www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


Târnosirea bisericii din Parohia Lazuri

În duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, credincioșii Parohiei Lazuri au îmbrăcat haine de sărbătoare. În această zi, biserica cu hramul ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Petroniu, în prezența unui mare număr de credincioși. După sfințirea locașului de cult, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurat de un ales sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei. La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Radu Ember, în semn de apreciere a efortului și a activității rodnice depuse de către acesta în ogorul Bisericii lui Hristos. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial, personalului auxiliar bisericesc și tuturor persoanelor care s-au evidențiat în mod special pe parcursul efectuării lucrărilor la locașul de cult.

Din punct de vedere geografic, satul Lazuri este situat în partea de Nord-Vest a județului Sălaj, pe dealurile nordice care coboară în prelungirea Munților Plopișului, la o altitudine de aproximativ 245 m. Localitatea Lazuri este atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1481, când satul apare sub numele de „villa olachalis Wywagas”, aparținând cu siguranță domeniului Cetății Valcău, în apropierea căreia se situează. Prima denumire a satului provine din cuvintele în limba maghiară, ,,új” și ,,vágás”, care în limba română înseamnă ,,tăiere nouă”, făcându-se probabil referire la faptul că localitatea ar fi luat ființă pe locurile unde ar fi avut loc defrișări de pădure, care mai apoi au devenit vatra satului, acest fapt confirmându-l și actualul nume al localității, Lazuri.

Puținii locuitori ai satului, fiind foarte evlavioși, au înălțat o biserică de lemn pe la începutul secolului al XVIII-lea. Singurele detalii despre vechea biserică de lemn le avem de la Leontin Ghergariu (1897-1980), profesor, ziarist și cercetător în domeniul istoric, lingvistic, etnografic și folcloric, care în lucrarea sa „Biserici de lemn din Sălaj”, spunea despre biserica satului: „biserica în deal. Brâu frumos de jur împrejur. Pridvor frumos lucrat. Ușa de intrare frumoasă. Lângă ea cioplit anul 1776. Biserica a fost zugrăvită înăuntru”. Același autor mai consemna despre locașul de închinare că avea „plan dreptunghiular, cu absidă cu cinci laturi, decroșată, cu pridvor pe latura de sud în lungul pronaosului și naosului”, turnul având „coif piramidal, zvelt, galerii cu arcade”. Ajungând într-un stadiu avansat de degradare, s-a hotărât construirea unei noi biserici de zid, pe un nou amplasament. Astfel, vechea biserică de lemn a fost demontată și din bârnele de stejar s-a confecționat actualul iconostas al bisericii de zid, în anul 1948, de către „Pop Ioan, Tâmplar de artă Bisericească cu calfa Ardelean Coriolan, din Șimleul Silvaniei”, cum este consemnat pe reversul unei icoane a iconostasului.

Piatra de temelie a bisericii de zid a fost sfințită în anul 1940, în timpul păstoririi preotului paroh Nicolae Sabău, arhitect fiind ales Letai Ludovic, din Aleșd. Biserica este construită din piatră până la nivelul inferior al geamurilor, în continuare fiind zidită din cărămidă. Inițial, biserica a fost acoperită cu țiglă, însă, datorită deteriorării acesteia, a fost înlocuită în anul 1968, cu tablă galvanizată. În anul 1990 s-a tencuit exteriorul în terasit și s-au executat lucrări de reparații exterioare.

Între anii 2008-2013, în interior, biserica a fost tencuită și pictată în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu parchet de stejar masiv, au fost achiziționate covoarele, a fost montat sistemul de încălzire cu panouri iradiante, s-a refăcut integral instalația electrică și s-a introdus curentul trifazic, s-au montat candelabrele și aplicele, iar Sfânta Masă și Proscomidiarul au fost placate cu marmură. În exterior, locaşul de cult a fost vopsit cu vopsea teflonată, s-au reparat și vopsit acoperișul și crucea de pe turlă, a fost amenajată curtea locașului de cult, în jurul bisericii s-a amenajat un trotuar și s-au construit gardul și poarta de acces, din fier forjat. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.







Liturghie Arhierească la biserica ,,Nașterea Maicii Domnului” din Zalău

Joi, 8 septembrie 2016, cu ocazia hramului bisericii, Preasfințitul Părinte Petroniu a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei ,,Nașterea Maicii Domnului” din Zalău. Preasfinția Sa a fost întâmpinat în fața locașului de cult de părinții slujitori la această biserică, Preacucernicul Părinte Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Episcopiei Sălajului și Preacucernicul Părinte Vasile Brete, preot coslujitor. În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie, la slujbă participând un număr mare de credincioși, care au cerut în rugăciune ajutorul Sfintei Fecioare Maria.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa a felicitat pe părinții slujitori și pe credincioșii parohiei pentru întreaga activitate desfășurată, urându-le ani îndelungați și spor duhovnicesc.

Părintele Ion Ardelean este slujitor al Bisericii de peste 30 de ani, fiind hirotonit preot în anul 1985. Din anul 2002 a fost transferat la Parohia ,,Nașterea Maicii Domnului” din Zalău, moment din care a continuat lucrările de zidire a bisericii. Din anul 2009 ocupă și funcția de consilier administrativ-bisericesc la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului.

Piatra de temelie a bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Zalău a fost sfinţită în anul 2000. În Joia Mare din primăvara anului 2015, s-a slujit pentru prima dată în biserica propriu-zisă, după ce Preasfințitul Părinte Petroniu a binecuvântat lucrările săvârșite la locașul de cult.

Până în acel moment slujbele bisericești se săvârșeau în demisolul bisericii. În momentul de față s-a finalizat tencuirea exterioară a bisericii, iar în interior, locașul de cult este pregătit pentru pictură.






Binecuvântarea lucrărilor efectuate la Centrul Eparhial

În decursul mai multor luni, la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului au fost efectuate ample lucrări de reparații, lucrări care au fost necesare în urma îmbunătățirii instalațiilor și a tuturor senzorilor din clădire, cu scopul protejării bunurilor mobile și imobile, conform normelor impuse de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență, cu privire la siguranța clădirilor publice.

Cu acest prilej, astăzi, 6 septembrie 2016, Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de personalul Centrului Eparhial și de protopopii din Eparhie, a săvârșit o slujbă de binecuvântare a tuturor lucrărilor executate, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra Episcopiei Sălajului, de la înființarea ei, până în prezent.



Târnosirea bisericii din localitatea Prodănești

În duminica a XI-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din localitatea Prodănești, filie a Parohiei Borza, din Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Sfinții Trei Ierarhi”, în prezența unui număr mare de credincioși prezenți la slujbă. După depunerea Sfintelor Moaște în piciorul Sfintei Mese, ungerea cu Sfântul și Marele Mir și stropirea cu aghiasmă, a fost săvârșită Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea locașului de cult. Alături de Preasfinția Sa a slujit un sobor de preoți și diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Cristian Oancea o diplomă de apreciere, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la ridicarea și înfrumusețarea locașului de cult. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial, personalului auxiliar bisericesc, precum și tuturor celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la această biserică.

Cu acest prilej, toți credincioșii, bărbați și femei, au intrat în Sfântul Altar și s-au închinat sărutând Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă, eveniment unic în viața unei biserici.

Din punct de vedere geografic, satul Prodănești este așezat în partea nordică a Munților Apuseni, mai exact în Depresiunea Agrij-Almaș, la o altitudine de 220 m.

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1475, când satul apare sub numele de Prodwfalva, având o istorie zbuciumată și enigmatică, deoarece toate informațiile cu privire la trecutul său istoric, până la anul 1800, au fost complet pierdute, tot ceea ce se cunoaște astăzi, descoperindu-se de la bătrânii satului, informațiile fiind culese pe la începutul secolului al XX-lea. Astfel, amplasamentul vechi al satului nu a fost cel prezent, așezarea luând fiinţă pe un platou numit Poduri. Comunitatea era foarte mică, formată doar din câteva familii care locuiau în bordeie, devenite mai târziu case de chirpici, învelite cu paie. Amplasamentul actual al satului este relativ recent, de peste o sută și ceva de ani.

Puținii locuitori ai satului, fiind foarte evlavioși, au înălțat o biserică în anul 1650, chiar în vârful dealului, având hramul „Sfântul Gheorghe”. Pe o piatră a prestolului este inscripționat anul 1730, iar din textul înscris, marcat de vreme, se poate citi cu greu: ,,Să se știe când s-au făcut această sf. biserică ... şi clopotniţa au făcut tot acelaşi Gheorghe și cu ... Tirilă și Dumitru”. Forma planului după care s-a construit este cea dreptunghiulară, cu absida decroșată, pătrată, variantă tipologică care era adeseori amintită și care a servit drept tipar la începuturile arhitecturii românești din Transilvania. Interiorul este acoperit tradițional, cu tavan drept la pronaos, boltă semicirculară deasupra naosului, bolta de aceeași formă a altarului sfârșindu-se, spre est, într-un timpan prelungit cu peretele.

Biserica a fost renovată în 1939, însă datorită condițiilor meteorologice nefaste, în timp, locașul de cult s-a deteriorat, motiv pentru care, datorită înclinării foarte mari a turnului, în anul 1977 s-a săvârșit ultima slujbă în biserica de lemn din sat, hotărându-se închiderea sa. Între anii 1999-2005, locașul de închinare a fost supus unor lucrări de restaurare.

Planul actualei biserici a fost realizat în anul 1977, iar piatra de temelie a noului locaș a fost sfințită în data de 31 octombrie 1993, de către Preasfințitul Părinte Ioan al Oradiei, în prezența unui sobor de preoți, preot paroh fiind Preacucernicul Părinte Vasile Avram. Astfel, între anii 2000-2016, în interior, biserica a fost tencuită şi pictată în tehnica acrilic, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, s-a făcut instalația electrică și s-au montat candelabrele și aplicele, s-au realizat sistemele de încălzire și sonorizare, au fost confecționate iconostasul, stranele și băncile, precum și scările interioare și balconul. În exterior, locaşul de cult a fost tencuit în terasit, s-a făcut acoperișul din tablă de aluminiu, s-au montat jgheaburile și burlanele, s-au turnat trotuarele și scările de acces spre biserică, a fost ridicat gardul de împrejmuire al locașului de cult și a fost construit un lumânărar. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.







Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras al Mexicului în Episcopia Sălajului

În perioada 26-29 august 2016, la invitația Preasfințitului Părinte Petroniu și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras, Mitropolitul ortodox al Mexicului a făcut o vizită în Episcopia Sălajului.

În ziua de sâmbătă, 27 august 2016, Înaltpreasfinția Sa, alături de Chiriarhul locului, a vizitat mai multe biserici din Protopopiatul Zalău. Astfel, a vizitat bisericile din parohiile Ortelec, Moigrad, Brebi, Creaca, Prodănești, Borza și Ciumărna, iar în cea de-a doua parte a zilei, biserica ,,Sfântul Apostol Toma” din Zalău, unde a fost întâmpinat de către credincioșii acestei parohii cu flori, pâine și sare.

Duminică, Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras a oficiat alături de Preasfințitul Părinte Petroniu slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Jac, iar după târnosirea locașului de cult, cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurați de un ales sobor de preoți.

În după amiaza zilei de duminică, Înaltpreasfințitul Athenagoras și-a continuat vizita pastorală în Municipiul Zalău, fiind impresionat de frumusețea și căldura picturii locașurilor de cult, precum și de noblețea sufletească a oamenilor, care l-au întâmpinat cu multă bucurie în bisericile ,,Adormirea Maicii Domnului”, Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului”, precum și în bisericile „Pogorârea Sfântului Duh” și ,,Nașterea Maicii Domnului”.

Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras în Episcopia Sălajului s-a încheiat luni, 29 august 2016, când a săvârșit Sfânta Liturghie alături de Preasfințitul Părinte Petroniu, în altarul de vară al Mănăstirii Bic, cu prilejul hramului de vară al acestui așezământ monahal.



Hramul Mănăstirii Bic

Luni, 29 august 2016, Mănăstirea Bic și-a prăznuit ocrotitorul, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Această sărbătoare încheie hramurile de vară ale mănăstirilor din Episcopia Sălajului. Cu acest prilej Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Athenagoras al Mexicului și de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi și în prezența a numeroși credincioși care s-au adunat și în acest an în număr mare la sfânta mănăstire încă din ajunul sărbătorii, când au participat la slujba de priveghere săvârșită în altarul de vară. În semn de evlavie față de sfântul ocrotitor al acestui așezământ monahal, pelerinii au înnoptat sub cerul liber, în dorința de a fi prezenți și la Sfânta Liturghie din ziua praznicului.

Situată la 3 kilometri de orașul Șimleu Silvaniei, Mănăstirea Bic a fost înființată în anul 1994, inițial aceasta funcționând în vechea școală a satului Bic.

În anul 1997 este adusă în incinta actuală a mănăstirii o biserică de lemn, din localitatea Stâna, aceasta datând de la anul 1720.
Lucrările la biserica nouă de zid a mănăstirii au demarat în același an. În continuarea zidurilor bisericii au fost ridicate ulterior corpurile de chilii, arhondaricul și trapeza, mănăstirea având posibilitatea să adăpostească aproximativ 100 de pelerini.

Prin neobosita strădanie a Preacuvioasei maici Marina Lupou, mănăstirea a dezvoltat programe de asistență socială atât pentru copii, cât și pentru persoanele vârstnice. Astfel, sub aripa mănăstirii funcționează Școala Confesională pentru clasele I-IV „Sfântul Pantelimon”, unde învață și sunt cazați 18 copii proveniți din diferite familii cu probleme sociale de pe cuprinsul județului Sălaj.

De asemenea, la Mănăstirea Bic funcţionează din anul 1999 un cămin pentru persoane vârstnice. Din anul 2008 căminul a fost mutat într-o clădire nouă, iar numărul persoanelor vârstnice care beneficiază de îngrijire în prezent a ajuns la 25.








Târnosirea bisericii din Parohia Jac

În duminica a X-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Athenagoras al Mexicului, s-au aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Jac, Protopopiatul Zalău, unde au oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”. După târnosirea locașului de cult, cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurați de un ales sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, consilierul social al Episcopiei Sălajului. La acest eveniment istoric pentru localitate, au participat numeroși credincioși, în frunte cu oficialitățile locale și județene, bucurându-se de prezența celor doi Ierarhi, care au încununat truda și jertfelnicia lor.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Alexandru Creț o diplomă de apreciere, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la ridicarea noului locaș de cult. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere și membrilor consiliului parohial, personalului auxiliar bisericesc, aceștia fiind trup și suflet alături de părintele paroh pe parcursul demarării lucrărilor de zidire și înfrumusețare a bisericii, precum și celor cu inimă mare, care, prin donațiile lor, au făcut posibile lucrările de finalizare ale frumosului locaș de închinare.

Cu acest prilej, toți credincioșii, bărbați și femei, au intrat prin Sfântul Altar și s-au închinat sărutând Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă, eveniment unic în viața unei biserici.

Localitatea Jac este situată în partea de est a Munților Meseș, la poalele dealului Pomet, deal pe care se găsește și marele castru roman Porolissum. Deși atestat documentar destul de târziu, primele menționări ale satului Jac datând din anul 1499, izvoarele istorice demonstrează că teritoriul acestei localități a fost locuit din vremuri imemoriale. Documentele istorice atestă pentru prima dată localitatea sub denumirea de Sakfalva, apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de Saku, care până la urmă s-a transformat în numele actual Jac.

Înainte de 1944 locuitorii satului, care majoritatea au fost mineri, au viețuit în condiții grele, locuințe simple, majoritatea fiind acoperite cu paie, însă cu toate acestea, trăirea religioasă nu a încetat să existe. Astfel, în această localitate, prin truda credincioșilor s-au ridicat două biserici: una din lemn, care este și monument istoric și una de zid, în care se și slujește în momentul de față.

Biserica de lemn din Jac a fost construită în anul 1756, în locul celei vechi, a cărei mărime și tehnică constructivă a fost păstrată de meșterii constructori. Biserica este construită în întregime din bârne de stejar. Ancadramentul ușii de intrare este ornat cu frânghii și motive geometrice, terminându-se în rozetă pe partea de jos. Pictura interioară, realizată în 1894, a dispărut prin ștergere sau văruire, așa încât doar câteva chipuri biblice au mai rezistat pe peretele de vest al pronaosului. Acoperișul este de șindrilă, aceasta fiind refăcută în anul 2010. Pe partea vestică a acoperișului se înalță turnul clopotniță cu foișor deschis.

Actuala biserică de zid a fost construită din dorința credincioșilor Parohiei Jac, între anii 1994 – 2009. Astfel, în 16 august 1994 au început lucrările la noua biserică pe baza unui proiect realizat de către arhitectul Mircea Nejur. Piatra de temelie a bisericii a fost sfințită în data de 25 august 1996. Până în 23 august 2009 s-au construit zidurile din bolțari, locașul de cult a fost tencuit atât în interior, cât și în exterior, turnurile și bolta au fost făcute din lemn acoperit cu tablă zincată, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, iar intrarea în locașul de cult a fost placată cu gresie. În perioada 2010-2016 s-a executat tencuirea și pictarea bisericii în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, a fost montat sistemul de încălzire pe calorifere și a fost confecționat iconostasul din lemn de tei, precum și mobilierul bisericesc. De asemenea, locaşul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.







Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre delegația Patriarhiei Române la Sinodul din Creta: Bine pregătiți şi fermi pe poziţie

Pe siteul cuvantul-ortodox.ro a fost publicată recent traducerea unei scrisori semnată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Agios Vlasios, cu privire la poziţia şi prestaţia delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române la Sfântul și Marele Sinod din Creta.

În continuare, redăm textul scrisorii (pentru textul original în limba greacă vezi aici):

„Ca membru al Delegației Bisericii Greciei am urmărit cu multă atenție toate sesiunile Sfântului și Marelui Sinod, care s-a întrunit recent la Kolimbari, în Creta.

Am mai scris și voi mai scrie despre observațiile și impresiile mele de la lucrările Sinodului. Aici doar aș dori să semnalez rolul important pe care l-a jucat la Sinod Patriarhul României, Daniel, și în general, Patriarhia României.

Mai întâi, Patriarhia României s-a pregătit foarte bine pentru Sinod și a făcut propuneri importante de corectare a textelor, mai ales pentru documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Doar trei Biserici au formulat propuneri concrete, adică Patriarhia României, Biserica Ciprului (cele mai puține) și Biserica Greciei. De asemenea, propuneri orale a făcut și Biserica Serbiei. Cred că Patriarhia României a avut cele mai multe observații.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

Când a fost finalizat textul și a fost citit în plen, Patriarhul României a constatat că nu a avut loc o traducere corectă în limba franceză și că nu au fost introduse observațiile sale. Atunci a spus că, dacă nu se fac aceste corecturi, nu semnează textul. Acest lucru a avut ca urmare stoparea întregii proceduri, pentru a se corecta din nou textul. Lucru care s-a finalizat după mult timp.

Dintre toți întâi-stătătorii, Patriarhul României, Daniel, a arătat că are deplină cunoaștere teologică și capacitatea de a-și susține opiniile. De asemenea, a avut capacitatea de a face propuneri alternative, atunci când nu au fost acceptate propunerile sale.

Însă, întrucât Regulamentul prevedea ca, în cazul în care propunerea unei Biserici nu este acceptată de către celelalte Biserici, textul rămâne așa cum este, de aceea nici nu au fost acceptate toate propunerile. În general, Patriarhul României i-a impresionat pe toți membrii Sinodului prin cunoștințele sale teologice și prin modul în care aborda subiectele.

De asemenea, observații importante a făcut Mitropolitul Moldovei, Teofan, care a vorbit având cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii.

Consider că Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență. Când se vor publica actele Sinodului, se va vădi acest lucru din plin”.



Resfințirea bisericii din Parohia Dobrin

În Duminica a IX-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Dobrin, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a resfințit biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitate. În continuare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, iar la finalul slujbei Preasfinția Sa a acordat Preacucernicului Părinte paroh Ioan-Sergiu Gaga o diplomă de apreciere pentru bogata sa activitate pastoral-misionară și administrativ-gospodărească desfășurată de la investirea cu marele har al preoției.

Localitatea Dobrin a fost menționată pentru prima dată în documente în anul 1423 cu numele maghiar Debren, ea aparținând mai întâi regatului Ungariei, însă făcând parte din Principatul Transilvaniei. După compromisul din 1867 dintre austrieci și ungurii din Imperiul Austriac, Principatul Transilvaniei dispare, astfel încât în 1876, Regatul Ungariei este împărțit în județe, Dobrin intrând în județul Sălaj (Szilágymegye). La sfârșitul primului război mondial, Imperiul Austro-Ungar a dispărut, iar Dobrinul a fost anexat României Mari, urmând ca între anii 1940-1944 să intre sub jurusdicția Ungariei, perioadă după care va aparține definitiv statului actual, România.

În ceea ce privește vatra spirituală trebuie menționat faptul că în Dobrin există două biserici: una de lemn și una de zid. Biserica de lemn din localitatea Dobrin a fost construită în 1720. Are un plan dreptunghiular cu absida altarului pătrată. Are acoperiș din șiță, peste care se înalță turnul cu foișor acoperit de baza lărgită a fleșei. Ancadramentul ușii de intrare este decorat cu chenare de frânghie și linii frânte, cu suprafețe de romburi, flancând cu patru rozete cercul de spirală ce marchează baza. Interiorul este pictat, însă ploile au șters de pe pereți decorațiunile interioare.

Actuala biserică de zid a fost construită cu mari sacrificii din partea credincioşilor parohiei Dobrin în timpul Preacucernicului Părinte Liviu Ungur, între anii 1994-2003, și a suferit de-a lungul timpului ample modificări, care au fost finalizate de tânărul și vrednicul preot Sergiu Gaga, între anii 2014-2016. Astfel, în interiorul locaşului de cult pardoseala a fost vopsită și acoperită cu mochetă, au fost înlocuite geamurile, s-a instalat un sistem de sonorizare, au fost montate policandrul și aplicele pentru iluminat, iar chipurile Ierarhilor au fost repictate. În exterior, biserica și soclul acesteia au fost revopsite, s-au montat jgheaburile pentru scurgerea apei și parazăpezile, gardurile și porțile au fost reparate și vopsite și a fost construit un lumânărar. De asemenea, locaşul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.




Liturghie Arhierească la Mănăstirea Rus

Luni, 15 august 2016, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Rus, din comuna Rus, Protopopiatul Jibou, cunoscută în părțile locului și sub denumirea de Mânăstirea „Sfânta Maria – Rus” s-a transformat într-o adevărată oază duhovnicească, la care au venit mii de credincioși, atât din împrejurimi, cât și din alte localități mai îndepărtate, pentru a-și găsi liniștea sufletească și pentru a cere în rugăciune ajutorul Fecioarei Maria. Cu ocazia sărbătoririi hramului, frumoasa poiană a mănăstirii a fost însuflețită de atmosfera de sărbătoare creată de prezența Preasfinţitului Părinte Petroniu, care a oficiat Sfânta Liturghie pe altarul de vară situat în poiana din vecinătatea așezământului monahal, înconjurat fiind de un numeros sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Claudiu Nechita, consilierul social al Episcopiei Sălajului.

Comuna Rus este situată în partea nord-estică a județului Sălaj, pe Valea Someșului, la o distanță de 34 de kilometri de orașul Dej, 60 de kilometri de orașul Baia Mare și 70 de kilometri de orașul Zalău, mănăstirea fiind așezată chiar pe una din terasele din dreapta Someșului, cu acces din șoseaua națională, în partea de hotar numită Răfeni.

Mănăstirea „Sfânta Maria-Rus” a fost ctitorită din temelie, începând din anul 1997, sub coordonarea Preacuvioasei Maici Maria Terheșiu, stareța mănăstirii. În urmă cu 7 ani, a fost sfințită și piatra de temelie pentru biserica de zid, biserică ale cărei lucrări de ridicare au fost finalizate, locașul de cult urmând a primi cât mai curând și podoaba picturii.

În prezent, în cadrul mănăstirii se jertfește doar maica stareță, împreună cu părintele duhovnic Alexandru Tiță.









www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro