derulare 489 de proiecte şi programe sociale, dintre care 326 finanţate din fonduri proprii, 41 cu finanţare publică, 35 cu finanţare externă şi 87 cu finanţare mixtă.

În anul 2015 au beneficiat de asistenţă socială de specialitate 31.498 copii din așezămintele sociale ale Bisericii Ortodoxe Române, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere sau cu părinţi aflaţi la muncă în străinătate, 3.707 persoane cu dizabilităţi (deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA etc.), peste 21.010 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi cu grave probleme de sănătate, 23.934 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturaleşi aproximativ 8 387 persoane din alte categorii sociale defavorizate.

3. Anul trecut eparhiile Patriarhiei Române, prin birourile social-filantropice, au acordat ajutoare financiare directe în valoare de 11.605.048 lei şi ajutoare materiale în valoare estimată de 22.912.063 lei.

În ansamblu, pentru susţinerea întregii activităţi de asistență socială și filantropică şi pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2015, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproape 123 milioane lei.

Situaţia statistică prezentată şi sumele cheltuite nu includ activitățile social-filantropice şi educaţional-culturale desfăşurate permanent de parohiile şi mănăstirile Patriarhiei Române din ţară şi străinătate.

Membrii mireni ai Adunării Naţionale Bisericeşti au exprimat îngrijorarea şi au dezaprobat atacurile nedrepte ale unor ONG-uri anticreștine împotriva Bisericii cu scopul de a o discredita şi de a submina valorile naționale si spirituale din spațiul românesc. În acest sens, a fost subliniată importanța implicării mai susținute a membrilor mireni în comunicarea mesajului Bisericii în societate.

La finalul şedinţei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit ierarhilor, preoţilor, credincioșilor mireni şi autorităților centrale şi locale, sponsorilor şi voluntarilor pentru implicarea lor în derularea multiplelor activităţi ale Bisericii, îndemnându-i să sporească lucrarea lor socială şi misionară, pentru a ajuta pe cei aflați în dificultate: bolnavi, bătrâni, orfani, săraci şi neajutorați.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

www.basilica.ro



Binecuvântare Arhierească la Parohia Subcetate

Duminică, 21 februarie 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Parohia Subcetate, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Alături de Preasfinția Sa au slujit Preacucernicul Părinte Gabriel Gârdan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei, Preacucernicul Părinte paroh Cătălin Lazar și Preacucernicul Părinte Dorinel Crecan, de la parohia Mesteacăn.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit pe Preacucernicul Părinte diacon Cătălin Urs întru preot pe seama Parohiei Fildu de Sus, Protopopiatul Zalău. De asemenea, a fost făcută o slujbă de parastas întru pomenirea marelui filantrop Emanoil Gojdu.
După rostirea cuvântului de învățătură, cei prezenți au purces spre casa parohială, unde Preasfințitul Părinte Petroniu a binecuvântat lucrările efectuate la acest edificiu.

Ierarhul Sălajului a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei Subcetate și în urmă cu mai bine de un an când, la 12 octombrie 2014, a resfințit biserica, în urma lucrărilor de reînnoire efectuate sub coordonarea Preacucernicului Părinte paroh Cătălin Lazar. Tot atunci, Preasfințitul Părinte Petroniu i-a acordat părintelui paroh distincția de sachelar.

Satul Subcetate este situat pe valea Barcăului şi aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Valcău de Jos. Aici se păstrează încă ruinele unei cetăţi medievale, despre care avem prima menţiune documentară la anul 1319. Prima atestare documentară a satului Subcetate apare în 1481, cu numele de Warallya, iar cu denumirea actuală, de Subcetate, apare abia din 1733.

Biserica actuală a fost zidită în 1939-1940, prin stăruinţa preotului Pavel Pordea, a epitropului Florian Fiţ şi a bunilor credincioşi. Este zidită din cărămidă mică, pe un fundament de piatră, la interior distingându-se cele trei despărţituri caracteristice stilului răsăritean: altar, naos şi pronaos. Iconostasul este confecţionat din lemn de brad strunjit, iar icoanele de pe el sunt pictate pe placaj. Alăturat Sfântului Altar se află sacristia pentru spovedanie. Pereţii interiori, în cea mai mare parte, sunt zugrăviţi, având pictate doar câteva pasaje biblice şi pe Sfinţii Apostoli, toate fiind lucrate în 1973.

După instalarea Preacucernicului Părinte Cătălin Lazar ca preot paroh în anul 2011, au fost efectuate ample lucrări de reparaţii la locaşul de cult. Astfel acoperişul bisericii a fost reparat şi vopsit, au fost înlocuite jgheaburile şi burlanele, pereţii au fost zugrăviţi, gardurile au fost curăţate şi vopsite, au fost înlocuite porţile, fiind efectuate şi alte lucrări de înfrumuseţare şi întreţinere. De asemenea sfântul locaş a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

În paralel cu lucrările la biserică, au fost efectuate şi lucrările la casa parohială, interiorul acesteia fiind refăcut în totalitate.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro