www.ziarullumina.ro

Ziarul Lumina -

www.trinitastv.ro

Trinitas TV -

www.radiotrinitas.ro

Radio Trinitas -

www.radiorenasterea.ro

Radio Renaşterea -

www.ubbcluj.ro

Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj Napoca -


BISERICA A SUSŢINUT PRIN CUVÂNT ŞI FAPTĂ DOBÂNDIREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

Astăzi, sub auspiciile Academiei Române, aniversăm împlinirea a 140 de ani de la dobândirea Independenței României (1877-1878). În desfășurarea evenimentelor legate de acest act măreț al istoriei noastre, alături de Domnitorul Carol I, de oamenii politici ai timpului şi de armata țării, Biserica Ortodoxă Română a îndeplinit un rol de seamă prin slujitorii sfintelor altare, prin viețuitorii din mănăstiri şi prin credincioșii săi mireni.

Lucrarea Bisericii Ortodoxe Române s-a făcut simţită încă din momentul pregătirilor pentru plecarea armatei pe fronturile de luptă de la sud de Dunăre. La sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai 1877), hramul Catedralei Mitropolitane din Bucureşti, în cadrul Sfintei Liturghii, în prezenţa a mii de credincioşi, au fost citite rugăciuni de invocare a ajutorului divin şi de binecuvântare a armatei române.

În ziua de 21 august 1877, în faţa Universităţii din Bucureşti, mitropolitul primat Calinic Miclescu a binecuvântat ambulanţele Crucii Roşii. În cuvântul rostit după sfinţirea apei, implorând ajutorul divin, a spus: „Stropindu-se cu apa cea sfinţită aceste ambulanţe, rog pe Dumnezeu ca rănile luptătorilor ce se vor transporta să vindece rănile seculare ale României“ .
La apelul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sute de călugări şi călugărițe s-au angajat voluntari în armata română, în calitate de infirmieri sau brancardieri.

Ierarhii Bisericii noastre au susținut financiar Crucea Roșie Română, aflată la început de drum. În toate eparhiile au fost formate comitete de preoţi care se ocupau cu strângerea de ajutoare (bani, îmbrăcăminte, alimente) pentru susţinerea armatei, a văduvelor şi orfanilor de război .

Biserica Ortodoxă Română a avut un rol important în susținerea soldaţilor români, cărora preoții militari le-au insuflat curajul şi bărbăția, întărindu-le încrederea în victorie şi în dreptatea cauzei pentru care luptau. Trupele române au fost însoțite pe câmpurile de luptă, la Plevna, Rahova, Smârdan sau Vidin, de preoți ortodocși încadrați în serviciul religios al armatei, iar o parte dintre ei şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă. Meritele deosebite ale clerului român în Războiul de Independenţă au fost recunoscute şi apreciate. Cei care au supravieţuit războiului au fost decoraţi cu medalii - „Virtutea militară“, „Serviciul credincios“ - sau au primit ordinul „Steaua României“ în diferite grade.

După încheierea războiului, pentru susţinerea orfanilor de război, Biserica Ortodoxă Română a organizat în mănăstiri orfelinate şi şcoli pentru copii, precum şi bolniţe pentru invalizi.

După încheierea Războiului de Independenţă, poetul Mihai Eminescu şi scriitorul Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat şi susţinut ideea construirii unei catedrale naţionale, ca semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru dobândirea Independenţei României, adică un edificiu bisericesc cu valoare de simbol naţional .

Așadar, realizarea marilor idealuri ale unității şi demnității naționale ale românilor, ca Unirea Principatelor Române în anul 1859, dobândirea Independenței de stat a României în anii 1877-1878, Marea Unire de la 1918, au fost posibile şi prin contribuția deosebită a Bisericii Ortodoxe Române, care a fost mereu împreună cu poporul prin toate eforturile ei de cultivare a conștiinței naționale şi de afirmare a dorinței de unitate şi independenţă națională.

Astfel, Biserica Ortodoxă Română, a cărei contribuție la împlinirea marilor idealuri naţionale este, din nefericire, insuficient cunoscută, a lucrat mai întâi pentru realizarea independenței şi unității poporului român, iar apoi a lucrat pentru recunoașterea drepturilor şi demnității ei pe plan extern: dobândirea Autocefaliei în anul 1885 şi dobândirea rangului de Patriarhie în anul 1925. De fapt, Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române a fost obținută numai după proclamarea Regatului României în anul 1881, având ca rege pe Carol I, iar ridicarea ei la rang de Patriarhie s-a realizat numai după Marea Unire de la Alba Iulia (1918), în timpul domniei regelui Ferdinand şi a reginei Maria. În acest sens, legătura de cooperare între Biserică şi Regalitate a fost benefică pentru unitatea şi demnitatea poporului român.

Astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiile statului şi toate cultele religioase avem datoria să păstrăm şi să cultivăm darul sfânt al independenţei naţionale ca fiind un act de dreptate şi un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești şi cu multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



Biroul de Presă al Patriarhiei Române



Prezență Arhierească în Parohia Solona

Duminică, 7 mai 2017, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Solona, Protopopiatul Jibou, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Bozna, din Protopopiatul Zalău, pe diaconul Cosmin-Vasile Iancău.

La final, Preasfinţitul Părinte Petroniu a hirotesit întru iconom stavrofor pe Părintele paroh Florian-Grigore Vid, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului.

După Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a sfinţit piatra de temelie pentru o nouă biserică de zid în localitatea Teștioara, filie a Parohiei Solona, pe care vrednicul părinte Florian-Grigore Vid împreună cu puţinii, dar jertfelnicii credincioşi, doresc să o înalţe spre slava lui Dumnezeu. Noul locaș de cult a fost pus sub ocrotirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

În continuare, Preasfinţitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia.

Prima atestare documentară a localității Solona provine din anul 1454. Conform informațiilor oferite învățătorului Petru Lazăr de către bătrânii satului, în anul 1929, în Solona ar fi existat o biserică veche de lemn, construită în secolul al XVII-lea. În anul 1894, a fost ridicat un nou locaș de cult, la zidirea căruia a contribuit, în mare parte, vrednicul localnic Alexa Țițe. Biserica actuală a satului a fost edificată în anul 1993.

Începând cu anul 1998, Preacucernicul Părinte Florian-Grigore Vid a fost numit preot al Parohiei Solona, sub păstorirea Precucerniciei sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea locașului de cult. Astfel, ajutat fiind de membrii Consiliului Parohial şi de credincioşi, a realizat următoarele activități: montarea unui sistem de încălzire, recondiționarea iconostasului, revopsirea acoperișului, zugrăvirea exterioară a bisericii cu vopsea lavabilă, placarea soclului cu imitație de piatră, înlocuirea jgheaburilor și burlanelor și amenajarea trotuarelor în jurul bisericii. De asemenea, locașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.






Un nou muzeu de artă religioasă la Alba-Iulia în cadrul rețelei patrimoniale a Bisericii Ortodoxe Române

În purtarea sa de grijă și preocuparea de punere în valoare a zestrei sale patrimonial-culturale, Biserica Ortodoxă Română a organizat numeroase muzee și colecții bisericești muzeale. Acestea funcționează în cadrul unor centre și catedrale eparhiale, mânăstiri sau chiar biserici parohiale. Numărul lor total este de peste 300: 277 muzee și colecții muzeale și 42 de centre de ocrotire a patrimoniului bisericesc.

Menționăm doar câteva dintre acestea, organizate sau reorganizate în ultimele decenii: Muzeul Spiritualității Românești din municipiul Sfântu-Gheorghe; Muzeul bisericii din Borzești; Muzeele Mânăstirilor Putna, Sucevița, Moldovița sau Dragomirna; Muzeele Mânăstirilor Agapia și Văratec; Muzeul Eparhiei Hușilor; Muzeele Mânăstirilor Cernica și Căldărușani; Muzeul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei; Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos din Galați; Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timișoara; Muzeul Mânăstirii Sâmbăta; Muzeul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca; Muzeul Catedralei Mitropolitane din Iași; Muzeul cărții vechi de la Mânăstirea Bistrița, jud. Vâlcea; Muzeul Mânăstirii Stelea din Târgoviște, Muzeul Mânăstirii Antim și Muzeul Palatului Patriarhiei din București.

Salutăm cu bucurie apariția recentă, la Alba-Iulia, a unui nou muzeu de artă religioasă, denumit „Museikon” și realizat în parteneriat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii din Alba-Iulia, Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba-Iulia și Universitatea din Bergen-Norvegia, cu finanțare, în cea mai mare parte, din partea Guvernului Norvegiei. Este un obiectiv cultural important, care se adaugă în prezent rețelei naționale a muzeelor bisericești din Patriarhia Română.

Aprecierile jurnalistice eronate privind acest nou muzeu de la Alba-Iulia, ca fiind „primul şi singurul muzeu de artă religioasă din România”, nu diminuează importanţa muzeelor cultural-religioase enumerate mai sus, inclusiv noul muzeu, care împreună aduc o contribuție semnificativă la cunoașterea și promovarea valorilor patrimoniale ale Ortodoxiei Românești.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE



Liturghie Arhierească la Parohia Badon

Duminică, 30 aprilie 2017, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Badon, Protopopiatul Zalău, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Episcopiei Sălajului.

În cadrul Dumnezeieştii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe domnul Cosmin-Vasile Iancău, urmând ca acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Bozna, din Protopopiatul Zalău.

După cuvântul de învățătură, rostit de către Preasfințitul Părinte Petroniu, primarul comunei, cu ocazia sărbătorii satului, a felicitat toate perechile care au împlinit peste 50 de ani de căsătorie și le-a oferit câte o diplomă și un buchet de flori. De asemenea, secretarul comunei a acordat Preasfinței Sale, Preacucernicului Părinte paroh Adrian Onica și oficialităților câte o diplomă de excelență.

La final, Preasfințitul Părinte Petroniu, împreună cu toți cei prezenți, s-a deplasat în vecinătatea bisericii, unde a avut loc o depunere de coroane din partea autorităților locale, în cinstea și amintirea eroilor din comună, care s-au jertfit pentru țară în cadrul celor două Războaie Mondiale.

În continuare, Preasfințitul Părinte Petroniu a oficiat o slujbă de binecuvântare la casa parohială, în urma lucrărilor de modernizare efectuate asupra acesteia, în ultima perioadă.

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1323. Satul Badon se află la o distanță de aproximativ 11 km de oraşul Zalău, pe teritoriul său fiind descoperite vestigii arheologice, care demonstrează că zona localității a fost locuită din vremuri foarte vechi, de către triburile tracice.

În ceea ce priveşte viața bisericească, primele informaţii datează din anul 1733, când se aminteşte că în Badon existau nouă familii de români iobagi, care aveau şi un preot, pe „popa Irimie”. Prima biserică, despre care avem informații, a fost ridicată de către răzeşii moşierului Balduni Guch, în jurul anului 1726. De asemenea, în manuscrisele parohiei se menţionează că acest moşier, Balduni, sau mai bine zis urmaşii lui, s-au judecat pentru o anumită moştenire. Câştigând procesul, moşierul respectiv, în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu, a donat pentru răzeşii lui trei hectare de teren, atât pentru biserică, cât şi pentru cimitir, şcoală şi locul casei parohiale.

Biserica actuală a satului a fost ridicată începând cu anul 2007, iar în anul 2011 locașul de cult a fost târnosit. Biserica este pusă sub ocrotirea Maicii Domnului, hramul acesteia fiind „Adormirea Maicii Domnului”.

Începând cu luna iulie a anului 2016, Preacucernicul Părinte Adrian Onica a fost numit preot al Parohiei Badon.






Credința vie a femeilor mărturisitoare – izvor de lumină şi bucurie*

Hristos a înviat!

În Duminica a treia după Paști, numită și Duminica Mironosițelor, Biserica Ortodoxă le pomenește pe femeile purtătoare de miruri sau aromate, care, în dimineața Învierii lui Iisus Hristos, au mers primele la mormântul Domnului și au fost întâmpinate de Iisus Hristos Cel înviat. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat această zi de sărbătoare tuturor femeilor creștine dreptmăritoare, urmașe ale mironosițelor, care mărturisesc credința lor în Învierea Domnului Iisus Hristos în familie și în societate.

În momentele Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos „erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu” (Matei 27, 55-56). Prin fidelitatea şi evlavia lor, aceste femei s-au dovedit mai curajoase și mai devotate Domnului Iisus Hristos, decât Ucenicii Săi.

În Duminica Învierii lui Iisus, pe când răsărea soarele, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, Salomeea și Ioana au venit cu miruri, pentru a unge trupul Domnului Iisus, așezat în grabă în mormânt în Vinerea Răstignirii Sale, înfruntând teama de cei care L-au răstignit. Curajul și evlavia femeilor mironosiţe au fost răsplătite de binevestirea îngerilor și de către Domnul Iisus Hristos Cel înviat, Care „le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat” (Matei 28, 9). Apoi, alergând „cu frică și cu bucurie mare” (Matei 28, 8) să vestească Ucenicilor lui Iisus Învierea Sa, femeile mironosițe au devenit „apostoli către Apostoli”, după cum le-a numit Sfântul Ioan Gură de Aur.

Vestirea Învierii Domnului Hristos de către femeile mironosițe a deschis în istorie drumul mărturisirii credinței în Hristos Cel răstignit şi înviat de către mulțimi de femei mucenițe și cuvioase, mame și fiice, ostenitoare în gospodărie sau regine şi împărătese creștine.

În acest sens, Sfânta Împărăteasă Elena a arătat iubire smerită şi evlavie față de Hristos Cel răstignit şi înviat, căutând, cu multă osteneală şi cheltuială, şi descoperind, cu bucurie, Sfânta Sa Cruce, cea dătătoare de viață, iar apoi a contribuit financiar la construirea bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, precum şi la zidirea altor biserici din Ţara Sfântă.

Astăzi, în contextul anului 2017, declarat în Patriarhia Română drept An omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești, amintim că, în Biserica Ortodoxă, cinstirea sfintelor icoane a fost restabilită de către două sfinte femei, şi anume: Sfânta Împărăteasă Irina, care a convocat, în anul 787, Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea și Sfânta Împărăteasă Teodora, care a convocat, în anul 843, Sinodul din Constantinopol.

Duminica a treia după Paști ne pune în față icoana Sfintelor Femei Mironosițe, chip al iubirii jertfelnice și curajoase, al compasiunii, al credinței puternice și al dărniciei. Asemenea lor, femeile creștine evlavioase şi harnice din România susțin construirea de lăcașuri sfinte şi educația religioasă a copiilor în școlile publice, cultivă iubirea milostivă față de cei aflați în spitale şi în instituții de asistență socială, ori excelează în alte domenii de activitate benefică pentru poporul român, dar mai ales, ca mame şi soţii, aduc pace şi bucurie sfântă în familiile lor și în societate.

În această Duminică adresăm tuturor femeilor creștine cuvânt de binecuvântare şi recunoştinţă pentru întreaga lor lucrare săvârșită cu multă dăruire de sine şi ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, precum şi Sfintelor Femei Mironosițe să umple sufletele lor de pace şi bucurie, să le dăruiască sănătate şi mult ajutor!

Întru mulţi şi binecuvântați ani!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



Filozoful Sorin Lavric la Zalău

În seara zilei de joi, 27 aprilie 2017, în sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău a avut loc o nouă întâlnire, în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate”, organizate de Episcopia Sălajului. Auditoriul a avut privilegiul de a-l avea ca invitat pe domnul Sorin Lavric, filozof, scriitor și traducător român. Domnia sa a susținut conferința cu tema „Consacrarea prin suferință: Liviu Brânzaș și Valeriu Gafencu”.

În introducere, filozoful Sorin Lavric a prezentat succint biografia a trei dintre persoanele predilecte care s-au consacrat prin suferință în perioada comunistă, respectiv Alexandru Mironescu, Liviu Brânzaș și Valeriu Gafencu, ilustrând, totodată, faptul că toți cei care au trecut prin temnițele comuniste au parcurs un adevărat itinerariu duhovnicesc, ce generează un algoritm al suferinței, structurat, din perspectiva domniei sale, pe cinci etape.

În continuare, domnul Lavric a descris, structural, cele cinci stadii care alcătuiesc algoritmul suferinței, începând cu faza eliminării sociale, în care omul este umilit, desființat din punct de vedere social, mai ales în ceea ce îi privește pe intelectuali și continuând cu suprimarea fiziologică, printr-o asceză impusă, în ideea de a face din deținutul politic un om care se află mereu la discreția altora. Această a doua etapă reprezintă, practic, momentul din care începe suferința propriu-zisă, care, dacă este acceptată de către cel în cauză, favorizează spiritualizarea și înnobilarea simțurilor acestuia. Cea de-a treia fază este cea metanoică, în contextul căreia omul se schimbă lăuntric, dobândind o altă perspectivă asupra vieții, o optică spirituală, asfel încât simptomul metanoiei, ca schimbare de mentalitate, constă în aceea că frica dispare din inima lor, observându-se, în felul acesta, o detașare a acestora de grijile inerente ale vieții cotidiene. Cea de-a patra etapă, la care au ajuns foarte puțini, este cea anastatică, caracterizată printr-o depășire a condiției umane, o iradiere a iubirii divine, care a prins contur în sufletele unora dintre deținuții din perioada comunistă, stare de bucurie personală simțită și de către cei din proximitatea acestora. În acest sens, consacrarea nu se primește prin omologare, prin recunoaștere universitară sau din partea semenilor, ci prin obstracizare, prin proscriere, motiv pentru care împlinirea nu se poate obține decât în situații limită și în niciun caz în circumstanțe comode. Ultima etapă, cea a mărturisirii, este aceea la care au ajuns cu toții, chiar dacă nu au traversat faza anastatică, deoarece trecând prin aceste experiențe de viață unice, aceștia au devenit mărturisitori ai propriilor trăiri, care i-au marcat pentru totdeauna, în așa fel încât majoritatea deținuților politici au scris tot ceea ce au experimentat în perioada petrecută în închisorile comuniste.

În încheiere, domnul Sorin Lavric a subliniat faptul că forța acestei literaturi axată pe trăirile celor care au suferit în perioada comunistă constă în aceea că parcurgându-o nu ne desfată estetic, ci ne transformă lăuntric, astfel încât viața, dacă are un sens, trebuie să fie o aventură a spiritului.

La finalul conferinței, domnia sa a răspuns cu obiectivitate întrebărilor venite din sală, captivând auditoriul.

Scriitorul și traducătorul român Sorin Lavric s-a născut în anul 1967, la Turnu-Severin. Domnia sa este absolvent al Facultății de Medicină (1993) și al Facultății de Filosofie (1996), devenind doctor în filosofie în anul 2005. După terminarea studiilor medicale a lucrat, timp de un an, ca stagiar, pentru ca mai apoi să renunțe la practica medicală. În anul 1997 a devenit redactor la Editura Humanitas, iar din anul 2003 ține cursuri semestriale la Facultatea de Filozofie București, a căror tematică este axată pe filozofia lui Constantin Noica. În anul 2008 a obținut premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru cartea „Noica şi Mişcarea Legionară”, iar în anul 2011 premiul de eseistică al revistei „Luceafărul” pentru volumul „Zece eseuri”.

De asemenea, scriitorul Sorin Lavric este autorul mai multor lucrări publicate, dintre care amintim: „Cartea de Crăciun” (Humanitas, 1997), „Ontologia lui Noica. O exegeză” (Humanitas, 2005), „Noica şi Mişcarea Legionară” (Humanitas, 2007), și „Zece eseuri” (Humanitas, 2010), precum și al studiilor introductive la volumele „Devenirea întru fiinţă” (Humanitas, 1999) şi „Povestiri despre om” (Humanitas, 2011) de Constantin Noica.





Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, în Episcopia Sălajului

În perioada 22-23 aprilie 2017, la invitația Preasfințitului Părinte Petroniu, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, a făcut o vizită în Episcopia Sălajului.

Duminică, 23 aprilie 2017, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, alături de Preasfințitul Părinte Petroniu, a săvârșit slujba Sfintei Liturghii în biserica Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău, cu prilejul hramului de primăvară.

În după amiaza aceleiași zile, Înaltpreasfinția Sa, împreună cu Chiriarhul locului, a vizitat mai multe biserici din Municipiul Zalău, fiind impresionat de frumusețea și căldura picturii locașurilor de cult, precum și de noblețea sufletească a oamenilor, care l-au întâmpinat cu multă bucurie în bisericile ,,Sfânta Treime”, Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului”, „Nașterea Maicii Domnului” și ,,Pogorârea Sfântului Duh”.

Vizita Înaltpreasfințitului Părinte Iosif în Episcopia Sălajului s-a încheiat duminică, 23 aprilie 2017.



Zi de sărbătoare la biserica cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău

Duminică, 23 aprilie 2017, cu prilejul hramului de primăvară, credincioșii Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău au îmbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica parohiei de către Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale și de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurați de un ales sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

După Dumnezeiasca Liturghie, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit adresat Înaltpreasfințitului Părinte Iosif și a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată. În continuare, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a mulțumit celor doi Ierarhi pentru prezență și le-a dăruit câte o icoană cu Maica Domnului și două opere remarcabile: Cartea de Aur a Familiei Suțu și Monahismul Ortodox Românesc (vol. I).

La final, au fost împărțite iconițe cu Sfântul Apostol Toma tuturor celor prezenți la Sfânta Biserică.

Parohia de pe strada Crasnei, aşa cum este ea cunoscută locuitorilor din Municipiul Zalău, a fost înfiinţată în anul 2009.

În anul 1990, în oraşul Zalău existau doar două biserici ortodoxe, iar la înfiinţarea Episcopiei Sălajului, în octombrie 2007, erau ridicate, în diferite stadii de finalizare, încă alte cinci noi biserici şi două capele. Simţindu-se nevoia acoperirii unor zone ale oraşului unde credincioşii erau mult prea departe de cea mai apropiată biserică, dar şi la solicitarea acestora, Preasfinţitul Părinte Petroniu a hotărât şi a supus aprobării Consiliului Eparhial înfiinţarea a două noi parohii, una pe strada 22 decembrie 1989 şi cealaltă în cartierul Sărmaş.

Crucea, dar şi cinstea ridicării bisericii de pe strada Crasnei i-au fost încredinţate Preacucernicului Părinte Ionuţ Pop. Biserica Sfântul Nicolae din Zalău este o biserică nouă, piatra de temelie a acestui locaș de cult fiind sfințită în Duminica Tomii a anului 2009. Tot atunci, Preasfințitul Părinte Petroniu a oferit parohiei o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, sfinte moaște care astăzi sunt păstrate într-o icoană relicvar a Sfântului Nicolae. De asemenea, în Duminica Tomii a anului 2015, locașul de cult a primit și cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Toma.





Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii la Parohia Ciumărna

Vineri, 21 aprilie 2017, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Ciumărna, Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, copiii și cei care au primit dezlegare de la duhovnic în urma spovedaniei, au fost împărtășiți de către Preacucernicul Părinte paroh Cătălin Lucaci, protopopul Zalăului, cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Situată la poalele Munților Meseș, în imediata apropiere a Municipiului Zalău, localitatea Ciumărna a fost atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1460.

Începând cu anul 1700, în satul de la poalele Meseșului dăinuiește biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Actualmente, locașul de cult se află într-o stare bună de conservare, aici, săvârșindu-se Sfânta Liturghie doar o dată pe an, în ziua hramului.

Biserica actuală a localității, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, o adevărată catedrală între satele de peste muntele Meseș, a fost ridicată între anii 1976-1990. În vecinătatea locașului de cult a fost ridicat, în ultimii ani, un monument închinat soldaților uciși în cele două războaie mondiale, precum și celor 11 români omorâți de către trupele horthyste în data de 8 septembrie 1940, perioadă în care a avut loc și masacrarea românilor de la Treznea, Ip și Moisei.



Liturghie Arhierească la Șimleu Silvaniei

Ca în fiecare an, în cea de-a treia zi a Sfintelor Paști, Preasfințitul Părinte Petroniu a făcut un popas duhovnicesc în mijlocul credincioșilor din orașul Șimleu Silvaniei. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei.

La Dumnezeiasca Liturghie a asistat și pastorul evanghelic Gerhard Wagner de la Diakonia din Alba Iulia, un important colaborator al parohiei, care a sprijinit activitatea socială desfășurată de către aceasta, de-a lungul timpului.

La final, după cuvântul de învățătură rostit de Preasfințitul Părinte Petroniu, pastorul Wagner a adresat câteva cuvinte celor prezenți, manifestându-și bucuria de a se afla, în cea de-a treia zi de Paști, în mijlocul comunității din Parohia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”. De asemenea, Preacucernicul Părinte paroh Vasile Boșca i-a mulțumit acestuia pentru ajutorul acordat parohiei, în ceea ce privește activitatea socială derulată în cadrul acesteia.

Sub coordonarea Preacucerniciei Sale, Parohia „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” desfășoară o bogată activitate social-filantropică, majoritatea acestor activități efectuându-se în Complexul social al parohiei.

În urmă cu un an, în imediata vecinătate a bisericii a fost inaugurat noul Centru Social Multifuncțional „Filantropia”, construit prin accesarea fondurilor europene, centru care a fost proiectat să asigure asistență unui număr de aproximativ 70 de persoane, copii și tineri, cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani. Astfel, se încearcă crearea unui mediu adecvat pentru activități de învățare, consiliere educațională, recreere, socializare și odihnă, oferindu-se totodată sprijin în efectuarea temelor și asimilarea tehnicilor de învățare cognitivă, precum și servicii de evaluare și consiliere socială și psihologică pentru copil și familie.

În vederea asigurării hranei pentru beneficiarii acestui Centru, cantina socială a parohiei, cu o capacitate de 100 de locuri, a fost modernizată prin aceeași linie de finanțare și dotată cu mobilier specific pentru activităţile de pregătire şi servire a mesei calde.







www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro