Liturghie Arhierească în Parohia Cerișa

Duminică, 12 august 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Cerișa, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Marian-Viorel Gligor, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Localitatea Cerișa, situată în nord-vestul României, în regiunea marginală a Depresiunii Şimleului, la contactul cu culmile joase ale munților Plopiş, în bazinul hidrografic al Văii Cerișa, a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1477, sub denumirea de Cserese, însă, cu siguranţă, obiectele din piatră şi din bronz, descoperite în anii 1974, 1976 şi 1983, atestă faptul că această vale a fost locuită încă din Evul Mediu.

Ca urmare a faptului că satul este aşezat pe centura apărării dacice, de-a lungul timpului, oamenii din această localitate au înfruntat multe oprimări, cauzate de popoarele migratoare, de colonizarea maghiară și de participarea mai multor localnici în cadrul celor două Războaie Mondiale. Una dintre cele mai grele încercări au trăit-o sătenii în data de 15 septembrie a anului 1940, când, după masacrul de la Ip, o companie de militari maghiari a străbătut satul împuşcând mai mulţi băștinași.

În ceea ce privește viața bisericească din această localitate, amintim faptul că locuitorii Cerișei au ridicat trei lăcaşuri de cult. Prima biserică de lemn a fost edificată în anul 1843, „pe spatele poporului”, potrivit unui document al vremii. Al doilea lăcaș de cult a fost construit în anii 1950-1951 şi sfințit în data de 10 noiembrie 1963, de Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei. Actuala biserică, a fost zidită între anii 1989-1993, în timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Ioan Marian, iar în data de 13 septembrie 1993 aceasta a fost sfințită de Preasfințitul Părinte Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, satul Cerișa fiind, în vremea aceea, filie a Parohiei Marca.

Începând cu anul 1996, Preacucernicul Părinte Marian-Viorel Gligor a fost numit preot al Parohiei Cerișa, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.

Pe lângă lucrările de înfrumusețare a bisericii și a casei parohiale, Parohia Cerișa desfășoară și o bogată activitate social-filantropică, concretizată în ajutorarea săracilor și în păstrarea tradițiilor și a valorilor creştine.




Hramul Mănăstirii Voivodeni

Luni, 6 august 2018, cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos și cu prilejul hramului Mănăstirii Voivodeni, Preasfinţitul Părinte Petroniu a săvârşit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte și Preacuviosul Părinte Protosinghel Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și Preacucernicul Părinte Adrian-Ioan Onica, inspectorul eparhial al Episcopiei Sălajului. La slujbă, au participat numeroşi credincioşi, care an de an vin la sfânta mănăstire pentru a se ruga într-un singur cuget Lui Dumnezeu și desigur pentru a fi părtaşi la bucuria obştii mănăstirii în ziua hramului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preacuviosul Părinte stareț, protosinghelul Ghelasie Spătăcean, a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și i-a dăruit o icoană.

Mănăstirea Voivodeni este aşezată la marginea satului cu acelaşi nume, situat la graniţa judeţului Sălaj cu judeţul Cluj. Satul Voivodeni a fost atestat documentar în urmă cu aproape 700 de ani, odată cu atestarea documentară a satului pomenindu-se despre aşezarea unui eremit în hotarele acestui sat. Locul în care s-a nevoit acesta nu a fost uitat, el numindu-se Râmeţ. Aici, în Râmeţ, tradiţia locului spune că ar fi funcţionat un schit, iar după ce acesta s-a desfiinţat, aici s-ar fi stabilit vatra satului.

Pornind de la aceste tradiţii locale, cosemnate în toponimia locurilor, în anul 2000, s-a luat iniţiativa ridicării unei mănăstiri. Dorinţa de a reînvia o veche vatră monahală, rămasă în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, a devenit realitate, prin aprobarea acestui deziderat de către Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, în data de 27 noiembrie 2000. În acest context, 2 ani mai târziu, respectiv în anul 2002, au venit la Voivodeni câțiva călugări de la Frăsinei pentru a reînnoda tradiția monahală a acestor meleaguri, întreruptă timp de trei sute de ani din cauza istoriei zbuciumate a Ardealului.

Lucrările efective au debutat în anul 2002, imediat după punerea pietrei de temelie la biserica schitului în data de 17 august, de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Astfel, sub coordonarea Preacuviosului Părinte stareț Ghelasie Spătăcean și prin osârdia viețuitorilor mănăstirii, între anii 2008-2017 au fost realizate următoarele lucrări: în interior, lăcașul de cult a fost tencuit, pe pereți au fost aplicate picturi imprimate pe pânză, s-a turnat șapa de beton, a fost realizat sistemul de încălzire prin pardoseală, pavimentul a fost placat cu marmură, s-a făcut instalația electrică, s-au montat candelabre, geamuri și uși de acces, s-au confecționat stranele și două tronuri arhierești, precum și mobilierul bisericesc. În exterior, biserica a fost tencuită în terasit, au fost ridicate un altar de vară, o clopotniță, un lumânărar și trei troițe, a fost amenajat un muzeu în apropierea lăcașului de cult, au fost construite trei corpuri de chilii și alte clădiri anexe. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Astfel, în data de 6 august 2017, în urma unor ample lucrări efectutate la lăcașul de cult, acesta a fost resfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu.

Astăzi, obştea sfintei mănăstiri numără 3 vieţuitori, stareţ al acestui aşezământ monahal fiind Preacuviosul Părinte Protosinghel Ghelasie Spătăcean. În duminici şi sărbători, mulţi credincioşi sălăjeni şi nu numai îşi găsesc odihna şi liniştea duhovnicească în acest colţ de Tabor. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, cu prilejul hramului, când au poposit la rugăciune sute de credincioşi.






Liturghie Arhierească în Parohia Almașu

Duminică, 5 august 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Almașu, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Ionel Pinju, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Satul Almaşu se află la intersecţia Văii Fildului cu Valea Băbiului, ambele primind numele de Valea Almaşului și vărsându-se în râul Someş. De-alungul timpului, pe teritoriul comunei au fost descoperite obiecte din neolitic, din epoca bronzului şi din cea a fierului, între care menționăm un nucleu de silex şi epsidon de marmură roşie și câteva ciocane din bronz.

Informații despre existenţa acestei localităţi găsim abia în secolul al XI-lea, odată cu apariția cetăţii cu acelaşi nume. În acest sens, Cronica lui Anonymus pomeneşte despre luptele lui Tuhutum cu Voievodul Ardealului, Gelu, pe Valea Almaşului.

Ȋn ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că a existat o biserică de lemn, din care, din păcate, nu se mai păstrează decât masa Sfântului Altar.

Actualul lăcaș de cult a fost zidit din cărămidă, în anul 1854, de groful Csoki, având lungimea de 30 m și lăţimea de 12 m. În anul 1880, Parohia Almaşu a fost declarată sediu protopopesc, preot paroh fiind Vasile Poruţiu.

Iconostasul bisericii a fost pictat de Victor Simigelski din Blaj. Repararea capitală a lăcașului de cult s-a făcut în anul 1960, prin contribuţia credincioşilor, în timpul preotului Leontin Florian, astfel încât, în data de 30 octombrie a anului 1960, biserica a fost sfinţită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului.

În timpul păstoririi Preacucernicului Părinte Ludovic Vaida, Preasfințitul Părinte Vasile Coman, Episcopul Oradiei, a sfinţit Monumentul Eroilor din curtea lăcașului de cult, iar în data de 18 aprilie a anului 1999, în urma unor ample lucrări efectutate la biserica parohiei, aceasta a fost sfințită pentru a doua oară.

Începând cu anul 2015, Preacucernicul Părinte Ionel Pinju a fost numit preot al Parohiei Almașu, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.

Pe lângă lucrările de înfrumusețare a bisericii și a casei parohiale, Parohia Almașu desfășoară și o bogată activitate social-filantropică, concretizată în ajutorarea săracilor și în păstrarea tradițiilor și a valorilor creştine.




Prezență Arhierească în Parohia Glod

Duminică, 29 iulie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Glod, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom pe Părintele paroh Vasile-Cornel Luca, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. De asemenea, Preasfinția Sa a felicitat toate perechile care au împlinit 50 de ani de căsătorie și le-a oferit câte o diplomă, printre acestea aflându-se și familia Preacucernicului Părinte pensionar Ioan Petriș, fostul paroh al Parohiei Glod.

La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență, pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

În continuare, Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Satul Glod este aşezat la poalele dealului Toacă, pe partea dreaptă a Someşului și aparține, din punct de vedere administrativ, de comuna Gȃlgău.

Potrivit informațiilor oferite, înainte de anul 1900, de Josef Kadar și publicate mai apoi în Monografia judeţului Szolnok-Doboka Dej, în anul 1538, Glodul apare menționat în documentele Komitatului, pentru prima dată, sub denumirea maghiară de Sosmezo, cu ocazia dăruirii acestuia, împreună cu Bȃrsăul-Mare, pȃrcălabului Simion, de către regele Ioan Zapolya.

Localitatea și-a luat actualul nume de la partea de hotar numită ,,sărătură”, care în limba română s-ar traduce prin Cȃmpia Sărată Someşană, Glod însemnând noroi norocos.

Ȋn ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că a existat o biserică de lemn, despre care se spune că a fost strămutată în localitatea Răzoare, aflată în apropiere de Târgu-Lăpuş.

Actualul lăcaș de cult a fost construit în anul 1883, din piatră, având formă de navă, prin munca și strădania credincioşilor, ctitor al acestuia fiind Gavril Vaida, al cărui nume este înscris pe o placă de marmură zidită în pereţii bisericii.

Începând cu anul 2011, Preacucernicul Părinte Vasile-Cornel Luca a fost numit preot al Parohiei Glod, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.





Protocol de colaborare între Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni au semnat marți, 17 iulie 2018, un nou protocol de colaborare.

Reprezentanții celor două instituții au fost Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și doamna Natalia Elena Intotero, Ministrul pentru Românii de Pretutindeni.

Protocolul de colaborare are în vedere o serie de proiecte, programe și acțiuni care urmăresc sprijinirea comunităților românești din afara granițelor țării pentru păstrarea identității etnice, culturale și religioase.

Sunt reglementate, astfel, eforturile comune în beneficiul comunităților românilor de pretutindeni prin construcția, reparația, conservarea și dotarea bisericilor, bibliotecilor și muzeelor, prin renovarea și întreținerea caselor memoriale, a monumentelor istorice și a cimitirelor.

Păstrarea, protejarea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor românești vor fi sprijinite prin organizarea în țară și în străinătate a unor manifestări culturale destinate românilor de pretutindeni, prin proiecte educaționale, precum și prin consolidarea rolului educațional, spiritual și identitar al parohiilor și mânăstirilor ortodoxe românești din afara granițelor țării.

În cadrul parohiilor ortodoxe românești vor fi organizate, prin efortul comun al semnatarilor protocolului, evenimente tradiționale cu ocazia sărbătorilor, diverse manifestări culturale, tabere pentru copiii și tinerii din afara granițelor țării, concursuri de limba română, derulate în cadrul proiectului „Școala de Duminică”, ore de religie având drept scop familiarizarea copiilor cu credința ortodoxă, cu legătura dintre poporul român și creștinism și cu respectarea libertății religioase.

Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni reînnoiesc astfel angajamentul asumat prin protocoalele anterioare pentru realizarea demersurilor comune în interesul major și diversificat al comunităților românești din afara granițelor țării.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Liturghie Arhierească în Parohia Fildu de Mijloc

Duminică, 8 iulie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Fildu de Mijloc, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și Preacucernicul Părinte Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Sorușa-Uileac, din Protopopiatul Șimleu Silvaniei, pe diaconul Dumitru Fiț.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru sachelar pe Părintele paroh Claudiu-Ionuț Boia, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Petroniu pentru prezență și i-a dăruit o mitră.

În continuare, Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Satul Fildu de Mijloc se întinde de-alungul Văii Fildului, pe o lungime de 4,5 km şi se pierde între dealurile înalte şi împădurite, care îl străjuiesc în partea de sud și în partea de nord.

Numele comunei vine de la cuvântul maghiar „fold”, care înseamnă pământ. Localitatea Fildu de Mijloc a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1249, într-un act de danie dat de regele Bela al Ungariei, în favoarea Comitetului.

În ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că a existat o biserică veche de lemn, care în anul 1924 a fost donată credincioșilor din localitatea Feiurd, județul Cluj, unde se află și în prezent. Aceasta a fost construită, în anul 1811, din lemn și a fost acoperită cu șindrilă, având pridvor de jur împrejur şi un turn înalt şi zvelt, după cum se poate observa dintr-o fotografie păstrată la parohie, aceasta fiind sfințită tot în același an. Locul unde a fost ridicată bisericuța de lemn poartă denumirea de „Ţinţirim”, fiind marcat de o troiță şi câteva pietre funerare.

Lăcașul de cult actual, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost edificat din cărămidă roșie, făcută în sat şi așezat pe o fundație solidă din granit şi fier beton, lucrările fiind realizate sub conducerea inginerului Nicolae Roşca din Alba-Iulia. Stilul bisericii este bizantin, sub formă de cruce, având trei mari cupole, care, asemenea acoperișului, au fost acoperite cu tablă zincată. Iconostasul din lemn de tei, amvonul, stranele şi câteva sfeșnice au fost făcute de maestrul Emil Petruţiu din Sibiu, în anul 1910. Tot în acest an s-au procurat şi cele patru clopote din turnuri, acestea fiind aduse de la fabrica „Oituz” din Bucureşti.

Lăcașul de cult a fost construit în timpul preotului Teodor Pop, lucrările fiind continuate de către preotul Ştefan Pop, care a fost ajutat de vrednicul de laudă Ioan Antal, epitropul bisericii. O mică reparație la lăcașul de cult s-a mai făcut în anul 1928, când acesta a fost şi sfințit.

Zugrăvirea interioară a bisericii a fost executată în anul 1936, de câțiva zugravi din Cluj-Napoca, iar în anul 1964 aceasta a fost reparată în exterior, urmând ca în anul 1977 să fie refăcut și acoperișul lăcașului de cult. În anul 1983 s-a reparat din nou exteriorul bisericii, astfel încât, în anul 2004, lăcașul de cult a fost resfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei.

Începând cu anul 2015, Preacucernicul Părinte Claudiu-Ionuț Boia a fost numit preot al Parohiei Fildu de Mijloc, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii și a casei parohiale.




Resfințirea bisericii din Parohia Gălpâia

Duminică, 1 iulie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Gălpâia, Protopopiatul Zalău, pentru a binecuvânta lucrările efectuate la lăcașul de cult. După slujba de resfințire, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe domnul Dumitru Fiț, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Sorușa-Uileac, din Protopopiatul Șimleu Silvaniei.

La finalul slujbei, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la înfrumusețarea bisericii, Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Mihai Dobocan o diplomă de apreciere. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial și tuturor celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult.

Veche așezare românească, localitatea Gălpâia a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1350, într-un act oficial al regelui Ludovic al Ungariei.

În ceea ce privește viața bisericească din acest sat, amintim faptul că începând cu anul 1575 a existat o biserică de lemn, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Aceasta a fost construită din bârne de stejar, având acoperişul în două ape și fiind învelită cu şindrilă de brad. Interiorul lăcașului de cult a fost acoperit cu pictură, din care se mai păstrează doar puţine urme. Prispa cu arcade cioplite, de pe latura de sud, a fost adăugată în secolul al XVIII-lea, cel mai probabil în anul 1769, potrivit datei notate pe o grindă a peretelui de sud.

În anul 1939, prin grija Veturiei Goga, biserica a fost strămutată în localitatea Ciucea, din județul Cluj, în incinta conacului lui Octavian Goga.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, probabil după anul 1827, în satul Gălpâia a luat ființă o școală confesională. După tradiţia locală, copiii învăţau carte într-o casă pusă la dispoziția acestora de un sătean fruntaş, urmat în fiecare an, de un alt consătean. Cântăreţii bisericii făceau carte, pe rând, cu copiii, fiecare câte o săptămână, la finalul căreia, preotul îi evalua pe elevi, cu scopul de a se convinge dacă, într-adevăr, cântăreţii s-a ocupat de aceștia.

Biserica actuală a localității a fost ridicată între anii 1930-1938, fiind târnosită de Episcopul Nicolae Colan al Clujului, în data de 13 iunie 1938. Lăcașul de cult, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, este în formă de cruce, având dimensiunile de 17 m lungime și 7 m lăţime.

Începând cu anul 2012, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan a fost numit preot al Parohiei Gălpâia, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea bisericii și a casei parohiale. Astfel, în interiorul lăcașului de cult s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost placată cu scândură din lemn de brad, s-au montat geamurile, ușile de acces, candelabrele din bronz aurit și a fost realizat sistemul de încălzire. În exterior au fost refăcute și au fost acoperite cu tablă Lindab acoperișul, turnul și terasele bisericii, s-au montat jgheaburile și burlanele, s-au confecționat șase cruci de inox pentru turnul și acoperișul lăcașului de cult, fundația și ornamentele bisericii au fost vopsite cu vopsea lavabilă, a fost ridicat gardul de împrejmuire al lăcașului de cult și s-a construit o clădire anexă pentru centrala termică. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.






Târnosirea bisericii Schitului Stârciu

Vineri, 29 iunie 2018, cu ocazia sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul obștii Schitului Stârciu, unde a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. După sfințirea lăcașului de cult, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de peste 20 de preoți și diaconi, între care s-au aflat și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacuviosul Părinte Protosinghel Mina Pletosu, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La sărbătoare au participat numeroși credincioși veniți din satele învecinate, atrași fiind de încărcătura spirituală a acestui loc, dar și de frumusețea zonei.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, pentru bogata activitate administrativ-gospodărească și pastoral-duhovnicească, Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotesit întru protosinghel pe Preacuviosul Părinte Rafael Blejan, egumenul Schitului Stârciu. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere tuturor celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la acest lăcaș de cult. La rândul său, Preacuviosul Părinte egumen a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și pentru distincție și i-a dăruit o icoană.

Biserica schitului este ridicată în apropierea locului cunoscut de către sătenii din localitatea Stârciu și din satele vecine sub denumirea de „Fântâna Leacului” sau „Izvorul îngerului” și se numește astfel, datorită faptului că, aici, există un izvor care își revarsă apele, anual, cu puţin timp înainte de praznicul Rusaliilor și care, după câteva săptămâni, seacă din nou. Pe locul acestui izvor, despre a cărui apă oamenii locului spun că are proprietăți miraculoase, ar fi existat, între secolele XI-XIII, o mănăstire, cunoscută în istorie sub numele de Mănăstirea Meseș.

Lucrările la biserica așezământului monahal au demarat în anul 2014, până în prezent, fiind realizate următoarele: în interior, pereții și bolta au fost izolate cu vată sticlată minerală, au fost lambrisate și lăcuite, s-a realizat instalația electrică, s-au montat candelabrele, pardoseala a fost acoperită cu parchet stratificat din lemn de dud lăcuit, s-au montat geamurile și ușile de acces, pe pereți au fost aplicate icoane imprimate pe pânză, s-au confecționat iconostasul din lemn de stejar, stranele din lemn de tei, precum și mobilierul bisericesc, s-au achiziționat un tetrapod și un baldachin pentru o icoană a Maicii Domnului, iar la intrarea în lăcașul de cult a fost amenajat un pangar. În exterior, biserica a fost lăcuită, fundația lăcașului de cult a fost tencuită și vopsită cu vopsea lavabilă, în jurul bisericii s-a amenajat un trotuar, a fost edificată o troiță și au fost ridicate un corp de chilii și alte clădiri anexe. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.






Binecuvântare şi încurajare pentru examene

Iubiţi tineri,

Biserica şi Şcoala conlucrează la pregătirea voastră intelectuală şi spirituală pentru viaţă, într-o vreme în care nivelul de instruire contează tot mai mult.

Examenele trebuie înţelese ca fiind ocazii și mijloace de evaluare a cunoștințelor, de răsplătire a eforturilor făcute de voi de-a lungul anilor de școală, cu scopul îmbogăţirii culturale şi spirituale și cu gândul la afirmarea și promovarea voastră într-o societate care are constant nevoie de valori morale și profesionale întrupate în oameni onești, credincioși şi harnici.

Iubirea lui Hristos Cel înviat să vă aducă în suflet pace, bucurie, încredere şi mult curaj!

Îi îndemnăm pe toţi preoţii ca, mai ales în perioada examenelor, să vă fie alături prin rugăciune, încurajare şi orice alt sprijin folositor.

Cu părintească dragoste şi binecuvântare,


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



Hirotonia întru Arhiereu a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Timotei Bel

Sâmbătă, 23 iunie 2018, la Mănăstirea Scărișoara Nouă, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, a fost oficiată slujba de ipopsifiere a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Timotei Bel, ales Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Prin această rânduială, noul Arhiereu-vicar, desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost anunțat și chemat, oficial, la treapta de episcop.

Slujba de ipopsifiere a fost condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Duminică, 24 iunie 2018, la Sfânta Liturghie, hirotonia şi instalarea noului arhiereu, au participat mii de credincioşi, clerici și reprezentanţi ai oficialităţii locale şi centrale.

Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de un sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, între care s-a numărat și Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului. Slujba a fost prezidată de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Arhiereul-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului va purta titulatura de Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul.

Omilia din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostită de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, care a subliniat importanţa naşterii şi educaţiei pruncilor.

După Dumnezeiasca Liturghie, Preasfinţitul Părinte Petroniu a citit actul patriarhal de confirmare a alegerii Preacuviosului Părinte Arhimandrit Timotei Bel ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, i-a înmânat Preasfințitului Părinte Timotei însemnele episcopale.

La final, au luat cuvântul Preasfințitul Părinte Timotei, Arhiereul-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului și Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

www.basilica.ro




www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro