Informare privind dependența de alcool

Dependenţa de alcool(alcoolismul în termeni medicali/patima beţiei), este o realitate care distruge milioane de familii. Bărbaţi şi femei, bătrâni sau adolescenţi, prinşi în mrejele acestei patimi, cu greu mai reuşesc să se împotrivească, şi cu cât o fac mai târziu, cu atât acest lucru devine tot mai complicat şi ca urmare se dezvoltă o dependenţă şi o boală care distruge Îîn timp trupul şi sufletul omului.
Cauzele dezvoltării patimii- sunt diferite: eşecurile, dragostea neîmpărtăşită, problemele din familie şi adulterul, nemulţumirea de sine sau trădarea prietenilor,stresul cotidian, etc.
Alcoolul are la început proprietăţile unei anestezii, deminuând irascibilitatea, mânia, resentimentele. Are capacitatea de a ascunde, de a cosmetiza parametrii vieţii reale cu una iluzorie. Fără a rezolva problemele, din contră, le înmulţeşte şi mai mult. Dependenţa de alcool – este mereu o înfrângere.
Cel care este cuprins de această patimă este fie într-o permanentă agitaţie, fie într-o apatie letargică concretizată în tristeţe, nemulţumire,– depresie. De aceea atunci când observăm tendinţile către aceste stări trebuie să încercăm să le depăşim, înainte de agravarea lor. Medicina are remediile specifice pentru această boală, incluzând dezintoxicarea, consilierea şi diferite forme de terapie, ajungând la anumite rezultate. Biserica, are de asemenea, remedii ce pot include trimiterea persoanei la doctor ori terapeut, dar în Biserică se înlocuieşte consilierea seculară cu cea spirituală, "duhovnicească". Unul dintre punctele forte ale abordării alcoolismului în Biserică este cel al căinţei, al conştientizării.
Stadiile alcoolismului
Formarea dependenţei de alcool de obecei are loc în trei etape consecutive sau stadii: de neurastenie, de drog şi de encefalopatie. .
I. În stadiul întâi al bolii, atracţia faţă de alcool creşte şi începe a avea un caracter obsesiv. Se pierde controlul asupra cantităţii de alcool consumat. Simptomele dominante ale acestui stadiu devin irascibilitatea, agresivitatea, pierderea atenţiei, slăbirea memoriei, insomnia, durerile de cap, visuri de groază. În viaţa de zi cu zi aceşti până ce alcoolici începători devin conflictuali şi nu mai caută metode de a depăşi conflicte. Lumea înconjurătoare le pare sură şi lipsită de bucurii şi doar rachiul sau vinul le face posibilă acceptarea acestei realităţi. Sănătatea fizică deasemenea suferă schimbări grave. Suferă grav funcţiile ficatului, pancreasului, a inimii. Şi cel mai important suferă şi se distruge iriversibil creerul.
II. În al doilea stadiu al bolii atracţia patologică faţă de alcool devine de neînvins. Apare sindromul de abstinenţă (mahmureală), care e caracterizat prin tremurul mâinilor, ameţeli, slăbiciuni, transpiraţie, tahicardie şi o stare de uscăciune permanentă în cavitatea bucală. Nu rar apar şi psihoze alcoolice. Beţia deja e o stare zilnică. Personalitea degradează tot mai mult. Gândirea devine tot mai săracă. Gama de interese se reduce la minimum. Voinţa omului se diminuiază progresiv. Nevoia dominantă îl reprezintă alcoolul. Toate simptomile descrise pentru stadiul înâi se agravează.
III. Stadiul al treilea, este deja stadiul alcoolismului avansat. Se caracterizază prin continuarea degradării sufleteşti şi pierderea toatală a sănătăţii. Ca să se ajungă la o stare de îmbătare deja e suficient şi foarte puţin alcool. Sindromul de abstinenţă devine foarte greu de depăşit şi este de lungă durată. Esenţa vieţii devine alcoolul. Foarte grav sunt afectate organele interne.
Ciroza ficatuluiu, gastritul, miocardită, psihoză alcoolică, dispariţia atracţiei şi funcţiilor sexuale– sunt numai unele din acelea care îl vor însoţi pe alcoolic .
Deobicei la acesată etapă a evoluţiei bolii nu mai este nici un interes nici faţă de familie, nici faţă de serviciu. La extetior se schmă foarte mult, dobândind trăsători tipice acestei stări.
Durata fiecării etape variază de la caz la caz. La cineva pentru ca să ajungă în cea mai distrugătoare fază sunt necesari 4-5 ani, iar pentru altul 7-8 .
Debutul personalităţii „alcoolice”
Cutumele, educaţia, factorii genetici, şi personalitatea, contribie la naşterea unei astfel de personalităţi. După cum arată practica, calea spre patima beţiei începe de timpuriu. De la acceptarea ritualurilor de consum al alcoolului când copiii mici stând la masă alături de maturi ciocnesc şi ei paharele, asociind consumul de alcool cu atributul de a fi om mare, pâna la inconştienţa părinţilor sau a bunicilor care imbie pe cei mici cu alcool, pe toboganul lui Bachus sau a consumului teribilist al adolescentului neînţeles, calea de iniţiere, vedem că poate fi destul de variată.
Pe calea beţiei adolescentul poate călca şi în lipsaunei educaţii duhovniceşti, pornind de la atmosfera păcătoasă, pe care o întâlneşte în lumea maturilor, şi în primul rând în propria familie. Beţia părinţilor mutilează sufletul copilului.
Sfaturi utile
În lupta cu dependenţa de alcool, foarte important este pe lângă luciditate, introspecţie şi consecvenţă, şi conştientiyarea faptului ca ai nevoie de ajutor. Nu ezita să ceri acest ajutor. Încearcă să te adresezi unui centru pentru consiliere a persoanelor dependente, unui grup de susţinere te tip AL ANON, în care să îţi înţelegi boala, să relaţionezi cu cei care se confruntă cu aceleaşi probleme.Fă-ţi timp de tine, de viata ta de familie, şi de suflet . Nu în ultimul rând,
• Evaluează corect a cauzeler căderilor în patimă şi a eşecurilor. Adesea încercăm să găsim justificări faptelor noastre şi să căutăm motivile în alţi oameni sau circumstanţe existente. Înţelepciunea sfinţilor părinţi ne învaţă nicicând să nu căutăm motive de autojustificare, fiindcă mereu în om e vie tendinţa spre iubirea de sine şi va găsi posibilitatea să denatureze starea lucrurilor pentru a dovedi nevinovăţia sa. În schimbul autojustificării, e mai corect să ne învinuim pe noi înşine, să analizăm cauzele căderilor ce au loc, care adesea se ascund şi în iubirea de sine, şi în mândrie. Sau chiar mai ales în mândrie. Un sfânt părinte spunea “Unde se întâmplă o cădere, acolo în primul rând stăpâneşte mândria, deoarece mândria e mereu premergătorul căderii”.
• Raţionaliză. Mai întâi de toate trebuie sa te calmezi, apoi roagă-te, ia o foaie curată, un stilou şi cu grijă încearcă să analizezi situaţia dificilă sau de conflict. Începeţi prin expunerea principalelor cauze ale conflictului şi soluţiile lui posibile, încercaţi să cântăriţi toate argumentele pro şi contra, încercănd să înţelegeţi nevoile şi preocupările tuturor participanţilor din situaţia de conflict pentru a găsi argumente sigure în favoarea calmului, autocontrolului şi smereniei. În etapa finală de raţionalizare ar trebui să ajungem la adoptarea soluţiei , deoarece cu cât mai mult se rămâne în incertitudinea şi atârnare dublă faţă de conflict, cu atat mai greu va fi de a rezolvat şi, prin urmare restabilită liniştea sufletească. Duşmanul salvării noastre mereu încearcă să ne lipsească de linisştea interioară, să ne îndemne spre deznădejde. Să ţinem minte acest lucru şi să ne păstrăm vigelenţa.
• Gândeşte în perspectivă. Necăutând la diversitatea sitaţiilor din viaţa noastră, multe din ele se repetă. Din experienţă cunoaştem că ne putem „poticni”, să ne pierdem liniştea sufletească sau să cădem în păcate grave în anumite situaţii. Deaceea este foarte binevenit ca din timp să ne pregătim de greutăţi, discuţii dificile, paşi importanţi. Desigur că este imposibil să prevezi totul ce se poate întâmpla, dar totuşi şi acest pas poate fi salvator de la unele căderi. Şi să nu uităm că pregătirea noastră nu trebuie să se limiteze doar la meditări, ci neapărat să fie însoţită de rugăciune, de discuţii cu duhovnicul şi de ascultarea sfaturilor sale.
• Diversifică activităţile zilnice. Cu toţii cunoaştem cât e de plăcut să faci o plimbare pe o cărăruşă din pădure, să te laşi frapat de sunetele înconjurătoate a naturii, să privieşti un peisaj piteoresc. Unuia îi face pălacere munca de la ţară, altuia întâlnirea cu un vechi şi drag prieten. Abilitatea de a te relaxa cu folos pentru suflet – este o înţelepciune care merită să fie învăţată.
• Gaseşte-ţi timp pentru a te retrage în cămara sufletulu tău. Fiecare dintre noi din când în când trebuie să rămână în singurătate (fie şi pentru un moment scurt), să petreacă aceste momente în tăcere şi în ascultarea propriilor gânduri. Ne putem ruga în linişte; debarasându-ne de toate grijile lumeşti şi rămâmând faţă în faţă cu sine şi cu Dumnezeu.
• Fii răbdător. În practică s-a reuşit cu ajutorul Domnului liniştirea omului suferind în următorul fel. I se propunea să-şi închipuie că este ultima zi din viaţa sa pe pământ şi să încerce să analizeze durerea sa din acest considerent. Pentru mulţi soluţia a fost destul de reuşită .

Cum poţi să te implici în demersul de tratare al celor bolnavi?
În ceea ce priveşte demersul medical al tratamentului, acesta este în mare tributar administrării unor soluţii de dezintoxicare, medicamente psihotrope, preparate care provoacă o aversiune faţă de alcool prin dezvoltarea unui reflex negativ condiţionat, mijloacele tonice şi vitamine, şi altele.
Dar în primul rând ar trebui să înţelegem că alcoolismul narcomania-adicţia în fond sunt boli, dar boli în primul rând sufleteşti. Baza consumului de alcool sau a drogurilor este golul sufletesc, nemulţumirea de existenţa sa, pierderea sensului existenţei De aici necesitatea ca tratamentul pentru această boală să fie unul complex, care să se adreseze nu numai trupului ci şi sufletului bolnav. E nevoie de rugăciune,e nevoie de post, de Tainele bisericii pentru recăpătarea sănătăţii. Dar mai e nevoie de ceva. Pentru a ajuta un bolnav alcoolic, trebuie sa te informezi, să-i cunoşti boala, să-l inţelegi şi să lupţi împreună cu el pentru des-pătimirea lui. Patima nu apare peste noapte, la fel, lupta nu se sfârşete într-o zi. E nevoie deci de consecvenţă şi răbdare. La fel ca în cazul celor care sunt bolnavi, un real ajutor îl pot avea şedinţele de consiliere de grup în cadrul AL ANON.
Ceea ce este important să întreprindă o persoană care alege să se lupte cu cumplita parimă a beţiei?
• Să conştientizeze că beţia este un păcat grav. • Să primească o decizie neclintită de a nu mai consuma băuturi spirtoase. • Să nu cedeze în faţa convingerilor, glumelor din partea foştilor „prieteni”, unica legătură cu care era alcoolul. • Să se înveţe să muncească şi să se odihnească cu folos pentru corp şi suflet. • Să nu aibă timp pentru trândăvie. Mereu să tindă să fie de folos oamenilor. • Neapărat să mediteze cum se va comporta în cazurile când: а) va întâmpina greutăţi pe calea vieţii; b) la mesele de sărbătoare, unde se va servi şi bătură.

Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
I Corinteni 6, 10
Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură. Luca 21,34
Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă.Romani 13, 13
Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc. Pildele lui Solomon 23, 21
Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic. Cartea Întelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah 26,9
La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul. … Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi căderi face.
Cartea Întelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah 31:29,34


Descarcare document
brosura.pdf


www.youtube.com/channel/UCEYWHprNFWapMl2L5rAAclg patriarhia.ro episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=162&vanzari=162 episcopiasalajului.ro/index.php?idmenu=156&vanzari=156 basilica.ro